274 matches
-
În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei unice și depline prietenii. Si aici, pe marginea acestui final armonios, apolinic, Lars nu se poate abține pentru a mai întoarce încă o dată pe dos lucrurile și o face prost, sau cel puțin neinspirat, din același spirit de frondă care animă și subminează constant acest film. Când totul pare edificat și declarația
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
din același spirit de frondă care animă și subminează constant acest film. Când totul pare edificat și declarația acestei prietenii devine sigiliul unui angajament profund, regizorul închide și deschide ușa în urma lui Seligman. Cel care iese este filosoful seren, împăcat, apolinic, pentru care sexul este doar muzică de sfere și pretext de cunoaștere, cel care o asistă pe o Joe care și-a descoperit analogon-ul dendrologic într-un copac izolat pe culme, îndoit de vânturi, rezistând încăpățânat mediului ostil. Cel
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
Necuratul și păcatul Liviu DĂNCEANU De la Aristotel încoace muzicile sunt apolinice și dionisiace, de la Schoppenhauer - vesele și triste, de la Riemann - masculine și feminine, de la Greimas - narative și contemplative, iar odată cu Renașterea vorbim de muzici angelice și muzici diabolice. Dar cum se face că o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
deznodământ fericit, și a fost împiedicat numai de impresia profundă ce i-a produs-o moartea lui Byron la Missolonghi. De aici, consecințe cu tâlc. Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc, apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit. Preponderând acesta din urmă, Euphorion e mânat spre dezastru./ În introducerea mea, eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
1945) e preponderent una estetică și estetizantă, ca un răspuns al retragerii totale în artă din fața politicului agresiv, definiția euphorionismului (prospectiv în 1946-1947) e una superior culturală, de apărare prin asumarea complexității și a sintezei dintre clasic și romantic, dintre apolinic și faustic, în fața acuzei de reducție la estetic. Dacă I. Negoițescu este preocupat în faza pe care o numesc postcerchistă (1946-1948) de o definiție mai complexă a euphorionismului ca un cerchism îmbogățit prin cultural și filosofic, Radu Stanca este preocupat
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
încât ai impresia că nu mai puțin decît coloanele Parthenonului ți-au căzut în cap. Te simți străfulgerat dela antecedenți neolitici până la bomba termonucleară, ești înfiorat de toate atavismele și sălbăticiunile acoperite cât și de strălucirea celor mai sublime fenomene apolinice. G. Benn e un vechiu expresionist. Cunoaștem, înțelegem, apreciăm, iertăm ariditățile, asprimile, disonanțele epocii respective, admirăm artistul G. Benn. Azi nu mai merge. Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
dar minunat pe care nici nu-l înțelegem și nici nu-l merităm. Ar trebui să fim recunoscători pentru acest dar.” (p. 13) Așadar, două poziții adverse dezbinate prin numeroase litigii istorice. Și atunci cine are dreptate? Formaliștii de tip apolinic care văd în matematică o scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa rămîne cu perseverență
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
omului să-și poată locui ființarea, Casă a Ființei, afirmă Heidegger. Imprevizibilitatea interacțiunii dintre cele două stări determină bogăția și impredictibilitatea în receptarea unei creații de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de artă. Modelul ontologic al lumii umane, însemnând formă, corporeitate, frumusețe este vegheat de spiritul apolinic, care semnifică armonie, seninătate, măsură, proporții, raporturi numerice. Grecii au considerat însă că Dionysos lăsând viața liberă în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță ale sensibilității și intelectului, dar pe care simțul armoniei înnăscut creatorului, o transformă apolinic într-o împlinire având perfectă alcătuire intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în dezlănțuirile sale și amenințând neîncetat armonia apolinică, era necesar echilibrului. Poezia opera de artă în general, constituie de asemenea o dezlănțuire dionisiacă de linii de forță ale sensibilității și intelectului, dar pe care simțul armoniei înnăscut creatorului, o transformă apolinic într-o împlinire având perfectă alcătuire intrinsecă, tensiunile ideatice și stilistice interne convergând către un anumit înțeles extrovert sau sugerat. Homo cosmicus. Uomo universale În definirea axiologică transfinită a unui creator, Renașterea a creat două noțiuni: homo cosmicus și uomo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dincolo ! * Dintre poeții români ai suflului cosmic, în afară de Eminescu, se detașează Lucian Blaga și Vasile Voiculescu. Acesta din urmă, în Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, proiectează cu mare forță expresivă și originalitate, iubirea totală carne și suflet, dionisiacul și apolinicul, pe orbită cosmică: Știu și voiesc; aceasta mi-e ultima viață... Nu mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit. Deschizi eternitatea: în pacea ei măreață Se-ncheie rătăcirea-mi c-un glorios sfârșit... ...Am supt nemuritorul sân al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rolul de a conferi acestuia valoare universală, și anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că "există o vecie a vremii"; "bucuria și slava dau în flăcări când tot ce poetul atinge cu strunele se află în armonie" cu omul și cu toată firea. Spiritualitatea greacă a fost modelatorul liricii lui Friedrich Hölderlin. Sub semnul apolinicului, poezia sa serbează, în gesturile largi ale amplelor ritmuri grecești, sacralitatea naturii și a vieții: Crestele ne învață legile lor sfinte... Vreau să vă cânt graiuri ale cerului, pe toate și să vă înțeleg... Noi suntem meniți slujbei celui Prea-Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este determinată de interesul pentru folclor, de cercetările arheologice, de investigarea artei primitive. Frații Schlegel, Schelling consideră mitologia condiția permanentă a artei. Momentul Nietzsche ocupă un loc aparte în estetica mitului. Pentru el, tragedia elină reprezintă o îmbinare între elementul apolinic și dionisiac, între lumea seninătății, echilibrului și cea a dezordinii și iraționalului. Tudor Vianu era de părere că bunul cel mai de preț pe care-l propune Nietzche lumii moderne prin contactul său cu tragedia antică este acela al afirmării
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să sugereze o legătură tematică cu Grecia, care a constituit nu rareori o sursă de inspirație pentru poeții români. În addenda de la sfârșitul cărții profesorul Andreas Rados lămurește opțiunea pentru titlu: adorația lui Nichita Stănescu "pentru eternul spirit grec, lumina apolinică, semnifică, metaforic, unul dintre pilonii care au contribuit la configurarea nu numai a culturii române, dar și a culturii europene în ansamblul ei. Este puntea de comunicare care a legat dintotdeauna patria lui Eminescu și Blaga de patria lui Homer
Poeți români traduși în grecește by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8850_a_10175]
-
sînt filozofii, ci fizicienii, iar ceea ce este de două ori mai umilitor e că la ea filozofii nici măcar nu au acces. Sînt complet depășiți de o disciplină în care matematica și experimentul joacă rolul maeștrilor de ceremonii. Și astfel, ambiția apolinică de a pătrunde tainele universului și de a le înfățișa apoi semenilor sub forma unei cunoașteri care, absolută fiind, era învestită de tradiție cu prestigiul sacru al sacerdoțiului teoretic, ambiția aceea s-a stins de mult. A mai rămas doar
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Cameră Radio condusă de Pieralberto Cattaneo. Inclusiv la nivelul realizării în concert - dată fiind participarea de această dată vocală a unui muzician de talia lui Cristian Alexandru Petrescu! - lucrarea "Archipelagus", de Anatol Vieru, a constituit o descoperire în zona expresiei apolinice, drept parte a imensului teritoriu parcurs de autor, de acest captivant spirit care, în răstimpuri, spre bucuria noastră, nu încetează a ne uimi. Pe de altă parte, nu poți să nu observi tendința potrivit căreia în cadrul unor concerte de acest
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
și sfîrșesc prin a se contamina reciproc. Făpturi sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
emoția. Ea este sursa inteligenței și în același timp unul din criteriile după care o putem măsura. Cum s-ar spune, deșteptăciunea vine din suflet. E o prejudecată să ne închipuim inteligența ca pe o însușire rece a unui intelect apolinic căruia nu-i arde decît de dileme metafizice. Inteligența e caldă și vie, precum un sentiment a cărui intensitate a fost supusă unei filtrări prealabile. Echipa de cercetători care a scris Inteligența emoțională în leadership - Daniel Goleman, Annie Mckee, Richard
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
ființă antedeluviană care, silită să-și schimbe brusc mediul în care s-a obișnuit să trăiască, clachează deprimant în cursa vieții. Obișnuit să trăiască în universul interior al fanteziei proprii, el își dorește viața de dinaine de potop, adică exercițiul apolinic al gîndirii solitare, și cînd acolo se pomenește în plin potop, în șirul imprevizibil de împrejurări ce ne alcătuiesc viața, și astfel se duce la fund din neputința de a se păstra pe linia de plutire socială; asta dacă nu
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
nu dispune de patru luni de un guvern federal. Disputele locale devin principiale. Guvernele regionale își fac treaba. La nivelul instituțiilor comunitare, la nivelul instituțiilor europene, se constituie o altă comunitate cu preocupări de nivelul altitudinilor ce par a fi apolinice. Sunt lumi paralele care, uneori, se interesectează. Inclusiv în beneficiul nostru.
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil de viață dionisiac și corespunzător prostituatei, ca ipostază feminină - și, în mod complementar, Demeter - stil de zeiță apolinic, având ca model existențial mama. Într-o manieră esențialistă, au fost deosebite tipurile matern - tributar imperativelor naturale și supus cerințelor speciei (sub aspectul de femelă), iar de aici împlinirea de sine este doar funcțională - și de iubită, care se apropie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îi conferă o anumită tristețe care degajă o senzualiate vibrantă, o chimie erotică specială care asemeni substanțelor chemotxice din veninul anumitor șerpi dizolvă lent și dureros țesuturile, relațiile. Ordinea superioară a unei existențe trasate uniform, dar sigur, cu o precizie apolinică de geometru este provocată de întâlnirea cu dezechilibrul fundamental incarnat de această femeie nu neapărat frumoasă, cât tragică. Ingrid își iubește soțul pentru promtitudinea cu care rezolvă lucrurile simple, fiul îi reproșează lipsa de pasiune, răceala, perfecțiunea, ca și tatăl
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar fi trebuit să reitereze cunoscutul scenariu al lumilor incompatibile de tip Riga Cripto și Lapona Enigel. Numai că în viața concretă, inclusiv în aceea a
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]