95 matches
-
direcția lui Ion Bogdan Lefter. Înainte de asta, deși grupări bazate pe afinități sau conjuncturi existau, ele păreau să prelungească sau să relanseze niște dispute tradiționale în cultura română, predicând modelul Generației '27 sau lovinescianismul, persistând în retorica "autonomiei esteticului", propunând "apolitismul" (favorabil regimului Iliescu) drept singură atitudine a "adevăratei intelectualități" sau un fel de "rezistență prin cultură" în condiții de libertate... V. N.: Hai să te întrerup aici, apropo de momentul '27. Mi-aduc aminte că Radu Țeposu un tânăr talentat
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pentru că era legată de o retorică comunistă, devine astăzi un mijloc de clasare util, în timp ce mulți referenți și chiar soluții politice au pierdut din pregnanța lor. În mod paradoxal poate, astăzi pot fi regăsite în țările cehe aceleași reflecții asupra apolitismului, fatalmente de dreapta (prin conservatorism și prin negarea conflictului social) chiar dacă la începutul anilor 1990 a fi apolitic cu Havel însemna în numeroase cazuri a fi împotriva politicii Klausiene de dreapta. Aceste procese de recompunere a spațiului politic sunt fără
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
partidele născute fie direct din Revoluția din decembrie 1989. Astfel se explică absența clivajelor majore capabile de a fi utilizate de alte partide politice în vederea consolidării unui adevărat sistem pluripartit în România. Doar Partidul Social Democrat, ca partid fondat pe apolitismul societății civile, a știut să se organizeze independent de decalajul structural care, peste tot în Europa Centrală și Orientală, separă partidele politice de grupurile și interesele sociale 88. Note 1 S. Rokkan (with A. Campbell, P. Torsvik, H. Valen), Citizens
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
din 1946 și 1959, precum și din partea criticii sociologist-vulgare. Pentru unele basme versificate (Șoltuzul Graur, Cerbul de aur), pentru mai multe intervenții din revista „Nistru” și mai ales pentru volumul de eseuri Iarba fiarelor (1959) M. a fost acuzat de „naționalism”, „apolitism”, „estetism”, „formalism”, „decadentism”, „simbolism” și de „teoretizări greșite”, „greșeli metodologice”. Până și numele său de botez nu plăcea regimului, căci suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Croh, acest "nabab al cugetului", nu se bucură de o amnistie completă. Impresia noastră finală că această carte a lui S. Damian se scrie ca și cum s-ar da glas unui proiect european de ecologizare a mentalităților captive într-un straniu apolitism militant, mai greu de dezintegrat decât atomul, ne este confirmată și de cele câteva "idei fixe" ("seriozitatea eticistă"? de care vorbea M. P. încă din 1971). Urmărite până-n pânzele albe, sunt penalizate unele ieșiri în decor brebaniene de sorginte naționalistă, o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care pare să fi conținut o serie de imprecizii. Din notă - ca și, probabil, din orice istorie literară a Americii de Sud, la care eu una însă n-am acces - aflăm că Trei tigri triști, pe care recenzentul NYRB o acuzase de apolitism, apăruse anterior cu un alt titlu, Vista del amanecer en el tropico, și cu o puternică încărcătură politică; Cabrera Infante mai publicase și un volum de proză scurtă, Asi en la paz como en la guerra, inspirat din aceeași perioadă
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
mai arată comentatorul. Opțiunea autorului de-a se dezice de fostele sale iluzii politice prin curățarea romanului de referințe politice și prin exaltarea laturii de entertainment ar putea prilejui o discuție interesantă prin paralelele cu cazuri românești. Mai ales că apolitismul cărții nu mi s-a părut atît de pur cum susține comentariul din NYRB; oricine citește cartea fie și din cea mai naivă admirație pentru Cuba, dar mai ales în oarece cunoștință de cauză, știe că epoca spumoasă a anilor
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt de obicei ocolite ("Asupra oamenilor de astăzi, politicieni la putere, mă rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei"), întreg discursul se desfășoară la umbra lor malefică, fiind tot
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Iar dincolo de toate astea, Caius Dobrescu scrie ca un om care nu se sfiește de propriile dorințe de acțiune și implicare, nicidecum ca un filosof rentier, ci ca un eventual viitor decident. Printre tot felul de intelectuali "apolitici" infernali în apolitismul lor, Caius Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe o poziție
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
nu sînt ale unui "om de bine" pe care trebuie să-l psihanalizezi ca să înțelegi cam din ce direcție vorbește, ci sînt ale unei entități vorbitoare care s-a lămurit asupra ei și ne anunță și pe noi. Fără frisonantele apolitisme, care în România de azi sînt fie perverse, fie naive. Deopotrivă în politică, în societate și în literatură. Alcătuirea însăși a acestui volum arată ca un contract bine gîndit cu cititorul. Pe de-o parte pentru că autorul e consecvent cu
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
de veac. Oare politicianismul nu poate fi făcut din nou răspunzător pentru o sumă de încălcări ale moralei culturale, pentru o serie de compromisuri și carierisme? Chiar dacă e un politicianism "de catifea", ce preferă a-și pune masca astuțioasă a "apolitismului": "Așa-zisele și așa de multele trădări ale oamenilor de cultură n-au existat, pînă cînd n-au început să existe delimitări ale libertății lor, infiltrări de natură politică în munca lor, deziderate pentru degradarea specialității lor, prin apariția unor
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
relevant cu osebire e cel consacrat Monicăi Lovinescu, care, în surghiunul său parizian de aproape cinci decenii, "asumat pînă la absurd", a supraviețuit în temeiul misiunii justițiare ce și-a asumat-o. Remarcabilă apare evoluția conștiinței d-sale, de la un apolitism juvenil (exclama în 1946: Ce pot avea eu comun cu politica?") pînă la "o întreagă existență" închinată exemplar analizei și sancționării unei epoci "desfigurate de această religie degradată și degradantă care a fost marxismul". Exilul i se înfățișează la început
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Judt ' o țintă ușoară, la urma urmelor, în 1947, ci cu dogma, cu conformismul, delăsarea sau lașitatea în toate formele de manifestare publică'. A doua obiecție ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului și a judecăților. Ca și în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii și lipsei de rezistență a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
laudative), în vreme ce alții au rămas demni cu prețul marginalizării sau chiar al minimalizării valorii operei lor. În fine există și scriitori valabili din punct de vedere estetic, dar care de dragul unor importante privilegii sociale au cauționat (direct sau mimînd un apolitism complice) regimuri politice reprobabile. Din prima categorie ar face parte scriitori precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Dinu Săraru, Fănuș Neagu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. În a doua categorie intră Vasile Voiculescu, Paul Goma
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
anul grevei de la Grivița. Acest fapt nu a trecut nesesizat în comentariile din epocă (microromanul apare și separat, în 1956) și probabil că scriitorul s-a amuzat de polemica stârnită, mai ales că se autoproiectase în Șerban Romano. Tertulian reproșează apolitismul personajului, Mihail Petroveanu îl socotește însăși esența lumii corupte a aristocrației 7. Sunetul de sirenă care străbate ca un leit-motiv întreaga nuvelă și care torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu o critică devastatoare a revistelor "Steaua" și "Leningrad", având drept urmare imediată excluderea din Uniunea Scriitorilor a Annei Ahmatova și a lui Mihail Zoșcenko, pentru literatura lor considerată "antisovietică", prin reminiscențele de "apolitism, spirit mic-burghez, vulgaritate, obscurantism reacționar" (p. 79-80). În fond, acuzele mergeau în două direcții îngemănate: denunțau arta pentru artă (arta pură) ce tinde să se substituie artei pentru popor și, în al doilea rând, acuzau literatura modernistă, lipsită de un
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
în imprevizibilitățile sale, Ion Simuț găsește mereu la îndemână echilibrul sau măsura lucrurilor. Pare conservator, lent, dar devine de un dinamism neomenesc, de-ar fi să-l imaginăm pesimist, optimist, realist, cum se autocaracterizează, "în orice clipă" (295). Înțelege și apolitismul lui Eugen Simion și civismul sau angajarea politică a altora. Nu-l desparte pe "modernul tulburat" Patapievici de postmodernul liniștit Lefter. Admite dialogul dintre ortodoxie - atenție: nu ortodoxism - și liberalism. Dar cum se face că un spirit integrator ca al
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
a rămășițelor claselor exploatatoare, cât și de influențe ale ideologiei claselor exploatatoare din afară. Conștienți de marea însemnătate a literaturii în lupta ideologică, scriitorii trebuie să combată cu maximă hotărâre tendințele de liberalism față de naționalism, față de recidivele de decadentism și apolitism. Este necesară o mai intensă muncă de însușire și aprofundare de către scriiitori și critici a învățăturii marxist-leniniste și în special a teoriei marxist-leniniste a cunoașterii, însușirea temeinică a obiectivelor partidului, a liniei sale generale, pentru a putea mobiliza prin creațiile
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
literară, cea care există și astăzi. 1963, anul cel mai literar al „Gazetei literare“ Primii ani sînt, cum era de așteptat, cei mai convenționali, marcați de subordonare, iar reproșurile din „Scînteia” sînt destul de vagi (revista „nu luptă cu fermitate împotriva apolitismului și a rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau apolitism, în limbajul epocii (Tudor Vianu este realmente excentric scriind despre „munca lui Perpessicius” la o aniversare Eminescu, unde ceilalți colegi de număr caută cu înfrigurare sursele marxiste ale filosofiei eminesciene). Subordonarea și convenționalismul merg în crescendo și culminează în 1959
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
asigurat de apariția realismului critic, căruia Emil Boldan îi subsumează a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici sunt desprinși, printr-o manipulare stângistă evidentă, de "caracterul reacționar al politicii junimiste, ascuns sub paravanul așa-zisului apolitism" (p. 102), și puși sub semnul realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Gheorghe Grigurcu Neașteptate sînt unele manevre ale conservatorismului actual, pînă-n pragul amuzamentului! De unde pînă mai ieri oficialitatea comunistă nu ostenea a impune intelectualității "angajarea", o implicare cît mai energică în "viața politică", azi legatarii săi ne cer "neutralitate", "apolitism", vărsînd lacrimi de crocodil pe seama timpului ce l-am irosi exprimîndu-ne opiniile în plan civic. Asistăm la o răsturnare cu capul în jos a unor faimoase teze ideologice, probă a derutei regimului totalitar ce s-a înregistrat încă înainte de 1989
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
din partea cealaltă. Partea cea mai stânjenitoare -în care, dacă aș fi spus tot ce îmi venea în minte, lucrurile ar fi riscat să capete o vehemență nedorită -a venit din clipa în care, spre final, am adus în discuție calificativul „apolitism" cu care, într-un interviu recent, Herta Müller îl gratulase pe Mircea Cărtărescu și, în genere, pe scriitorul român în comunism. Vă propun o precauție preliminară: există riscul ca, aplecându-ne exclusiv asupra raportului intelectualului cu puterea, să-i nesocotim
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
fățișă Tot ce spuneți e valabil pentru perioada Gheorghiu-Dej. Aceste lucruri s-au schimbat, o vreme cel puțin, după venirea lui Ceaușescu la putere. Aici voiam să ajungem, pentru că perioada pentru care Herta Müller îi acuză pe unii scriitori de „apolitism" este tocmai aceasta. „Micul liberalism" inaugurat de Ceaușescu a schimbat câteva lucruri: de la o relaxare a „liniei politice a partidului" față de tradiționalul „dușman de clasă" și până la intermitente deschideri culturale, când au putut să apară, traduse sau originale, „cărți curate
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
spune că, în vreme ce Levantul și Jurnalul păltinișean au putut apărea în anii lui Ceaușescu, celelalte două nu ar fi avut nici o șansă de publicare. Ergo: Cărtărescu și Liiceanu au plătit un preț, iar acest preț este, în limbajul Hertei Müller, apolitismul. Cât despre cărțile unui Vadim sau Adrian Păunescu, ele nu ridică dubii: țin de categoria fanfarei oficiale. Straniu este că în ultima vreme au apărut atâtea persoane care taxează drept „apolitice" cărți pe care Securitatea le considera „subversive". Acești oameni
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]