881 matches
-
în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul ei poezia învăluită într-o anume inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în razele soarelui. ...Poemul acesta agățat de primăvară, agățat într-o primăvară ca într-un desen absurd, bătut într-un cui, pe un perete al resemnării, de un pictor cenușiu zănatic.... Elegie pentru G.
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Renunț la numerotare, cifrele mă irită, sentimentul contează! Oricum o să se adune o mie și una de scrisori. Ieri a plouat toată dimineața. Îmi place să umblu cu umbrela aplecată mult în față, în așa fel încît nu văd femeile decît de la talie în jos! Să tot rătăcești pe străzile pline de carne. Mai ales acum cînd, nefiind în măcelării, orice bucă de doamnă capătă ceva special. Ai și hali
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
venit înarmata până-n dinți cu marele mop, temută cârpa și nemiloasele șervetele. Mi-am șters tovarășul argintiu până când, în lumina blândă a becurilor economice, și-a recăpătat strălucirea. “Poate nu-i mort, ci numai doarme”, mi-am spus, cu capul aplecat că pentru rugăciune... Când l-am deschis și l-am găsit nevătămat, am mulțumit Zeului Cafelei și mi-am blestemat apucăturile de copil pofticios. Ramona a insistat să-mi ofere un nou cappuccino din partea casei, deși eram într-o stare
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
se remarcă, în primul rînd, un pom încărcat cu muguri, cu boboci, dar mai ales cu flori deschise și mature. Simbolismul pomului e transparent. Cu mult mai complex, mai dificil de descifrat este grupul doamnei cu licornul. Doamna are capul aplecat ușor înspre umărul stîng și se uită nu drept înainte, nu în ochii privitorului, ci undeva, în zare. Poziția capului poate sugera cedare sau rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală. Asertiv
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Repar frigidere, congelatoare la domiciliul clientului, inclusiv la sate. Tel. 454685, 0744690481. EXECUTĂM INSTALAȚII de încălzire, sanitare, înlocuim coloane, apartamente, subsoluri, intervenții, reparații. Tel. 488221, 0740960237. ARAGAZE, montez, reglez, verific, repar. Tel. 487950, 0722310186. Pierdut câine Samoyede, femelă, urechile puțin aplecate, răspunde la numele Aga. Ofer recompensă. Tel. 487362, 0724806060. Pierdut câine Collie (Lassie), galben cu alb, zona Bălcescu, Elisabetin, accidentat. Ofer recompensă. Tel. 496935, 0723154991. Pierdut câine rasa Collie, în zona Mehala, culoare alb cu maro, tatuaj urechea stângă, în
Agenda2005-01-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283236_a_284565]
-
cu regulile stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plîng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările." Așadar, un om al datoriei, aplecat într-atît de mult către ceilalți încît propria să intimitate se dizolvă complet. Și într-adevăr, personajele importante care populează viața Domniței Ileana sînt în egală măsură copiii ei, și soldații răniți pe care ii îngrijește, întîmplările majore sînt moartea mamei
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
șocantă cu o deplină siguranță, cu siguranta cuiva care visează și știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
snopul de grâu verde încă de țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
cheamă de Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor ființe ce părăsiseră demult această lume, care bântuiau haotic, cu capetele aplecate, fără a interacționa între ele. Nimic nu se putea citi pe fața lor inexpresivă. Nu schițau nicio stare emoțională, de parcă ar fi avut mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
grav că, în ultimul timp, de cîte ori trece cu mașina prin Gârbovi, chiar la ieșirea din sat, noaptea, neapărat noaptea, cum s-a întîmplat ultima dată, pe la orele douăsprezece, venind dinspre Urziceni, a văzut la lumină farurilor ceva așa, aplecat, de vreo doi metri, pe Satan, Scaraoțki parcă îmbrăcat într-o zeghe cenușie... De cîte ori trece pe-acolo, exact în același loc, - că stă parcă p-o buturuga, ceva, - îl vede și, în mașină fiind, singur, ridică repede mîna
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
Simona Tache Dragă jurnalule, M-am văzut intanplator în oglindă în tinp ce stăteam aplecata peste tine și miam dat seama că arăt foarte mișto când scriu. Am un aer intelectual care ma avantajează. Cred că o să te iau cu mine la Banboo dragul meu jurnal și o să scriu toată nuaptea, să mă vadă fostul
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 7 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20054_a_21379]
-
și extraordinar de frumos. Are trăsături delicat cizelate. E o copie a lui taică-său la modul minor și bizantin. Vitalitatea agresivă a lui Zaharia a căpătat la fiu o moliciune nobilă, ambiguă. Uriașul cocon îmi sărută mâna cu ceremonie, aplecat adânc. Îi simt mirosul părului de mătase, văd ochii furioși ai lui Zaharia și, în vis, știu că visul e o răzbunare: sunt foarte tânără, plac, îl fac să sufere, îl lovesc în ce are mai scump. Nu am nevoie
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
geopolitice, desigur. Nu ascund faptul că odată cu venirea la conducerea DPRRP a unui actor, am crezut, doar o clipă că finita comedia. Și-am ajuns la concluzia, nu numai eu, firește, ca amarnic ne-am оnșelat. Balanța interesului a stat aplecata tot spre comunitățile de romвni din diaspora, de acolo așteptвndu-se continuu voturi pentru оntвmplări electorale și finanțe la buget. Tвrziu am constatat de ce DPRRP оși оndreaptă drumurile și strategia spre zări оndepărtate și uită sau nu aud plвnsetul romвnilor de sub
Chelului îi lipseşte tichia de mărgăritar [Corola-blog/BlogPost/92634_a_93926]
-
fărâmă... Regret că nu am ascultat, A tatei grea, sfântă povață, Și-adesea palme am primit, De la prieteni...de la viață... Regret că rugăciuni n-am spus, Decât atunci, când îngropată În mari păcate am ajuns, Și-am plâns de lacrimi aplecată... Regret că n-am făcut copii, Atât de mulți , încât o viață, Să legăn și să spun povești, Cu ei să-nalț zmeie de ață. Regret că n-am zidit biserici, În care să pictez eu sfinții, Și-n care
REGRETE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381693_a_383022]
-
nerăbdător ușa. Nu ajunsesem eu destul de aproape când ușa s-a deschis și în cadrul ei, silueta slabă și înaltă a doctorului și-a făcut apariția exact la timp ca labele lui Figaro s-ăl îmbrățișeze lingându-i mâinile și fața aplecată asupra lui, să-l ia în brațe. De aceea devenise el nerăbdător să ne întoarcem acasă. Cunoștea ora când se întorcea de la muncă stăpânul său. Eu înțelegeam abia acum misterul. - Bună ziua doctore! - Bună ziua Iris! Ați fost la plimbare? - Da, am
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DINCOLO DE TEAMĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Noapte de noapte este aici ea teama aplecată undeva deasupra mea încearcă să-mi atingă tâmpla cu toate degetele arde în gând șoaptă timidă nu-i vreme mi-am acoperit trupul ușor cu o pânză fină a timpului caut scăpare alunec într-un vârtej când negru când albăstrui
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
Ascult. -Este o femeie de la noi de la servici. -Toanta de mine! Trebuia să-mi închipui! -A fost vorba că taci. -Bine...tac! -Acum, câteva luni, mergeam la birou cu niște acte. Când, pe hol, femeia de serviciu spăla de zor. Aplecată...cu fundul ridicat...în mișcare...N-am observat-o și m-am lovit de fundul ei. Știi? Mă atinsese exact acolo...între picioare. Mi-a zâmbit și mi-a spus jenată: scuzați, domnul Gigi!Ei, de-atunci, de fiecare dată
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
trebuie să crăpe vreunul...Crezi că numai tu ești cu inima la gât și lihnit de foame!? (apare un individ în cadru și cade jos secerat de gloanțe) Revoluționar 2 : Poftim! Câți vrei să mai cadă? Revoluționar 1 (se apropie aplecat îl târăște și îi palpează vena jugulară) : Brrrr... Revoluționar 2 : Ăsta e tot un speriat ca tine...N-o fi avut cine să-l tempereze! Revoluționar 1 : Da, da’ cine-o fi tras...? Că eu n-am văzut...!? Revoluționar 2
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Sărută floarea inimii de vrei, Iar gândul bun în cale o să-ți iasă Ca miriștea în haină de mireasă, În așteptarea pașilor de miei! Sărută valul mării zbuciumate, Când bărcile sunt toate aplecate În pânza visului trimite un zefir, Ca zborul să-l petreacă în senin. Sărută lacrima pe cerul ploii Să auzim în clopot zurgălăii Firescul să cuprindă tot pământul, În verde - aprins fie Cuvântul! Sărută liniștea din miezul nopții, Când ruga
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
a proletcultismului : "înalt preludiu comunist de vise"... Din sfărâmăturile unui poem consacrat, în 1960, cuceririi cerului de către om, s-au ivit, parcă fără știința mea, trei poezii adevărate - printre cele mai bune din întreaga mea creație lirică: Deodată deschid ochii aplecat deasupra universului! Ca să nu cad în adâncile constelații, îmi încleștez degetele în grâu. Auzul reintră în sunete, mă simt ancorat de pretutindeni, reîntors în punctele cardinale. În aurul supus al grâului, adorm iar, aidoma unui avar pe care moartea l-
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Curg vălmășaguri de suspine,/ Și-n marea noapte care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri indistincte, numai muzică și culoare: "Pe ritmuri persane, în strofe-așezate,/ Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
total în vâltoarea muzicii și dăruindu-se fără sfială trăirilor ei. Credea cu tărie într-un singur adevăr, fie el al muzicii, fie al vieții. De multe ori, îmi făcea plăcere atunci când îl zăream pe stradă, cu mersu-i sprințar, tineresc, aplecat puțin în față și mereu preocupat, cu o urgență torențială în gânduri și simțiri. Mi se părea că e o flacără albă, cu coama de păr leonin ce întotdeauna îi era marca distinctivă. Ne mai întâlneam la concerte sau la
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții cum sta în amurg, la izvor aplecat, veni un mistreț uriaș și cu colții îl trase sălbatic prin colbul roșcat. - Ce fiară ciudată mă umple de sînge, oprind vînătoarea mistrețului meu? Ce pasăre neagră stă-n lună și plînge, ce veștedă frunză mă bate mereu?... - Stăpîne, mistrețul
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]