290 matches
-
-și mai aparține. Personalitatea e un ins care influențează ambianța prin simpla lui forță harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har. PLATON În majoritatea Dialogurilor, Platon nu rezolvă nimic. Dialogurile lui sunt aporii, adică înfundături. Platon e în impas permanent. În asta se vede geniul lui, față de Kant, care e mai plăvan: el are impresia că rezolvă. Platon își dă seama că nu rezolvă nimic. Eu am afirmat odată, într-un salon, că
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fuit Eminescu, Panfilius, 2013; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Cugetarea, 2002; Trei fețe ale sublimului: Shakespeare, Hölderlin, Tagore, Poezia, 2004; Meditații asupra liricii universale, Poezia, 2007. Studii de literatură universală, Panfilius, 2010. Eseu dramatic: Imposibila aventură, urmată de Aporii ale tragicului, Cugetarea, 2001. Eseuri de artă: Semnificațiile spațiului în pictură, Meridiane, l973; Auguste Rodin, Meridiane, 1976 ed.I, Cugetarea, 2003 ed. II. Sinteze: Istoria culturii și a civilizațiilor Un compendiu al spiritualității universale, Cugetarea, 1997; ed. II, Panfilius, 2015
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Magdalena o prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează în bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă a surselor, compararea lor, într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a întregului „dosar neotestamentar Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament! Pe de altă parte, cum se împacă faptul că printre apostoli se află un „diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, în sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-încarnare a diavolului conlucrează la taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă nu mă aveți întotdeauna (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus în persoană să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai departe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă pur spirituală? Căci este imposibil să refuze ospitalitatea patriarhului. Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou thanatou) prin intermediul unui vis al lui Isaac, rolul arhanghelului Mihail reducându-se la acela de interpret al visului; 2. va trimite în sprijinul arhanghelului un duh devorator, care va consuma alimentele în locul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doar trăit de ei ca o indignare: în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a o rezolva, la analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
superioare ale creației artistice și al ansamblului de opere geniale cărora le-a dat naștere. Dacă orice cultură este prin esență practică, însăși posibilitatea unei culturi teoretice se înfățișează în mod problematic și se prezintă la prima vedere ca o aporie. Cum ar fi posibil ca viața invizibilă, care nu are nici figură, nici chip, nici față, nici revers, nici dinainte, nici dinapoi, nici unghi, nici latură, nici suprafață, nici un aspect exterior, nici o fațetă a ființei sale întoarsă către un în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu molozul și gunoaiele. Pentru a putea estima ce înseamnă excluderea sensibilității din lumea vieții, adică a sensibilității, am ales criteriul artei, ceea ce ne-a condus la o primă și succintă analiză a obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea științifică conservă o ultimă referință la universul sensibil și la determinările sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă așadar formulată după cum urmează: cum poate opera de artă să aparțină lumii reale definite de sensibilitate și în același timp să se situeze dincolo de ea, dincolo de suportul său, într-un imaginar pur? Irealitatea operei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
furnizate cu zgârcenie, numai în măsura în care devin indispensabile pentru înțelegerea stilistică a textului". Criticul pune așadar accentul pe literaritate căutând să înregistreze și să interpreteze, prin grilă stilistic-textualistă, intimitatea operei literare, în ceea ce are aceasta mai particular, mai specific. Ieșirea din aporiile istorismului este întrevăzută de critic prin apelul la stilistica diacronică (o soluție de compromis metodologic, oarecum, între legile sincroniei și cele ale diacroniei), dar și prin valorificarea unor resurse metodologice de ultimă oră, precum teoria semantică sau statistica lingvistică, metode
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
ca un model al lucrurilor de pe pămînt. De aici încolo se intră în lumea sisifică și ireală a speculațiilor, chichițelor și disputelor conceptuale. Căci, dacă încerci să risipești prin cuvinte tensiunea dintre cele două paradigme, vei cădea în groapa unor aporii nedorite, și asta fiindcă eternitatea lumii grecești (care este strîns legată de unitatea intelectului celest, cum susține Alexander Baumgarten) se bate cap în cap cu creația creștină (lumea fiind creatură, e trecătoare), cum și cele două tipuri de cer - cel
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
har artistic. În realitate, varianta în care filosofia se îndeletnicește cu dileme logice și cu jocuri de limbă reprezintă stadiul deplorabil al declinului ei. Apetența pentru contradicții și obsesia pentru calambururi e semn de degenerescență cronică, iar filosofii nu nasc aporii decît atunci cînd mintea lor nu mai poate surprinde nici o nuanță insolită. În fine, a treia confuzie privește starea de spirit a filosofiei, care e cu totul alta decît cea cerută de lumea bancurilor inteligente. Filosoful trebuie să aibă un
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
și încă nesoluționate deja la acest moment; (ii) contestațiile care vor fi formulate după intrarea în vigoare a noii legi. ... 41. Legiuitorul are deschisă opțiunea de a aplica noua lege de procedură civilă în aceste două situații. Dar este o aporie juridică ce ține de o lipsă de raționalitate ca aplicarea noii legi de procedură să se facă numai în privința ipotezei (i) [cu excluderea ipotezei (ii)] pentru că legiuitorul nu ar putea justifica, în niciun fel, ca aceeași situație (procese
DECIZIA nr. 56 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253873]
-
sfera normativă, iar nu care aplică normele. Așa încât Curtea constată că o asemenea ficțiune juridică nu ar fi decât arbitrară și nu ar face altceva decât să pună sub semnul întrebării separația puterilor în stat, ceea ce este o aporie juridică [în sensul că o ficțiune juridică nu poate fi reglementată arbitrar, a se vedea Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020, paragraful 83]. ... 160. Nu
DECIZIA nr. 284 din 17 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270945]
-
brutal hăituită de Securitate. Singura nedumerire a Cronicarului privește mentorul spiritual din a cărui operă s-au inspirat majoritatea poeților germani din „Aktiongruppe”: Berthold Brecht. Unii îi dedică poemele, iar alții îl citează în versurile lor. Situația e grea de aporie: Rolf Bossert s-a sinucis din cauza unui regim totalitar căruia Brecht i-a închinat osanale dizgrațioase, caz în care singura optică cuvenită e cea relativistă. La fel ca în cazul lui Adrian Păunescu la noi, din Brecht trebuie păstrată partea
Aporie și relativism by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5926_a_7251]
-
să fii conservator într-o lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește în socialism”. Perspectivă care îl îngrozește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
face posibilă analiza. Pentru orice istorie parțială am nevoie de un sens global care s-o justifice. Tot așa cum pentru orice istorie, e nevoie de o critică. Ideea lui G.Călinescu din 1939 rămâne valabilă. În sfârșit, abia așa rezolvăm aporia, în definitiv, aparentă, a lui René Wellek, între o istorie care nu e a literaturii și o literatură care nu are istorie: introducând în istorie perspectiva critică, descrierea, cu alte cuvinte, a unor unor valori. Cu precizarea, care lui G.
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
moment de ezitare] Și cinematograful surprinde bine toate astea. Dar e avantajul... Da, așa e, bărbații și femeile cultivate au un avantaj obiectiv față de ceilalți, și anume faptul că-și pot obiectiva propriile contradicții și că pot trăi în roman aporiile sau antinomiile pe care le cunosc în viață. De aceea romanul este un instrument de cunoaștere foarte util, pentru că ne permite să luăm distanță față de propriile noastre sentimente: învățăm ceva citind și apoi eventual aplicăm în viață ce-am învățat
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
mare fundă roșie care încheia cordonul la spate - și o mișcare și ea fragilă a tuturor încheieturilor. La polul opus, de o mare fermitate și de un umor debordant și încântător, a fost piesa lui Daniel Linehan (SUA/Belgia), Zombie Aporia, interpretată de el și de Salka Ardal Rosengren și Thibault Lac. Și acest spectacol rupe granița între corp și voce, între sunet și imagine - toate ritmurile fiind create chiar de dansatori , vocal sau prin percuție corporală. Dar acest performance, reprezintă
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția e oblică prin răsucirea sofistică, dar așa se netezesc aporiile... Keith Ward e savuros cînd își arată reticențele față de darwinism, afirmînd că „materialismul e îngrijorător de contra-intuitiv” (p. 37), de vreme ce conștiința și sentimentele nu pot fi derivate din fiziologia creierului, unde mai pui că, admițînd selecția naturală care face din
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
vizuale ale cinematografiei. În concluzie, ar fi o impietate să spui că stilul rudimentar al Elenei Spijavca scoate jurnalul din rîndul textelor cu valoare. Valoarea lui, înainte de a fi istorică, e spiritualumană, chiar dacă, literar vorbind, textul e mat. E o aporie aici, căreia criticii literari nu i-au găsit remediul. Obiecția lui Camil stă în picioare.
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
se preschimbă într-un efort motivat de dorința de a înțelege un Dumnezeu de care gînditorul nu se îndoiește o clipă. Dacă în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă mentală. Discursul germanului nu ține de perorație, ci de impostație, asta însemnînd că retorica de cuvinte e înlocuită cu tensiunea de nuanțe, Schelling nefiind un
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]