382 matches
-
Boognar. Komodo, ora 23: Oldies, remix, clubbing. Club 30, ora 22: Oldies but Goldies cu DJ Benito și Jimmy D’azzaro. LUGOJ, Music Pub, ora 20: Concert de lansare a albumului Solitar in straniu cu formația Argus Megere. În deschidere: Apocalips. Duminică, 4 iunie Yacht - Club, ora 21: Seara cu lipici. Cu DJ Land și DJ Baloon. El Torero, ora 22: Latino Party cu DJ Rebelle. The Note, ora 22: Concert Nightlosers. Marți, 6 iunie Yacht - Club, ora 21: Good music
Agenda2006-22-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285017_a_286346]
-
Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus? (Pe fluviul Haos) Chiar de ți-oi spune Mîntuire, să nu vii! (Guarda e passa) Voi, cetini și munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros Dumnezeu, somnorosul cască. (Natura și poetul) Din acest ultim exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exemplu constatăm că starea orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în care insolitul e generat, paradoxal, de respingerea sa. Masa de lucruri, evenimente, procese comune induce un fior de neliniște, o stranietate irațională. Spre deosebire de expresioniștii rurali ai generației șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
lume), Marin Sorescu (Trei dinți din față), cu necesarul aparat critic de rigoare și aducând interesante completări documentare. Nou este deocamdată numai romanul Jiquidi de Nicolae Breban. O surpriză plăcută este și traducerea în română a romanului O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia. E o colecție ca un titlu de mândrie al Editurii Art, o carte de vizită dintre cele mai frumoase prin eleganță grafică și selecție. Editura Art iese pe piață, foarte sigură pe sine, situându-se la cel
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
de tunuri instalate pe stînci. Filmul se situează aparte și față de genul dramatic al celor avînd ca subiect Războiul din Vietnam cu explorarea abisului uman în situații limită, precum în Plutonul (Platoon, 1986), în regia lui Oliver Stone, sau ezotericul Apocalipsul acum (Apocalypse now, 1979), semnat Francis Ford Coppola, conradiana călătorie în inima întunericului. Ca și în Saving Private Ryan asistăm la o mare desfășurare de forțe, înainte ca bătălia să se angajeze pe sectoare, într-un relief accidentat cu scurte
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
într-o notă oarecare, scrisă cu o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol sau vedenie, 1995, Aripile arhanghelului Mihail, 1996, Apocalips amânat, 1997, Cer iertare, 1997, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic, 1998, Morminte străvezii, 1999, Ultimul om, 1999, Domnul clipei, 2000, Pasărea orbilor, 2001, Drumul spre
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
la masa de nuntă în cel de-al doilea cerc se servesc fecale pe care invitații sunt siliți să le consume, cuplul format din doi tineri după un ceremonial relativ normal este apoi batjocorit de cei patru cavaleri sadieni ai apocalipsului. În cadrul cercului sîngelui, trei dintre seniori, deghizați în femei, se căsătoresc cu trei din locotenenții bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
decenii de viață, Sîrbu s-a manifestat ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze și entuziasm neobosit". Sau: " La noi, știm de mult că le roi ne se meurt pas și că Godot nu numai că a sosit, dar nici nu
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze și entuziasm neobosit". Sau: " La noi, știm de mult că le roi ne se meurt pas și că Godot nu numai că a sosit, dar nici nu are de gînd să mai plece. Iar
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră, II, 5, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul după Noul Testament" (XIII) Atât în cele patru Evanghelii, cât și în "Faptele Apostolilor", în "Epistole" și "Apocalips", la fiecare pas vine vorba despre "foc", prezentându-ni-se, când ca un mijloc de purificare; când ca pe o pedeapsă; când ca un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13; VII 19
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mijloc de purificare; când ca pe o pedeapsă; când ca un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13; VII 19; Luca XIII 7-9, III 9 și 16; Marcu I 8; Ioan XV 6; Apocalips XIX 20; XX 10; VIII 1-13). Dacă-n vechiul Testament Dumnezeu nu găsește alt mijloc mai demn de El, decât focul, spre a Se arăta și vorbi lui Moise, apoi din Noul Testament ne-ncredințăm deplin, că Divinitatea numai prin foc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său și totodată etern. Aceste imagini ale patimilor! Și Bunavestire! Și Apocalipsul! Ce armonie în compoziție! Și ce sentiment al îndurării! Nu este o simplă întâmplare că s-a reprezentat pe sine în chip de Iisus Hristos! Da, am spus eu. Așa este. Nu voiam să-l contrazic pe bunicul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nimic de care să te convingi, fiindcă nu face decît să transcrie, cu anume cruzime expresionistă, știutele nespuse. Scrise, însă, chiar de la început, ca-ntr-un epigraf pe care nici o carte, cît de osîndită, nu și l-ar dori, în Apocalipsul 4,6,7, tradus de Gala Galaction, pe care Voronca îl așează pe prima pagină: "Și înaintea tronului: ca o mare sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului și împrejurul scaunului: patru ființe, pline de ochi, dinainte și dinapoi. Și
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
lumea jelește misterios împinsă de o putere nerevelabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. De ce cresc aici numai fluturi și câmpii sunt de o inutilă mătase ? De ce tot norodul cântă coral ? De ce apele au grai ? De ce bolesc toți ca într-un apocalips ? Pentru ce această tulburătoare ceremonie ? Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic", scria senin Călinescu.) Recursul întreprins de Manolescu e totuși mai larg, trecând de paginile Istoriei din 1941. Fotografiile cu pricina îi căzuseră
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
Geo Vasile În ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric (Muntele viu, Apocalips amânat, 1998, Domnul Clipei, 2001,Drumul spre piatră, 2003, Mut, 2006, Noaptea lui Iuda, 2007) au consolidat un prestigiu de scriitor tenace și un talent indiscutabil, chiar dacă autorul nu pregetă să facă loc unor teme de senzație cu succes comercial
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
cubanez, Alejo Carpentier; un mexican, Carlos Fuentes; un peruan, Mario Vargas Llosa, de departe m-am simțit atrasă - ca o spontană și tulburătoare îndrăgostire - de tot ce însemna scriitură argentiniană. L-am ales pe Ernesto Sábato la lucrarea de licență, Apocalips și catharsis în opera lui Ernesto Sábato, așa se intitula teza mea, au urmat apoi iubiri numite Adolfo Bioy Casares, Manuel Mujica Lainez, Leopoldo Marechal, Jorge Luis Borges, Julio Cortázar. Așa cum începutul secolului al XVII-lea dădea nume geniale în
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
terenul din jurul unei fabrici clandestine de acid, acum dezafectată, cu mațele utilajelor aruncate la ruginit prin colțuri și cu otrăvurile puse în grămezi, la îndemînă, sub cerul liber. În spatele acestei enorme paragini și mizerii întreținute cu obstinație, în culisele acestui apocalips meschin de buzunar, se ghicește delirul unui paricid care și-a măturat, cu un dos de labă, deodată cu Tatăl, și Dumnezeul, înlocuindu-i pe-amîndoi cu haosul în fermentație și oxidare al unei gropi chimice de gunoi. Nu a fost
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
culcă în patul monumental de care puteai să te miri că nu are și baldachin. Din păcate, gândurile nu se stinseseră odată cu lumânarea. În câte se întâmplau de un an încoace, Raluca Holban se credea îndreptățită să vadă semne de Apocalips. Epoca profeților mincinoși smintind până și mintea copiilor”10. Iar unul dintre profeții mincinoși este Toma Vesper, mediocrul elev de la Liceul internat din Iași, cel care are, în copilărie viziunea Sfântului Gheorghe apărând în capul satului din care se trage
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
Răzvan Mihai Năstase Cărțile care zugrăvesc vârsta de aur a unei societăți care este pe cale să fie ștearsă de pe fața pământului au un farmec aparte. Sunt un soi de cronici ale unui apocalips anunțat, povestiri triste despre splendoarea înlocuită de violență, cultura care lasă loc distrugerii, echilibrul social din care nu rămân decât resturi fumegânde. Istoria a oferit scriitorilor suficiente fapte care să constituie tot atâtea subiecte ofertante pentru un astfel de tip
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
un soi de marginalizare capricioasă. Cred că, de fapt, neadecvarea lui la mecanismul industriei literare se datorează unui ritm editorial alert. De la debutul izbutit cu Vântul sau țipătul altuia (1992), scriitorul bucureștean a publicat aproape o carte pe an. Multipremiatul Apocalips amânat (1997) este romanul cel mai norocos al autorului. Doar Morminte străvezii (1999) s-a mai bucurat de o atenție sporită din partea criticii. Cazul seamănă cu destinul lui Philip Roth, cel care și-a câștigat în primă fază o foarte
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la ei să-i alinăm în amarele scrâșniri”. Viziunea apocaliptică va culmina cu spectrul alienării abrutizante și al reificării umanului din Noul apocalips: „Heruvim al lumii pus în jug, / Sufletul împingea căruțe și tractoare; Nu se mai aflau în lume oameni...Ci toți / Scrâșneau prefăcuți în ciocane, strunguri și roți”. Asemenea versuri au fost, după toate indiciile, citite atent de cenzori spre a
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie. De ce nu reușește Dan Stanca să dea un roman pe măsura potențialului său, nici măcar la nivelul - notabil - din Morminte străvezii, Apocalips amînat sau Noaptea lui Iuda? Un răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]