95 matches
-
fățișă Tot ce spuneți e valabil pentru perioada Gheorghiu-Dej. Aceste lucruri s-au schimbat, o vreme cel puțin, după venirea lui Ceaușescu la putere. Aici voiam să ajungem, pentru că perioada pentru care Herta Müller îi acuză pe unii scriitori de „apolitism" este tocmai aceasta. „Micul liberalism" inaugurat de Ceaușescu a schimbat câteva lucruri: de la o relaxare a „liniei politice a partidului" față de tradiționalul „dușman de clasă" și până la intermitente deschideri culturale, când au putut să apară, traduse sau originale, „cărți curate
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
spune că, în vreme ce Levantul și Jurnalul păltinișean au putut apărea în anii lui Ceaușescu, celelalte două nu ar fi avut nici o șansă de publicare. Ergo: Cărtărescu și Liiceanu au plătit un preț, iar acest preț este, în limbajul Hertei Müller, apolitismul. Cât despre cărțile unui Vadim sau Adrian Păunescu, ele nu ridică dubii: țin de categoria fanfarei oficiale. Straniu este că în ultima vreme au apărut atâtea persoane care taxează drept „apolitice" cărți pe care Securitatea le considera „subversive". Acești oameni
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
să i le spună. A treia diferență de punct de vedere a constat în aceea că, dacă, pentru Liiceanu, o carte bună este o carte bună, indiferent de caracterul ei politic sau apolitic (și sunt de acord cu el că apolitismul poate fi o formă de politică în regimurile autoritare), pentru Herta Müller, apolitismul scriitorilor români din anii de comunism ar fi fost, spre deosebire de ce s-a întâmplat în alte țări comuniste, o formă de lașitate. Inverosimilă simplificare din partea unei scriitoare
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
în aceea că, dacă, pentru Liiceanu, o carte bună este o carte bună, indiferent de caracterul ei politic sau apolitic (și sunt de acord cu el că apolitismul poate fi o formă de politică în regimurile autoritare), pentru Herta Müller, apolitismul scriitorilor români din anii de comunism ar fi fost, spre deosebire de ce s-a întâmplat în alte țări comuniste, o formă de lașitate. Inverosimilă simplificare din partea unei scriitoare care a trăit pe pielea ei comunismul! În această simplificare, se vede cu
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
care pare să fi conținut o serie de imprecizii. Din notă - ca și, probabil, din orice istorie literară a Americii de Sud, la care eu una însă n-am acces - aflăm că Trei tigri triști, pe care recenzentul NYRB o acuzase de apolitism, apăruse anterior cu un alt titlu, Vista del amanecer en el tropico, și cu o puternică încărcătură politică; Cabrera Infante mai publicase și un volum de proză scurtă, Asi en la paz como en la guerra, inspirat din aceeași perioadă
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
mai arată comentatorul. Opțiunea autorului de-a se dezice de fostele sale iluzii politice prin curățarea romanului de referințe politice și prin exaltarea laturii de entertainment ar putea prilejui o discuție interesantă prin paralelele cu cazuri românești. Mai ales că apolitismul cărții nu mi s-a părut atît de pur cum susține comentariul din NYRB; oricine citește cartea fie și din cea mai naivă admirație pentru Cuba, dar mai ales în oarece cunoștință de cauză, știe că epoca spumoasă a anilor
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
criticul nu rămîne dator. Nici discipolul Andrei Grigor, vechi comiliton de la „Caiete critice”, n-a fost scutit de amintitul sindrom. Nu-i mai puțin adevărat că, printr- o ironie a istoriei, mulți acuzatori au ajuns, între timp, să descopere virtuțile apolitismului instituțional și să acuze stigmatizarea de către adversari ca „intelectuali ai lui Băsescu”... În tot acest timp, sfidînd adversitățile și din partea colegilor de breaslă erijați „de partea bună a istoriei”, profesorul Simion a continuat să publice cărți cu miză majoră (mai
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
le vor înghiți cu greu sau le vor respinge; cei mai rezonabili ar face, totuși, bine să țină cont de ele, pentru că toate prejudecățile pe care le-au stimulat primesc o replică pe măsură: de la cele cu implicații civico-politice (acuzatul „apolitism”, „a treia cale” între provincialismul autohtonist și cel cosmopolit de sens contrar) pînă la cele critico-literare („caietismul”, „autonomia esteticului” și problema revizuirilor, opțiunea pentru „narațiunea critică”, atitudinea față de șaizecism, optzecism, postmodernism, față de raporturile ruralitate-citadinism sau tradiționalism/ avangardă). Oricum, avem de-
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
în dialogul larg, o însumare de capitole alternate, cu Ion Vianu. Rămâne de discutat în ce măsură fusese posibilă sustragerea fără a lăsa urme. Se pare că răspunde chiar el și într-un fel complicat, dacă nu contradictoriu. În România, tânjea după apolitism, era scârbit de politic, iar acum: „încep să am reacții și chiar obsesii politice”, consemnează în jurnal, în 1974. Dar iată ce crede despre putere: „banaliză m ceea ce dominăm (...) banalizăm ca să dominăm”. Urmarea: „nu ne banalizăm și pe noi înșine
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
din 1946 și 1959, precum și din partea criticii sociologist-vulgare. Pentru unele basme versificate (Șoltuzul Graur, Cerbul de aur), pentru mai multe intervenții din revista „Nistru” și mai ales pentru volumul de eseuri Iarba fiarelor (1959) M. a fost acuzat de „naționalism”, „apolitism”, „estetism”, „formalism”, „decadentism”, „simbolism” și de „teoretizări greșite”, „greșeli metodologice”. Până și numele său de botez nu plăcea regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în etape, cu excepția acestei redute niciodată cedată oficial: angajarea partinică. Sub lozinca „o literatură cu bogat conținut de idei și aleasă formă artistică”, aparatul cultural de partid a continuat
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
omului nou”, etica și mentalitatea comunismului. Se precizează că acesta nu trebuie idealizat, zugrăvit fără defecte, ci înfățișat în complexitatea lui, în mediul căruia îi aparține, sub a cărui influență benefică se autodepășește. O asemenea situare a creației exclude obiectivismul, apolitismul; arta socialistă e incompatibilă cu neutralitatea ideologică, ea implică ideologicul prin propria ei natură. Opera de artă (cea literară în chipul cel mai evident) va fi chemată să lumineze în real tipicul, iar tipic este nu ceea ce e mai răspândit
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
Multă vreme articolele de atitudine din cadrul rubricilor „Partidele și libertatea”, „Deziluzie sau speranță”, „Situația culturii române actuale”, „Istoria literară ca instituție literară”, „Limbajul poeziei” au fost semnate de Adrian Marino, apoi de Gheorghe Grigurcu, care se războiește fără menajamente cu „apolitismul”. Profilul special al J.l. se conturează încă de la început, când prezența unor texte scrise de Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Pavel Chihaia, Ovidiu Bârlea, Virgil Tănase, Al. Rosetti, Emil Botta, Mihail Sebastian, Dinu Pillat, Ovidiu Papadima, Nae
JURNALUL LITERAR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287693_a_289022]
-
la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei românești in statu nascendi. În tot ce întreprinde în această perioadă se distinge un „neopașoptism” care concordă perfect cu orientarea anterioară
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o folosească drept armă a sa. Sunt aici neprețuitele Învățăminte pe care ni le oferă uriașa experiență culturală a celor trei decenii de regim socialist al Statului Sovietic. (Ă). Plenul conducerii Uniunii Scriitorilor Sovietici
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai mare importanță este subminat de maniera formalistică a cronicii. În locul unei recomandări a acestei opere realiste de Înalt nivel artistic drept o armă prețioasă Împotriva reacțiunii, cronica pomenită, ține cu tot dinadinsul la un estetizant obiectivism, se complace În apolitism, e lipsită de spiritul de partid În judecarea operei. Această poziție apolitică este comună și unor articole care trec În revistă etape ale dezvoltării literaturii noastre. Este cazul unui «bilanț» al prozei literare din anul trecut, făcut În Flacăra (nr.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prozei literare din anul trecut, făcut În Flacăra (nr. 56). În acest bilanț, autorul articolului, vrând să fie un observator imparțial, acordă producțiunilor literare citate, aprecieri pur formale, aprecierea lor politică rămânând vagă, greșit dozată. Un alt aspect al acestui apolitism al criticii este și așa-zisa trecere «sub tăcere». Câteva dintre ziarele cotidiene care publică cronici literare, au neglijat până În prezent să prezinte cititorilor Negura, nerelevând astfel o realizare valoroasă a literaturii noastre. Au fost semnalate aici câteva cazuri În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tăcere». Câteva dintre ziarele cotidiene care publică cronici literare, au neglijat până În prezent să prezinte cititorilor Negura, nerelevând astfel o realizare valoroasă a literaturii noastre. Au fost semnalate aici câteva cazuri În care critica noastră literară a alunecat pe panta apolitismului. Pentru a răspunde cerințelor oamenilor muncii de la noi, pentru a Îndruma cu folos creația artistică și literară, critica trebuie să se călăuzească după ideologia revoluționară a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează pe critic de la marile obiective pentru care militează arta și literatura revoluționară. Prin apolitismul În care o astfel de critică este aruncată de aceste poziții, ea dovedește aceste obiective. Critica artistică și literară Își poate Însuși o poziție principială, revoluționară, singura de pe care se poate face o apreciere justă a operei numai călăuzindu-se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
statutul de ripostă, de replică generală, dată formulelor literare anterioare (autohtone și străine) , sau celor contemporane occidentale, proclamându-se, astfel, superioritatea „metodei metodelor”. Principiile și totodată dominantele obligatorii ale unei creații realist-socialiste (r-s) au fost: spiritul de partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care a dus, datorită
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
are «rădăcini în solul natal». Concepția monumentală a cetății larg și unitar concepute în linii cutezătoare și sobre, a cetății cu monumente arhitecturale menite mulțimilor, e irealizabilă în societatea burgheză (...). Cartea e, deci, axată pe evenimentele care duc la zguduirea apolitismului și olimpianismului lui Ioanide. Însăși compoziția romanului o exprimă pozitiv. Faptele cărții se organizează și sunt prezentate după însăși evoluția personajului central. De aceea, mai ales în primele pagini acțiunea dă impresia de lărgire treptată, așa cum se lărgește și orizontul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la viața Cetății“ gen Paleologu- Pleșu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristețea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Rațiu- Manolescu, după experiențele tip Stelian Tănase, Ulici, Țeposu, Sorin Dumi trescu, Alin Teodorescu, Ion Cristoiu, Alex Ștefănescu, Cristian Hadjiculea, Alina Mungiu versus grețoasa cohortă a pseudo apolitismului arghirofil fesenist (Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Augustin Buzura, Paul Everac, Sergiu Nicolaescu, Petre Sălcudeanu ș.cl.), după scindarea prosau anti Monica Lovinescu, Noica, Marino, Liiceanu, Patapievici și Cu lia nu a pieții (și vieții) literare, după eșecurile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
special l-au avut specialiștii care ocupau poziții-cheie în administrarea societății. Aceștia căpătaseră o anumită autoritate și independență în construcția societății socialiste moderne. Pentru a se pune la adăpost de suspiciunile politice, specialiștii au dezvoltat un fel de ideologie a apolitismului și tehnocratismului. Tot din rațiuni de protecție politică, problemele structurale critice ale societății comuniste au fost trecute într-un plan secundar, atenția concentrându-se pe schimbarea componentelor sectoriale în raport cu care regimul prezenta o anumită toleranță. În acest context, specialiștii au
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]