904 matches
-
Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e căsuța mea. Undeva sub mal, între rădăcini. Mă simt destul de bine acolo, dar sufletul nu mi-e împăcat. Nu sunt fericită, n-am liniște. Și aștept, aștept... — Ce? întrebă Octavia. Broscuța se întoarse spre ea și o cercetă cu
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
avea capul așa de aplecat spre telefon încât ai fi spus că mai are puțin și îl putea avea chiar între vârfurile încălțămintei.. J De asemenea, un film tot pe site arată cum un tip care având tot asa capul aplecat nu a văzut cine a trecut pe lângă el, o frumusețe, o jumătate - destinul lui! După cum tot filmul arată în a doua repriză, pe când omul nu mai avea capul atârnat de umeri și cu ochii în telefon, ci pe ei la
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1411218012.html [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
mai sfârșesc/ Și în ciuda noastră, parcă,/ Tot mai multe se ivesc.// Arzători de nerăbdare/ Înainte tot privim,/ Să ajungem mai degrabă/ La o țintă ce-o dorim//”. Acest suflet evlavios, intelect riguros, această ființă meticuloasă în gând și faptă, omul aplecat necontenit spre cuvântul care iluminează - dăscălește vorbind! - Vasilica Grigoraș ridică, realmente, o ODĂ celor mai înălțătoare sentimente umane, iubirea de Dumnezeu, precum și prietenia împletită cu iubire necondiționată pentru Valentina, sentimente împărtășite, desigur de aceasta din urmă. ODA își are izvorul
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1438211620.html [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
pestriț la mațe.Cum îmi vedea mutra prin gard, mă și lua la înjurături.„ Pleacă mă,amărâtule,nu te mai tot holba,ca imi gonești clienții!” Iar eu fugeam pe-o parte și mă holbam pe alta, când era el aplecat, să repare la masini. Și m-am holbat azi,apoi și mâine și poimâine până când i-am furat din meserie.Într-o zi ,zgripțuroiul a pățit-o.A desfăcut o roată,dar n-a pus cricul chiar cum trebuie și
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1474789490.html [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
supraviețuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orașul Istambul, „Universitatea din Istambul", Case Productions și ARTI, au cooperat pentru a filma acest test științific. Am prăbușit o școală și o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au „aplecat și acoperit" și 10 manechini i-am folosit în metodă de supraviețuire „triunghiul vieții". După ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături și am intrat în clădire pentru a filmă și a documenta rezultatele. Filmul, în care am
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_prezinta_remember_bucu_ovidiu_creanga_1331090376.html [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
Pentru toată bucuria, pentru anii frumoși. Spre semeni, spre confrați mă duce gândul Rugători și ei în moment de răscruce Să deie Domnul s-avem parte de Pământul Botezat cu iubire, sub luminătoarea cruce. Am stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_solstitiu_sub_platani_elena_armenescu_1356873276.html [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
în fața unui castron cu ciorbă, își ia inima-n dinți și-i spune soțului: -Sunt însărcinată!... se așterne o lungă tăcere în care doar privirea tăioasă a soțului mai urlă-n gândul ei, răspunsul atârna ca securea deasupra capului ei aplecat... -Sper sa fie băiat, altfel să nu-l aduci la ușa mea!...spuse Alexandru și îndreptându-se către ea izbeste cu furie cu pumnul în masă, farfuria cade, se sparge...ea se apleacă să strângă cioburile cu lacrimile înodate-n barbă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DINCOLO DE TEAMĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Noapte de noapte este aici ea teama aplecată undeva deasupra mea încearcă să-mi atingă tâmpla cu toate degetele arde în gând șoaptă timidă nu-i vreme mi-am acoperit trupul ușor cu o pânză fină a timpului caut scăpare alunec într-un vârtej când negru când albăstrui
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1497399994.html [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
normală! Acasă, pleacă acasă! Apare iar doctorița, asistenta a schimbat tonul, a lăsat-o mai moale. Nu uită să precizeze că rezultatul de la ecograf i-a confirmat bănuiala că persoana în cauză nu este bolnavă de ''nicio culoare''. Femeia stătea aplecată, ținându-se cu mâna de burtă. Dintr-o dată a apucat-o o criză de tuse. Aceasta a determinat-o pe doctoriță să o trimită spre consultare la ''plămâni''. Când a ieșit pe ușă a fost transportată cu un cărucior, nu
ASISTENTA REFORMISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/_asistenta_reformista_.html [Corola-blog/BlogPost/356847_a_358176]
-
ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ de fluturi a nopții Cazane de arama, linguri, capace de cratița Fundalul nocturn se risipește în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata să explodeze Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_lila_cristina_lila_1333975222.html [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cronică de Mariana Cristescu CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS „Unde-mi e umbra, Ursei, Salcâmul aplecat? Umbra ședea sfioasă lângă mine, Vedeam și dudul în care m-am urcat.” („Umbra”, Puiu Răducan) Recunosc, nu-l cunosc personal pe Puiu Răducan. Dar încep să-l cunosc și să-l îndrăgesc pe scriitor din postările pe internet, mulțumită
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_umbra_se_face_roua_de_v_al_florin_tene_1387052623.html [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
știu, din mesajele pe care mi le trimite, din când în când, pe internet, că își poartă originile țărănești cu distincție nobiliară, primenindu-și inima de fiecare dată când privește spre „trepiedul de aur” al copilăriei: Dudul, Ursei și Salcâmul aplecat. Miraculos Dudul, frate bun cu „Copacul Gică” al lui Nichita, ori cu (păstrând proporțiile!) „caisul meu, Dănuț, de-acasă”: „M-am născut cu un dud în curte. Cred că pe el am deschis eu ochii prima dată, când, pe tabula
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_umbra_se_face_roua_de_v_al_florin_tene_1387052623.html [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
surate care veneau adeseori să-mi privească, să-mi asculte și să-mi cânte copilăria. Sângele dudului alerga printre clopote să-mi dea de știre că mi-a părăsit ce aveam eu mai scump atunci.” Dudul, câinele Ursei și Salcâmul aplecat sunt, așadar, reperele lui Puiu Răducan în alcătuirea unor proze scurte, fermecătoare prin simplitatea și sinceritatea narațiunii. Nimic ostentativ în redarea limpede, tandră, profund emoționantă, a relației cu superbul său prieten lipsit de grai, Ursei, „un cățel rotofei, din naștere
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_umbra_se_face_roua_de_v_al_florin_tene_1387052623.html [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
aminte de păsările care poposeau în el și-l încântau cu trilul lor colorat, în special cucii și mierlele, ca într-un adevărat concert păsăresc. Pe perioada vacanței, căci așa erau copiii la țară, pleca cu vitele : Mersul spre Salcâmul aplecat parcă se desfășura într-o atmosferă liturgică. Vara, plecarea cu oile și cu ce mai aveam se făcea în revărsatul zorilor, până nu se punea căldura. Apoi ajungea în Crucea Popii unde: ...se rostogolea peste noi o libertate totală, animalele
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Gustul_dulce_al_copilariei_ion_nalbitoru_1393856790.html [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
grijuliu. Grigore. Grigore Emilian... Vă salut! În tot acest interval de timp, cel căzut pe caldarâm trăia în altă lume, la mare distanță de tot ce se întâmpla pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1426757789.html [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
prostia lor. Se mai oprea din drumul lui, Bătând pe-alocuri câte-un cui, Punând apoi o carte-n el, Să scuture mintea nițel. Uite-așa umbla Păcală, De cu zori și până-n seară; Cu glumele-i deocheate, Descrețea frunți aplecate. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1486123731.html [Corola-blog/BlogPost/375401_a_376730]
-
în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră demult această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu se putea citi pe fața lor inexpresivă. Nu schițau nicio stare emoțională, de parcă ar fi avut mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1448180526.html [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
încercat să-l învețe ce e dragostea, dragostea pentru sine și pentru alții, a încercat să-l învețe ce-i bunătatea dar au trecut ani și nereușită a început să-i obosească ființă. Dar și atunci, cu cearcăne și umeri aplecați, a continuat în tăcere să-l ajute. Și singura replică pe care o primea după toată strădania asta, era: mai termină odată cu tâmpeniile astea, mama! Vizitați dacă doriți și Mică mea literatura Referință Bibliografica: Îngerul / Ștefan Kellner : Confluente Literare, ISSN
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1496464510.html [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
Ascult. -Este o femeie de la noi de la servici. -Toanta de mine! Trebuia să-mi închipui! -A fost vorba că taci. -Bine...tac! -Acum, câteva luni, mergeam la birou cu niște acte. Când, pe hol, femeia de serviciu spăla de zor. Aplecată...cu fundul ridicat...în mișcare...N-am observat-o și m-am lovit de fundul ei. Știi? Mă atinsese exact acolo...între picioare. Mi-a zâmbit și mi-a spus jenată: scuzați, domnul Gigi!Ei, de-atunci, de fiecare dată
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd înălțându-se din vale o stâncă și agățat de ea un copac asemenea unui visător aplecat să asculte glasurile peisajului nocturn. Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și să ajung acasă cu bine. Aud murmurul îndepărtat
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406546128.html [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
4 luni ajuta. Acceptarea la această universitate cerea ridicarea stachetei notelor, concurența fiind foarte mare, selecția foarte riguroasă, așa că a avut o motivație foarte serioasă că în ultimul an să renunțe la multe distracții specifice vârstei ca să stea mai mult aplecata asupra studiului. Și i-a fost de folos. Imediat după vacanța de iarnă a clasei a 12-a, ca și ceilalți elevi, Mara-Elena a trimis aplicații (cereri) optând pentru trei universități, prima fiind cea din Ottawa. Până în luna februarie a
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
putu să vină la Biserică... Oamenii pe rând plecau acasă și îngerii îi urmau. Se făcea din ce în ce mai liniște. Îngerașul nostru mai zăbovi un pic privind îndelung spre altar, după care plecă și el. Ajuns acasă, o găsi pe mama dormind aplecată peste pătuțul copilașului rugându-se cum numai o mamă știe s-o facă mai bine, pentru viața și liniștea copilului său. Doar copilașul era zâmbitor și se juca cu mânuțele în părul ei, în vreme ce sta aplecată peste pătuțul lui și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1411838176.html [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
găsi pe mama dormind aplecată peste pătuțul copilașului rugându-se cum numai o mamă știe s-o facă mai bine, pentru viața și liniștea copilului său. Doar copilașul era zâmbitor și se juca cu mânuțele în părul ei, în vreme ce sta aplecată peste pătuțul lui și se ruga. În clipa aceea, se auziră bătăi în ușă. Mama se trezi ca dintr-un vis și deschise. În pragul ușii stătea o fetiță mică care fără să aștepte vreo întrebare spuse: "M-a trimis
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mariana_dumitrescu_1411838176.html [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
și rodeau lacătul, să salveze pisoiașul. Le-am spus că e doar un telefon și au râs. Dar nu era râsul lor. Pe ascuns, au înfipt în mine priviri sfredelitor-suspicioase. M-am îmbrăcat repede și am plecat. Vinovată, cu umerii aplecați, și târșâindu-mi picioarele, ca o sechestratoare de pisoi prinsă asupra faptului ce sunt. Adevărata Cruella de Vil...
Pisoiul din dulap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19126_a_20451]