108 matches
-
răchie pare mai mult să-l atragă cum la coana preoteasă îl grăbește Ionel pică din ceaslovul popii în noroi, un bilețel. popa oare îl aruncă se întreabă-n gând băiatul? el fiind mai măruntel nu-i e greu cu aplecatul și pe foaia mărunțică își aruncă-ndată ochii vede numele mămuchii trecut pe biletul popii. și-alte nume stau la rând, lângă ele, mărunțele, vede bine Ionel câte-un mănunchiuț de stele. la părinte dă să vadă, bilețelul să citească
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
doar două sunete distincte, care fac tăcerea dintre ele și mai grăitoare. In pavilionul principal, bogat decorat cu negru și auriu, cu interior sobru, puțin întunecat, plafonul avea cercuri cu dragoni. Credincioșii îngenuncheau, unul lângă altul, cu fundul pe călcâie, aplecați înainte, sprijiniți pe mâini. Se dădeau explicații în japoneză și eu încercam să ghicesc despre ce se vorbește, judecând după reacția audienței la ce se spunea. Tablourile shogunilor m-au intimidat, deși nu erau în armuri, așa cum aveam să-l
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
care mă batjocoreau. Mă grăbesc eu a doua zi și mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng și le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de facut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi și ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casa mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
care ma batjocoreau.Mă grăbesc eu a doua zi și mă apuc de dimineață la spălat vase, le strâng si le duc afară pe trotuar unde am pregătit fundul de făcut tăiței pe un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi si ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casă mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
Creșterii Iui se face util, Statuiându-l prin justețe, Iubindu-l cu acuratețe, Îi arătă ceea ce-i drept, I-arată cum să fie deștept, La greu să nu se îndoaie, Să iubească chiar de ploaie În sufletu-i astfel candid, Ne-aplecat la ce-i sordid ... Nimic nu-i prea mare, Altuia să nu-i fie soare, Să nu i se “umilească..? Nu pipota să-i crească, Ci omenește slujească, Divinația să-i sporească, Să iubească renașterea Către sfințenie -metanoia, Cum îi
NU-I NIMIC PREA MARE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369948_a_371277]
-
toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată, Cruce pe gânduri peste amplă zare, Duc prin viață trecutul, colbul aprins, Pasăre cu lat de picior, aplecat, Efigie de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin roșu ne adastă, la urma urmei tot
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
român!” Mijocirea sfinților la care recurge adeseori poetul face parte dintr-un articol din Crezul creștin. “Pâinea cea de fiecare poezie” este un poem dedicat tatălui său: “Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte, / Și tatăl ară prin poeme, aplecat, / Și-n limba lui română ține minte / Prea veșnicia pâinii de la sat - // Și tatăl e coloana infinită / Ce-și poartă-n cârcă zestrea de pământ, / Și pe la porțile sărutului el cântă, / Că este pasărea măiastră din mormânt - // Că-așa sunt
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
și am râs, ca niște adolescente prostuțe, până pe la 2 noaptea. Din când în când îi mai spunea niște vorbe deochiate „blondei”, la telefon (am văzut-o în gară, când tânărul nostru i-a aplicat un sărut...de scenă...cu aplecat pe spate!). Însă cea mai tulburătoare poveste mi se părea cea a doamnei din celălalt pat, de sus. Medic de dermato-venerice, se îndrăgostise în vremea studenției (acum să fi avut vreo 43 de ani) de un profesor de-al ei
IUBIRILE NOPŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344280_a_345609]
-
mare. Prin locurile pe unde și-au sunat pașii, de-a lungul vremii, mari nume ale culturii române, v-ați preumblat și dumneavoastră. Purtând fiori de sfânt mister, v-ați dus la Lancrăm să puneți o piatră la templul celui ,,aplecat peste marginile lumii”. Niciun drum nu a fost prea lung pentru a fi unde sporește taina. Ați mărturisit că l-ați simțit pe Lucian Blaga ca o imensă lacrimă, care acoperă chipul întregii noastre patrii. Căci, dacă a rămas un
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
mare. Prin locurile pe unde și-au sunat pașii, de-a lungul vremii, mari nume ale culturii române, v-ați preumblat și dumneavoastră. Purtând fiori de sfânt mister, v-ați dus la Lancrăm să puneți o piatră la templul celui ,,aplecat peste marginile lumii”. Niciun drum nu a fost prea lung pentru a fi unde sporește taina. Ați mărturisit că l-ați simțit pe Lucian Blaga ca o imensă lacrimă, care acoperă chipul întregii noastre patrii. Căci, dacă a rămas un
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
-i ziceai că se înalță la cer și moare. Bătea picioarele cu amândouă mâinile în timp ce acestea se mișcau ritmat. Cânta hîrșâit, întotdeauna fără versuri, trosnind din degete pentru a ține tempoul. Chiuia hoții de sminteala lui. Băteau din palme și aplecați spre pământ executând bucata împreună cu bătrânul. Era o adâncire spre limitele trăirilor lor. Era o transfigurare pe care oamenii din afara închisorii nu ar fi putut-o înțelege. De aceia, aici, uneori, muzica suna într-un anume fel. Participarea la dezmăț
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
ansamblu Privirea caută doar vadra cu caș Parabolă albă intrată-n meandru Ei știu să iubească dăruit, cu patimi a dâncul codrului, lumina și glia c e risipesc în stropii de lacrimi Cu care - au hrănit milenii România !! Pe câmp, aplecați - semn de întrebare Sunt ei, cei ce măsoară pământul cu sapa îl trec parcă p e cântare și prețul plătit îl știe doar vântul ... Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământă această tină știind să
ŢĂRANII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346459_a_347788]
-
illustrer l'inconstance de la traductrice en ce qui concerne la traduction de la forme sonore des poèmes, nous citons ci-dessous la traduction du poème Cap aplecat (Tête inclinée), et nous la mettons en parallèle avec la version de Paul Miclău : Cap aplecat Tête inclinée Tête penchée Mă îndemn să fiu și o clipă mai sunt. Undeva pe câmp a murit fratele vânt. Je m'incite à être et je suiș encore un instant. Quelque part dans leș champs expire mon frère le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de mai sus exerciții cu contragreutăți care, fie că ușurează mișcarea, determinând tracțiuni-întinderi pentru creșterea flexiei, fie ajută tonifierea musculaturii flexoare. Exercițiile gestice uzuale sunt pentru reeducarea funcțională a genunchiului, în special mersul, urcarea și coborârea scărilor, pășitul peste obstacole, aplecatul. Urcatul și coborâtul - se începe pe pante înclinate, apoi se trece la trepte de înalțimi gradate. Pentru creșterea forței, exercițiile se repetă cu încărcare ( haltere pe umeri). Pășitul peste - se va obișnui pacientul să ridice membrul inferior și să-l
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
exercițiile se repetă cu încărcare ( haltere pe umeri). Pășitul peste - se va obișnui pacientul să ridice membrul inferior și să-l trecă peste un obstacol. Acest lucru comportă unghi de flexie, stabilitate, echilibru. Se exersează peste obstacole tot mai înalte. Aplecatul - mișcarea de flexie a întregului corp, frecvent executată în activitățile zilnice obișnuite ( încălțatul, ridicatul unui obiect de jos etc.). Pentru prelungirea exercițiilor de mobilizare, se indică: înotul (procedee corecte de craul și spate), ciclismul, iar dacă se permite baschet, volei
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
condiția femeii (numeroase și remarcabile cele consacrate unei Antichități „feminine”; vezi mai jos în această carte), și-au șlefuit din mers uneltele, seturile de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă. Aplecați asupra acestei categorii omogene (pentru vremea veche discriminarea ar putea fi socotită drept factor coagulant), îndemnați în ultimul timp și de mișcările feministe (deloc de neglijat sub raportul înrâuririlor), istoricii (bărbați dar și tot mai multe femei) au fost nevoiți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o audă. — Ia-o și spal-o în izvor. Repede. Valerius se îndepărtă și spălă amuleta în izvor. Izvorul se făcu roșu. Tot roșu se făcu pârâul ce-și croia drum prin zăpadă. Acum e bine? Valerius era din nou aplecat deasupra ei. Ținea amuleta, curată și transparentă, în fața Velundei. — Pune-o din nou la gât. Valerius se supuse. Velunda ridică o mână și atinse amuleta. — Nu te voi părăsi niciodată. Eu sunt aici, în piatra asta, să nu uiți, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tratatului de citate filozofice pentru orice situație să fie comemorat printr-o serie de clișee. Elfrida s-a dat la o parte de la capătul mormântului și l-a apucat de braț pe Vultur-în-Zbor. Irina Cerkasova privea mânioasă. Cale-Bătută Peckenpaw stătea aplecat gigantesc deasupra mormântului lui De-Două-Ori Vânătorul, ca un goliat tragic jelind pierderea davidului său. N-ar fi fost în stare să găsească cuvintele care să exprime ceea ce simțea, dar devenise conștient de faptul că, dincolo de glumele și insultele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
onomastica românescă. Dacă ești cumva frate bun cu el, nici tu nu ești un tip tocmai normal! N. Modul activ al uitării Până spre după-amiază bătrânul terminase de ascuțit briceagul, Îi arătase fetei camera În care se putea instala și „aplecatul“ (din spatele casei) care servea de bucătărie, făcuse focul sub plită, o tratase apoi pe tânăra Învățătoare cu o vișinată făcută de el și-i povestise câteva dintre isprăvile lui de când era vânător. Ana se apucase de curățenie și de aranjatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nasturii cămășii, nu nimerea adică butonierele, Începu să povestească. Dar nu era numai Pătruț, profesorul de desen de acolo din sat. Mai era și paznicul de vânătoare, Culiță. Venea o dată pe săptămână În vizită la bătrân și se instala În „aplecatul“ ce servea de bucătărie. Asculta sfaturile bătrânului cu privire la vânătoarea de mistreți, de urși, de cerbi, de râși, de căprioare și cocoși de munte și, În tot acest timp, nu-și dezlipea privirea de pe mâinile, părul și mijlocul Anei, de parcă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă abțin să Întreb ceea ce Îmi trecea prin minte și anume: de ce nu ne deschisese nimeni ochii până atunci În privința miracolului poziției semilunii? De ce timp de atâtea secole, oamenii și-au irosit o treime din viață dormind când puteau sta aplecați timp de un minut și jumătate? Dar În loc de asta am mormăit ceva de genul „e un concept foarte mișto“ și m-am furișat afară când nu era atentă. Holul lui Philip era mai lung decât tot apartamentul meu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trupul feminin. Nu se simțea în largul lui vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
știu, apoi, cè oriunde mè voi duce, ea va veni dupè mine, urmèrindu-mè, Nu sunt în stare s-o privesc, mi-e teamè de ceea ce aș putea vedea, mi-e teamè sè privesc peste marginea abisalè a lucrurilor, Nu vè aplecați în afarè! avertismentul de pe cadrul de lemn al ferestrei trenului, Ne pas se pencher en dehors! dar numai gândul proximitèții ei cumplite îmi dè fiori reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau să bea de la robinete. M-am Întrebat dacă nu cumva conducerea clubului tăiase apa, ca să-și oblige clientela să cumpere apa minerală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]