55 matches
-
de oficialitate: "deși în Craiova nu există decît maximum zice indivizi care se pot considera oarecum Ťcreatoriť de opere culturale (litere, plastică, muzică), avem peste treizeci de băgători de seamă în ale culturii. Și numărul acestora este în continuă creștere). Apoftegmatic vorbind: "E dificil să fii român: dar să fii ardelean, la Craiova, e un fel de absurd ubuesc, patafizic și metaliterar". Văzuți prin colimatorul marginalizării personale, confrații de succes primesc din partea alutanului de nevoie comentarii necomplezente. După ce Doinaș a fost
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
lui Sir Walter Wilkinson, de Crăciun, în 1982... Pe 30 nov. 2011 am primit o copie a manuscrisului pe care o primisem la prima noastră întâlnire. Îl transcriu acum.” Concizia și „efectul de real” din introducere sunt pe măsura lapidarității apoftegmatice care urmează. Cu toată incertitudinea privind existența acestui text apocrif și necanonic, textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe (dar nu le urmează) oricine, considerate „dincolo de lege”, riscând a fi înțelese greșit
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
trecut luminos. Astăzi la Primărie cucul nu mai sună în Turn... Buzunarul măsoară timpul și viața în Euro! Poză 2 Michelangelo n-a ajuns și la noi La cină ne-au sosit noi prieteni cu o poftă și-o credință apoftegmatică cu divinațiile lor mitopoetice și strălucirile uneori migratoare cu ceea ce este și se numește mirare Rămâi țuț peste măsură... dacă nu înțelegi rostul prăjinei Poză 3 Valeriu Stancu n-a fost inventat el chiar a existat și există... Poetul se
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
acea iarnă-primăvară moscovită, viața eremitului de la Silvaplana. Mai târziu, am devenit mai atentă, după cum am mai scris undeva, cu visele mele, mai ales după ce acestea se împlinesc. E adevărat că și acum, la cei 46-47 de ani, visez acea frază apoftegmatică, scrisă de Nietzsche: «A trăi înseamnă pentru noi a preschimba permanent în lumină și flacără tot ceea ce suntem, precum și tot ce ne atinge, nici nu putem altfel». Am transcris-o pe coperta interioară a unei ediții de buzunar a Noului
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
remarcat în lirismul lui Horia Gane acuratețea stilului, metaforă atent filigranata evita risipă de cuvinte, notația precisă, eliptica aproape, surprinde anatomia stărilor cu o remarcabilă economie de mijloace.(...) Lirismul autorului menține constantă atitudinea reflexiva, laconismul limbajului atinge pragul unei rostiri apoftegmatice: „Vine dimineata și pune, câte puțin adevăr, în dreptul fiecăruia." Concentrarea expresiei vine din natură carteziana a sensibilității care trăiește (vezi titlul semnificativ al volumului!) în regim intelectual. Este aici ascunsă o modernă tensiune între realitate și ficțiune artistică: „Dormi cu
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
cu vise), mediu menit a relaxa ființa, a-i aduce alinare, bucurie sau facilitând acesteia o regăsire a sinelui în consonață cu macrocosmosul. Totuși, monotonia și tristețea se inoculează când și când în realitate, dând naștere constatărilor cu ușoară tentă apoftegmatică: ,,noaptea coboară dinspre asfințit spre lună/ de trei sute șaizeci și cinci de ori pe an/ asta mă face să gândesc că neiubirea/ e mult mai mare decât iubirea/ iar viața e doar o fărâmă de moarte/ Câtă risipă e-n toate” (Risipă
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
dacă n-aș fi fost silit să vorbesc”, „cei care cred sunt mai frumoși, chiar dacă”, „stau pe vârf și văd nimic”, „dorm de două zile, m-am trezit degeaba”. Lucru remarcat și de alți critici, multe dintre poezii se încheie apoftegmatic: „și nu te bagi în război dacă nu știi/de partea cui pierzi”; „deși m-am trezit de târziu/deși mă culc atât de devreme”; „istorie e poezia învingătorilor,/iar poezia, istoria celor învinși”; „dar pe lumea asta nimeni nu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
figurează ca centrală aceea a numărului de 14 versuri. În variantă franceză, sonetul are 2 catrene și 2 terține, în ultima terțină realizându-se o generalizare reflexivă. În cea italiană (Dante, Petrarca), el are 3 catrene și un distih sentențios, apoftegmatic. Alături de aceste variante regulate, istoria formei a reținut și sonetele neregulate ale lui Shakespeare. La noi, sonete valoroase au scris M. Eminescu și M. Codreanu. „Sonetele rănite”, prin articulare, se arată orientate finalist către completarea seriei deschise a acestei specii
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
religie la români” (1985) sunt meditații pe tema lui „a fi” în eternitate și „a sta”, concomitent, în lumea reală (divină) a binelui și a fru¬mosului. Bucuria trăirii în zariștea Logo¬sului este întotdeauna exprimată prin cuvinte cu valoare apoftegmatică. OPERA: • „De unde începe omul” (versuri), București, 1970; „Sub umbra Sfinxului”, Kitchener, Ontario, Canada, 1975 (în colaborare cu Petru Rezuș); „Valea nisipu¬lui de aur” (poeme haiku), Kitchener, Ontario, Canada, 1977; • „Urmele” (poeme haiku), Kitchener, Ontario, Canada, 1977; • „Constantin Brâncoveanu” (poem
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
mai mult de o doctrină spirituală în sine decât de cei care au lansat-o sau au perpetuat-o. Așa cum rezultă din biografia lui, scrisă de Chiril din Scitopolis (aici, p. ???), Eutimie (mort în 473) era depozitarul unei bogate tradiții apoftegmatice orale; în primele decenii ale secolului al șaselea găsim urme certe ale unor culegeri scrise (la Zosima; cf. aici, p. ???). Acestea trebuie să fi ieșit așadar la lumină către sfârșitul secolului al cincilea. Avva Pimen, care a trăit la Sceti
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (Învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de monahi, se ocupă de probleme concrete de viață spirituală, bazându-se în mare măsură pe tradiția apoftegmatică instituită de Părinți. O operă ce nu aparține lui Dorotei, dar a fost inspirată de el, este Viața lui Dositei, un tânăr, fost soldat, care venise la mănăstirea condusă de Serid și fusese dat chiar în seama lui Dorotei; trăise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îngrijirea către vrăjmașii țărei, iar către supușii lor, iubitori și blânzi»”) se adună covârșitor, mereu fortificate de temeiurile furnizate de înțelepții Antichității, întru definirea virtuții, ce are ca formă de concretizare - în disertația aristotelică susținută de G. - fapta cea bună. Apoftegmatica îi este familiară. Pentru definirea patriotismului și a loialității i se par potrivite concluziile unui „istornic grecescu”, pe care îl citează în original și în tălmăcire. Lamentațiile sale sunt patetice, cuvintele gradând o ascensiune dibace a „tensiunii”, bunăoară când vorbește
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
o doctrină spirituală în sine decît de cei care au lansat-o sau au perpetuat-o. Așa cum rezultă din biografia lui, scrisă de Chiril din Scitopolis (cf. p. 000), Eftimie (mort în 473) era, în Palestina, depozitarul unei bogate tradiții apoftegmatice orale; în primele decenii ale secolului al VI-lea găsim urme certe ale unor culegeri scrise (la Zosima; cf. p. 000). Acestea trebuie să fi fost deci alcătuite către sfîrșitul secolului al V-lea. Avva Pimen, care a trăit la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de călugări, se ocupă de probleme concrete de viață spirituală, bazîndu-se în mare măsură pe tradiția apoftegmatică Părinților. O operă ce nu-i aparține lui Dorotei, dar a fost inspirată de el, este Viața lui Dositei, un tînăr, fost soldat, care venise la mănăstirea condusă de Serid și fusese dat în seama lui Dorotei; trăise acolo cinci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apare în 1974. Poetul trăiește intens prezentul, vâltorile vieții născând mereu energii pentru timpul și viața „de-acum”. Totuși, caligrafia versului nu poate ascunde „praful neputinței” și cenușa „idealului înfrânt”. E mult mai intens dorul de pământul natal, autorul încheind apoftegmatic: „O singură doină / și numai o vorbă / ne vine de-acolo și merge aici / și-o singură cale așază o țară în veci”. SCRIERI: Predici în pustiu, vol. I: Simplă învățătură, Ciudad de México, 1960; Cele șapte anotimpuri, Ciudad de
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli, că mă supăr! Sărmanu', cum se duse el, în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mulți" Scenă). Această propoziție nietzscheană, rimbaudiană ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre acestea, seria bine articulată de poeme erotice, majoritatea adresate "ție,/ la sfârșitul/ tuturor cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur cu singurătatea în brațe" Iată), poezia sau moartea, uneori congenere ("Cum mor poeții, așa e moartea" Moarte). Dar în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
psihicul infantil, propus de Nicolae Gane (în Cânele Balan), cu pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are înfățișarea de poeme în proză" (1971: 321), există, în opinia mea, cel puțin o excepție parțială de la regula poeticității intrinsece a prozei macedonskiene. Dedicată mamei scriitorului, nuvela Pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele „din (prin) Iărâme” (Eugène Ionesco) sau marcă a unei epoci istorice (Radu G. Țeposu). gurnalul poate releva un „timp diamantin” (Radu Petrescu), poate avea valoare apoftegmatică, obligând pe cititor la o lectură interactivă (Andrei Pleșu), poate transcrie tumultuoase frământări istorice (C. A. Rosetti) sau momente sângerânde din propria existență (I. D. Sîrbu), poate deveni un sfâșietor cântec de lebăGă pentru Rodi, soția iubită (N. Turtureanu) sau se
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să-și acorde toate drepturile și libertățile, înflăcărat de un orgoliu de bețiv, de un egoism entuziast și de o mâzgă. La un anume ceas el trebuie să facă hotărât un lucru precis, în anume
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal ("trebuie"), are aceeași țintă precisă. După construcția unui climax apocaliptic, poetul inferează, de la înălțimea amvonului, pe un ton apoftegmatic: "Trebuiește întinerită mintea scăzută și ramolită a epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și purtați energic, în numele artei care-i ignoră, pe brazdele mari ale lumii". Forma atipică a condiționalului, precum și semnificația parcursului sisific trimit, de asemenea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Atanasiu, și când i se răspunde că a murit de atac de cord, realizează brusc că există moarte. Se hotărăște să dea probă la Buftea pentru un rol într- un film „mare”. Rezultatul : negativ. Ba i se mai și comunică apoftegmatic : ca să reușești în viață, nu- i suficient să fii o fată fermecătoare. Prin urmare, filmul e cât se poate de „corect politic” : e adevărat, am prezentat un element flușturatic, nereprezentativ, lipsit de conștiință socială, dar societatea noastră socialistă nu se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lasă pe Ioana să le recite. Ideea lipsei locului securizant este introdusă chiar din primele pagini ale romanului, când doctorulu Vlad consultă fișa noii paciente, Ioana Olaru, recent aduse la Urgențe. Vederea acesteia îl face să conchidă pe un ton apoftegmatic - și premonitoriu în ceea ce privește povestea pe care i-o va relata Ioana Olaru - "Orice e posibil... Mereu tracasați, reduși la biologic, oamenii caută diverse refugii." 33. Și imediat, comentând parcă tabloul Parabola orbilor, încă neevocat: Evitând unele prăpăstii, cad în altele
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]