11,311 matches
-
Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016. Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept. A-ncremenit
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Citește mai mult Peste dealuri și coline, așteptarea este greași-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea,Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci,Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci.Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând,Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând,Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din pieptîn privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept.A-ncremenit și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
watch?v=Iaff1p-1NKU... XXVIII. CRISTOFOR COLUMB, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. păcatele noastre sunt -mpărțite: pe nesimțite... făcute singuri cu mâna nu e totuna cu ispite și lucruri dorite. intru în casa Domnului aplec capul acoperit sufletul mi-e cât suprafața Americii Cristofor Columb l-am întâlnit că și eu ca el am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Simbinacus îl chemase pe centurionul Gaius Cassius într-una din barăcile de la parterul fortăreței Antonia. Rămași singuri, magistratul îl pofti să se așeze la singura masă din încăpere. -Ți-am auzit povestea Gaius, spuse Simbinacus. E în totalitate adevărată? Gaius își aplecă capul. -Ați auzit bine magistre, dacă vi s-a spus că sângele acelui drept m-a vindecat! -Procuratorul e foarte impresionat de povestea ta. Când va avea timp te va întreba și el despre întâmplarea aceasta minunată. Oricum te felicită
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
cunoașterii acesteia! Marea majoritate a oamenilor cu care interacționam nu cunoșteau lucruri elementare despre viața religioasă din România, aducând tot timpul în discuție stereotipurile avansate de presă. Este, totuși, un domeniu extrem de complex și de sensibil asupra căruia s-au aplecat de-a lungul istoriei toți marii gânditori, ceea ce înseamnă că astăzi avem o pluritate de școli de gândire asupra articulării relației dintre stat și Biserică. Relația puterii politice cu cultele religioase și raportarea acesteia la fenomenul religios este una dintre
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ… PARTEA A II by http://confluente.ro/stelian_gombos_1434955777.html [Corola-blog/BlogPost/365923_a_367252]
-
brebenei, brândușe, viorele și micșunele ce o chemau la joacă. Micșunelele miroseau așa de frumos, încât nu s-a putut abține să nu culeagă un mic buchețel pe care și l-a prins în păr. Un arbore bătrân s-a aplecat spre ea rugând-o să-i facă o vizită. Micuța a acceptat zâmbind iar bătrânul arbore i-a întins un ram pe care a ridicat-o, aproape de mulțimea de păsărele care ciripeau vesel în timp ce-și împleteau cuiburile. Păsărelele
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
inhibiții și totuși umanistă. - Să sperăm că, atâta timp cât nu este și atee, nu este o lume convențională, conchise Tibi și demară piezându-se în traficul aglomerat, printre tramvaie, bikeri și taximetriști nervoși”. Așa se încheie această scriere inteligentă, frumoasă, ce se apleacă, și ea, asemenea altora de atare factură, asupra mereu nedezlegatelor enigme ce însoțesc destinul efemer și chinuit al omului de pământ (ha' adham), în impenetrabila eternitate. La capătul lecturii, dincolo de tot ce-am însemnat mai înainte, mie, scrib bătrân, mi-
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413867387.html [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
noastre? m-a întrebat. - Coborâm! am hotărât eu. Mi-e o foame de lup după atâta zbucium. Vreau să beau o țuică, mai întâi... - Lasă, nu bea! Ești obosit și nu e bine, m-a întrerupt Silvia, exact când mă aplecam la noptieră să scot sticla de acolo. De la Rodica am înțeles că va fi băutură și la masă, așa că... lasă țuica! - Băutură? De unde? Am înțeles că vinul s-a terminat acolo. Nici nu l-am gustat. Când am terminat eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
a lui Igor. Cei doi părinți se priviră cu înțeles. „Cum a fost astăzi la școală, Igor?” Încă ținând mâna tatălui său, Arina se întoarse și privi și ea spre Igor. Chipul, și vocea tatălui zâmbeau, însă nasul băiatului se aplecase în jos, dar înainte ca genele să-i acopere privirea, aceasta lunecase tăioasă, peste chipul Arinei. Își ascunsese repede mâinile la spate, strângându-și pumnii. „Bbb... Bine...” - cuvântul ieși până la urmă exploziv printre buzele strânse și Igor, încercând să pară
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
evidență principiile care s-au aflat la baza strategiei celor două personaje malefice ale ultimului război. Unul, „răspopitul georgian”, cu „mustața pe oală”, se conducea după principiul potrivit căruia „Rusia n-a lepădat niciodată bucata înghițită, chiar dacă i s-a aplecat!”. Celălalt, cu mustața „în furculiță”, care „suferea de claustrofobie prusacă și infecție declarată de naționalism”, avea ca deviză ideea că „noi nu avem nevoie de prieteni, ci de supuși!”. În fața celor două pericole, prin calitatea sa oficială, Babeel Bubuuia a
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1480871729.html [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
odată, după care a pornit cu pași zoriți spre vale. La acea oră în cabană nu eram decât eu, fata și cabanierul, soția cabanierului era plecată după marfă, urmând să revină fie seara târziu, fie a doua zi. M-am aplecat asupra fetei pentru a o ajuta să se ridice, cu mâinile pe sub brațele ei am ridicat-o în picioare și am dus-o într-una din camerele libere ale cabanei. Am cerut spirt și pansament de la cabanier, în rucsac aveam
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Ordinul călugăresc Micha cel Sfânt -acordat în 2008 de Regina Angliei; Medalia libertății acordată de Președintele USA Barak Obama 2014 și Medalia de aur a Congresului American în 2014. Poporul israelian și în general evreii din întreaga lume să ne aplecăm și să ne îndreptăm gândul, lăsând o lacrimă în amintirea lui Șimon Peres. ---------------------- Paul LEIBOVICI Rehovat, Israel octombrie 2016 Referință Bibliografică: Paul LEIBOVICI - ÎN MEMORIA LUI SHIMON PERES / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21
ÎN MEMORIA LUI SHIMON PERES de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1477033584.html [Corola-blog/BlogPost/371738_a_373067]
-
de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu) că: opera protoromânului Martinus de Bracară (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV), s-a aplecat, asupra Arhetipului Călugărilor sciți, a sprijinit cercetările și traducerea Codexului Rohonczi de către Viorica Enăchiuc, a înființat edituri și publicații etc. Toate acestea i-au adus multe prietenii, a format în jurul său o adevarată mișcare națională în cultura”. (ibid. p. 69
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Avem nevoie de o <> și Artur Silveștri a înțeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adâncește, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet... Îl vedeam în noapte că pe un călugăr venit din altă lume, aplecat spre cărți vechi, spre chipuri domnești ce au făcut istorie. O minte luminată ce încerca să vadă dincolo de noi, viața. Era că o rugăciune în noapte pentru noi care trudeam în <> să. O voce puternică, un suflet cald, o modestie
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
o punguță de arpagic. Primele rânduri le-a executat dumnealui, explicându-ne cum se face. În timpul lucrării repeta mereu: - Ați înțeles, mă, ați înțeles? De înțeles, înțeleseserăm noi, dar nu ne dădea inima ghes la așa treabă migăloasă. Să stăm aplecați pe brazdă, să înfigem la anumită distanță bulb cu bulb. Uff!... Și traista aia mare...Văzându-ne cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în care
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
al ploii și să-i înece sinapsele, gândi Radu în timp ce-și mângâia barba tunsă scurt, pe care urmau să alunece, mai mult ca sigur, picături de sos alb și spumă de bere, în cel mult o oră. Se aplecă asupra tastelor și se strădui să-și reia lucrul, cu toate că bubuitul ploii pe consolă îi crea un disconfort auditiv crescut. Din ce mama lui de material era făcută nenorocita aceea de consolă? Nici dacă ar fi căzut grindină n-ar
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459164115.html [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
a colegului său, George își aruncă privirea spre ceasul din colțul monitorului. - Acum e exact o oră de când am sunat. - N-a venit! - Ei, uneori mai întârzie, oftă împăciuitor George. - Sună-i din nou! - Ei, haide... - Sună-i! Radu se aplecă amenințător asupra biroului lui George. Acesta ridică din umeri și accesă din nou site-ul de pe care preluase numărul de telefon. - Ce faci, nu îl ai în memorie? - Ups! Neînțelegând expresia încurcată a colegului său, Radu se aplecă asupra monitorului
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459164115.html [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
Radu se aplecă amenințător asupra biroului lui George. Acesta ridică din umeri și accesă din nou site-ul de pe care preluase numărul de telefon. - Ce faci, nu îl ai în memorie? - Ups! Neînțelegând expresia încurcată a colegului său, Radu se aplecă asupra monitorului. Literele din reclamă începură a-i juca prin fața ochilor în mod curios și inexplicabil. Nu putea fi adevărat! - Ce-ai făcut? Se dădu înapoi clătinându-se și se prăbuși în scaunul său, lăsându-și capul să cadă pe
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459164115.html [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
le pasă de mine,și invers-îmi trezesc sentimente de bucurie ,compătimire,durere.Prietenii sunt acei oameni pentru care sunt prezent la orice oră,pentru care în fiecare moment și loc le pot cere(îmi pot cere)ajutorul și care își apleacă urechea ascultând și înțelegând. M-am gândit mult timp ce aș putea scrie despre prietenie,despre prietenii mei?!,despre rolul pe care ei îl au în viața mea și cum eu la rându-mi le constat (simt)prietenia. Și cum
PRIETENIE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1440321839.html [Corola-blog/BlogPost/371741_a_373070]
-
bucurăm de reușita sa. SIBIU - 26 mai 2013 IOAN GLIGOR STOPIȚA Poetul, ca un lup bătrân la umbra cuiburilor de acvile Rar întâlnești un poet ca Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu, „la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Glorie_limbii_romane_prin_in_al_florin_tene_1378007439.html [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
de aproape ești de mine încât îți simt bătăile inimii. Trebuie doar să deschid brațele, să te cuprind și să te sărut cu patimă. Iubirea mea, floare aleasă a noii primăveri, făptură suavă ce ai răsărit în calea vieții mele, apleacă-ți urechea și ascultă bătăile inimii mele!” „E atât de deosebit! Cum de nu l-am descoperit până acum deși eram mereu împreună la cursuri? Simt nevoia să mă lipesc de el. Oh, Doamne, ce l-aș mai îmbrățișa! Totuși
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
el. Oh, Doamne, ce l-aș mai îmbrățișa! Totuși mă tem de năvala fiorilor acestui straniu sentiment al dragostei. Dacă mă îndrăgostesc de el? Mă va iubi oare? Dar eu l-aș putea iubi?” - Caterina, vezi sălciile pletoase cum își apleacă brațele către oglinda lacului, vrând parcă să-și răcorească fruntea în apa rece a nopții? - Da, Ian! Privește lacul și vei vedea aștrii în adâncurile infinite ale apelor. Iar luminile de pe bulevard par niște făclii ce luminează calea întunecată a
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
lasă Că printre-acele mame Ce-au fost și sunt pe lume M-oi număra cumva și eu Parte să am de-un nume Pe Mateiaș la Mausoleu Acol-s oase multe Și oasele tatălui tău Căzut în grele lupte Să te apleci smerit Și gândul să te poarte La cei care au murit Pentru țară și libertate Mai cred că se cuvine Ca să ridici, Gheorghiță Să aibă bun renume-n lume Al nostru nume de Pârnuță! (din arhiva prof.dr.Gheorghe Pârnuță aflată
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_de_la_mama_de_gheorghe_parnuta.html [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]