554 matches
-
substituire elegiacă a unei realități ce nu se lasă direct, autentic trăită... Că între poem și realul absent (bărbatul iubit, devenit fantasmă, în Capricii periculoase - 1998) se creează mai curând o stare de tensiune a recuperării decât “o pierdere a apetenței pentru real” ori “un patos sinucigaș“, alimentat de “utopia... dizolvării complete a universului obiectual în acronia scripturalității, conversiunea deplină a femeii «reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar manifestarea unei soluții ficționale a crizei/absenței de real, cu întreg transferul de energie pasională către simulacrul textual, cu conștiința dureroasă a unei grave frustrări: “apetența pentru real” glisează, de fapt, silnic, spre o lume a lui ca și cum, inventată, dar alimentată mereu de obsesia “realului”: “când mă trezesc dimineața / înainte ca lumina / să-mi taie ochiul în două /pe clișeul negru și compact / apare imaginea ta
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
tocmai se formează, cu literatura consacrată devine, din varii motive, din ce în ce mai superficial și mai precar, "l’esprit de finesse" funcțonează numai în cazul unei elite foarte restrînse, care pare să utilizeze un limbaj tot mai ezoteric. Nivelul valoric scăzînd drastic, apetența pentru arta autentică se micșorează și ea. "Al treilea val", statuat de A. Toffler, și anume acela al "erei digitale", schimbă radical conformața socială și de mentalitate. O lume nouă, cu reguli noi se clădește sub ochii noștri. Lamentațile nostalgice
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
339), cele 21 de proze scurte din Rebarbor au fost evitate, minimalizate sau expediate în comentarii evazive și lacunare; din această cauză, retragerii volumului de pe piață i-a urmat "retragerea" într-o tăcere a criticii menită să mascheze lipsa de apetență și de instrumentar pentru o asemenea literatură. De fapt, ele au impus încă din 1971 un autor de forță, în linia mixtă a realismului dur și a celui magic - o combinație indigestă pentru amatorii de comentarii critice ai epocii Ceaușescu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Viorel Marineasa - procesul de ideologizare al unei gândiri inițial libere, creatoare. Dacă, încă din anii formației sale müncheneze, ca student atent la toate mișcările de idei ale timpului, Nae Ionescu remarcă, în articole pline de nerv și hotărâre, lipsa de apetență spre metafizică a societății noastre, defect accentuat de influențele occidentale, generate, după părerea gânditorului, de cartezianism, în ultima parte a existenței sale, acesta propune paradigma unui stat totalitar, pentru a cărui edificare nu se sfiește să exercite un fulminant "traseism
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
necesității păstrării sale în toate împrejurările, dar mai ales în cele extreme. "Păstrarea identității asigură echilibrul în condiții traumatizante, împiedică pulverziarea eului", scrie ea, referindu-se, probabil, la propriul ei exemplu, după emigrarea în America, de rezistență la anumite canoane (apetența pentru festivismul gregar și stereotipiile lui, consumismul și frenezia comercială ca mod de viață, tehnologizarea societății americane); dar mai ales, al altcuiva, aflat la polul opus, și desemnat cu inițiala S., căruia "condițiile obiective ale dezrădăcinării i-au impus modificări
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce ne oferă și să o activăm prin frumosul pe care ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
portofel cu o mie și ceva de euro, bani pe care fiecare din noi - e o regulă - îi are asupra sa pentru orice eventualitate. Suntem așadar niște victime perfecte, pentru ei noi suntem niște bănci ambulante“. Cu acest tip de apetență indigenă s-a confruntat și timișoreanul nostru pe parcursul raliului pentru că, ieșind din cort într-o dimineață, avea să descopere că pantofii pe care îi lăsase de cu seară afară făcuseră... pași. Și pentru că veni vorba de cort, Dunca ne prezintă
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
sa, departe foarte de cea civic politică. Dar cum să nască și să întrețină compasiune insul cel mai realizat, mai volubil, mai lunecos, mai rezistent, dintr-o galerie de oameni politici în care mulți de tot și-au mărturisit apetitul, apetența, disponibilitatea pentru compromis? În delicata artă a ducerii de nas a mulțimilor - precum și de bruscă strângere a șurubului - dl I.I. avea un maestru a cărui consultare i-ar fi fost de nespus folos. Din păcate, acela nu mai este printre
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
viața e prosperă și cifrele/ cu profitul oamenilor de afaceri al întreprinzătorilor de tip nou/ au dat peste cap precum un virus memoria calculatorului” (Un delir desuet). Avem a face așadar cu niște contraste. Dar ele nu se radicalizează, întrucît apetența vitală care subzistă pe ambele laturi face cu putință transferul de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
sever ce repune în discuție valorile mai recente pretinzînd că proporțiile lor sînt minime sau în unele cazuri de-a dreptul inexistente. Și-a propus, cu alte cuvinte, să desființeze falsele glorii. Din păcate, criticismul său izvorăște tot dintr-o apetență spre o glorie rapidă și spre autoritatea temută. El speculează acest moment favorabil minimalizărilor, cînd poți cu ușurință să devii o sperietoare critică, însușindu-ți totodată și frumosul rol de pedagog al tinerelor generații. Cu bătaia la palmă, Al. Piru
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal, impresia
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
și nu doar spre a zădărnici o probă de la dosar. Oricum, aprecierile altor lectori situează Așteptând ceasul de apoi la același nivel al inovației ca și romanele precedente ale lui Dinu Pillat, dar pe un alt plan, cu o altă apetență a istoriei. S-ar fi spus că o lungă carieră de romancier stătea înaintea prozatorului, mai vârstnicul său prieten Ionel Teodoreanu nu lăsa să treacă anul fără o nouă apariție. Numai că, arestat în primăvara anului 1959, în ghiarele aceleiași
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
puternică a Junimii asupra generației mele, adică asupra generației ce i-a succedat și a avut un oarecare contact cu fruntașii ei, rămîne însă de ordin moral. Privim ca un miracol faptul că în mijlocul unei epoci de bîjbîieli și de apetențe pur materiale, a unei dorințe de parvenire și de îmbogățire, a unui politicianism fără frînă morală și a unei lipse de cultură și de seriozitate științifică, s-au găsit cîțiva oameni, reuniți nu numai de un mănunchi de idei comune
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
o "pînză" de relații, o forță a comunicării directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre optzecism. Sînt foarte mulți poeți care nu au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au o viziune închegată în discuțiile de la cenaclu. Este o "teorie" de cenaclu, de program, în
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și alții, postulează eseismul ca mod de gîndire. La Georg von Lukács apetența pentru detaliu, subiectiv și iluzoriu a eseului este explicată prin raportarea eseistului la un deja-format, odată-existent și prin mecanismele gîndirii presistematice, din care se salvează evoluînd în atmosfera ideii. Adorno o explică prin încercarea refacerii legăturii dintre natură și cultură
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
a unei stări de spirit opresive cvasi-generalizate, Ovidiu Pecican o integrează într-o perspectivă istorică, cea a marii cotituri de după 1989, "viitură a timpului" care a însemnat nu numai surparea regimului dictatorial din România, ci și dizolvarea unui sistem cu apetențe de mondializare, generat de ideologia comunistă și girat de un colos statal-militar precum defuncta Uniune Sovietică. Sub unghi personal, această enormă schimbare i-a oferit premisa unei regăsiri a autenticității intelectuale și etice. Individul marginalizat, opresat de un centru ultraabuziv
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
4. Decizia CIO în cazul Andreea Răducan suferă doar de hipercorectitudine, în timp ce publicul român enervat omenește de buclucașul Nurofen suferă de mania victimizării, boală veche și despre care poți vorbi oricînd cu succes garantat. Aici se cere un comentariu despre apetența eseistică a ziaristului, apetență stimulată mai ales de posibilitatea de a glosa pe marginea sentimentului românesc al ființei. Mania are precursori celebri: de la Mircea Vulcănescu, reluat cu forțe proaspete de Constantin Noica, a-ți da cu părerea despre cum e
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
cazul Andreea Răducan suferă doar de hipercorectitudine, în timp ce publicul român enervat omenește de buclucașul Nurofen suferă de mania victimizării, boală veche și despre care poți vorbi oricînd cu succes garantat. Aici se cere un comentariu despre apetența eseistică a ziaristului, apetență stimulată mai ales de posibilitatea de a glosa pe marginea sentimentului românesc al ființei. Mania are precursori celebri: de la Mircea Vulcănescu, reluat cu forțe proaspete de Constantin Noica, a-ți da cu părerea despre cum e de fapt poporul român
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
în volumul ei: așa-zisului neo-pragmatism rortian îi opune adevăratul pragmatism, scientist pînă în măduva oaselor, nicicum literaturizant, al lui Peirce. De altfel unul dintre capitole e alcătuit în �stil clasic� și totodată cu un spirit ludic involuntar apropiat de apetențele postmoderniștilor: ca o conversație imaginară între Rorty și Peirce, din care primul iese, evident, învins. Nu aș reține din timpul cititorului cu prezentarea unei asemenea cărți tocmai acum, în prag de vară și de vacanță, dacă ea nu s-ar
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
de-o anume vîrstă a fost silită a-l îndura sub cîrmuirea totalitară. În pofida acestei dramatice împrejurări, revenise la viață nu ca un spectru livid și acuzator, ci ca un ins bonom, de-o vitalitate ce se prelungea pînă la apetența sa pentru bucatele bune, consumate cu poftă în porții repetate, pentru băuturile fine, îngurgitate în localurile în care cozeria sa infatigabilă se prelungea în ore nesfîrșite. Nefericirile nu i-au anulat epicureismul natural. Prin ființa lui Ovidiu Cotruș viața serba
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
lui Ion Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme, ce au format ulterior volumul postum Cumpănă dreaptă, întâlnim inevitabil piese precum Toamnă sau Stîna părăsită, într-o tonalitate egală cu sine de-a lungul deceniilor. Unui poet cu apetența concretului, obsedat de culoare ca un pictor, toamna îi oferea o paletă largă de parfumuri și de culori, un peisaj de mare varietate. Pentru un poet de gust clasicizant, anotimpul strîngerii recoltei, al bogăției roadelor, ocupa oricum locul întîi în
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
locală. Și a condamnat clar atacurile la justiție din ultimii doi ani". Iohannis e mai vulnerabil. Multora le e suspect refuzul său de a regreta puciul din 2012. Ori de a-i admite existența. Prin urmare, ar putea isca bănuieli apetența lui pentru apărarea statului de drept. Care e însă un criteriu fundamental pentru o dreaptă reformistă și nu e important doar din perspectivă occidentală.(...) Originea germană îi conferă primarul Sibiului nu doar avantajul imaginii de om serios, ci și un
Tandem-surpriză în România propus de presa germană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/26007_a_27332]
-
Tocmai de aceea la Culianu nici un rînd nu te mișcă, sufocat cum e de o erudiție fără căldura vreunei zbateri. A fi teoreticianul unor teme la care nu ai acces decît din cărți te condamnă la statutul de exeget cu apetențe de arhivar, dar nimic mai mult. Ești silitor, dar nu ieși din rînd prin nimic. Faci colecție de timbre rare fără pretenția de a intui misterul din interiorul vreunui timbru. Din acest motiv diversitatea copioasă a subiectelor nu vine dintr-
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]