104 matches
-
Romanocatolicism rudele i-au fost înnobilate, a primit titlul de consilier imperial, distincție pentru "meritele sale înalte și speciale" și un salariu anual de 4.000 de florini. Cu această ocazie a fost realizat și actul, prin colaborarea unor protopopi apostați, completat de mitropolitul lepădat de Ortodoxie cu textul din pagina 5 (de după semnături, dar pecetluit!) și datat apoi... 1698, pentru a justifica o serie de declarații false ale iezuiților în fața Dietei și a Curții de la Viena. Merită notat că încheierea
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
rândul său o a șasea lojă, „Zorile”, majoritar românească, la Silistra, și apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830. Francmasonii și Biserica Ortodoxă au avut până în 1937 relații bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit timp îndelungat eretici și apostați. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos și academicianul Mihail Ștefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de „Melchisedec”) a fost și un însemnat demnitar francmason. În 1821, numeroși au fost românii afiliați la „Eteria” masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al domnitorului
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
creația lui M. Eminescu antiteza apare și în formularea unor titluri: Venere și Madonă, Înger și demon, Împărat și proletar. Exemplu „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M. Eminescu) Figuratul este o modificare a valorii semantice a cuvântului sau expresiei, utilizată în anumite împrejurări. Înțelesul devine altul decât cel uzual, propriu-zis. O figură de stil strâns înrudită cu figuratul este metafora. Exemple de expresii la figurat:
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
a întors cu o mare armată în anul 299 reușind să-l cucerească, aceasta fiind ultima dată când romanii cuceresc orașul. Acesta a fost însă înapoiat șahului Narseh (293-302) în schimbul cedării Armeniei și a vestului Mesopotamiei. De asemenea, împăratul Iulian Apostatul (361-363) a fost ucis în urma unei bătăli din apropierea orașului împotriva șahului Shapur al II-lea (309-379). În anul 410, șahul Yazdegerd I (399-420) a dat un edict prin care acorda libertate de cult creștinilor din imperiu. Tot în acest an
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
de la Niceea: Biserica Creștină face diferențierea dintre data Paștelui creștin și Paștelui evreiesc sugerând astfel că cele două confesiuni religioase nu trebuie să aibă nimic în comun, deoarece renumele evreilor ar fi pătat de uciderea lui Hristos. Împăratul roman Iulian Apostatul permite evreilor să se reîntoarcă în Ierusalim și să reconstruiască Templul. Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în diferite chipuri și a fost omorât prin arderea de viu într-un cuptor aprins. La 50 de ani după moartea lui Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. , apărându-i în vis Arhiepiscopului Constantinopolului Eudoxie, i-
Teodor Tiron () [Corola-website/Science/335038_a_336367]
-
pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfințite. Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron, săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363) care, dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
mozaic ( mozaicul era un atribut al puterii imperiale; vor apărea în sec XII și în Sicilia, fiind realizate de normanzi fără aprobarea împăratului). Orice revoltă împotriva împăratului era considerată "o revoltă îndreptată împotriva lui Dumnezeu", iar conducătorul revoltei era considerat "apostat". Erau și alte aspecte care țineau să evidențieze poziția împăratului. O descriere amplă a ceremoniilor de la curtea imperială bizantină o face Constantin VII în lucrarea sa "Despre ceremoniile curții bizantine". Potrivit acestei surse, ceremonialul bizantin este atât de strict reglementat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al musulmanilor. În concepția hanefiților, harbî erau atât supușii statelor creștine
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
le fie aplicat calificativul de „infideli”. Cu toate că aceștia nu era împotriva războiului coercitiv, răboaiele împotriva musulmanilor erau definite drept kitâl, adică lupte. Al-Maverdî a declarat că în afara djihad-ului existau trei tipuri de războaie: împotriva apostaților, împotriva rebelilor și împotriva răufăcătorilor. Apostați erau considerați cei care musulmani fiind renunțau la religia lor din diferite motive. Aceștia avea două variante: reveneau la Islam sau erau pedepsiți cu moartea ( se știa că în perioada lui Abu Bakr au fost duse războaie împotriva apostaților). Atitudinea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de nu se va naște cineva din apă și din duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu (In. 3, 5)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a IV-a, p. 71) Creștinii apostați „Dacă, însă, cineva se leapădă de El - Doamne ferește! - unul ca acela știe bine că lepădarea de Hristos nu se face evidentă tocmai în momentul tăgăduirii, ci poartă în sine semințe și rădăcini de tăgăduire mai vechi, că ce era în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
1-36; aproape complete - cărțile 36-56; complete - cărțile 56-60, iar cărțile 61-80 au fost rezumate de către Ioan Xiphilinus, un călugăr bizantin. Eutropius s-a remarcat ca istoric și funcționar roman în a doua jumătate a secolului IV. Apropiat a lui Iulian Apostatul (361-363), ultimul împărat păgân și, mai apoi, colaborator al lui Valens (364-378), a scris o istorie a Romei, superficială, în 10 cărți, ce merge de la fondarea Romei și până la anul 364. Lucrarea sa era o compilație generală, imparțială, simplă, clară
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1823) prezintă evenimentele din timpul mișcării de la 1821, trecând, destul de confuz, de la luptele conduse de Tudor Vladimirescu la rolul eteriștilor și al lui Alexandru Ipsilanti. Z. pare copleșit de soluțiile revoluționare ce contravin ordinii divine prestabilite, condamnând răzvrătirea și pe „apostați”. Deși dezaprobă instalarea la Cotroceni a „Domnului Tudor”, el e fascinat de personalitatea aceluia pe care „cărbunele ce-l avea ascuns în inimă” îl ridicase împotriva tiraniei, realizând un portret bine intuit psihologic. Anul 1821 este, în viziunea cronicarului, însoțit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
inserate în „Dunărea”, 1931, și în „Ecoul Silistrei”, 1932) și Anteu. În alte proze, personajele, muncite de gânduri, sunt pradă unei crize sufletești sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
marile descoperiri (ori marile iluzii) ale occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară") care "rușinează" pe "ritorii cei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
delle Chiese), Ed. Benedettine, Sorrento, 1975; argumentele contra autenticității în G.M. de Durand, Schr 97, cit., pp. 522-524. d) Contra lui Iulian în 362-363, iarna, în timp ce pregătea la Antiohia expediția contra parților care avea să-i fie fatală, împăratul Iulian Apostatul scrisese o operă împotriva creștinilor. Din ea, ca din toate scrierile polemice anticreștine, nu ne-au rămas decît fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu sîntem siguri nici de titlu și nici de numărul de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de regimurile aliate în Caucaz, Asia Centrală, Kashmir, China, Balcani, Indonezia, Filipine, Thailanda și unele părți ale Africii. Ceea ce este și mai umilitor pentru ei este faptul că o mare parte a lumii islamice este condusă, așa cum se crede, de guverne apostate, care și-au vândut sufletele americanilor sau care au îmbrățișat ideologii ateiste un exemplu în acest sens fiind baathiștii din Siria sau laicii din Turcia care se află în conflict cu versiunea musulmană a "cetății de pe munte" sau "a națiunii
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
1866-1918. De la excludere la emancipare, București, Editura Hasefer, 1996. I.C. Brătianu, Acte și Cuvântări, publicate de George Marinescu, București, Editura Cartea Românească, 1936. I.C. Brătianu, Viața și faptele sale (1821-1891), f. l., Imprimeriile Independența, f. a. Ioncioaia, Florea, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române (secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza". Ionescu, Virgil, Mihail Kogălniceanu. Contribuții la cunoașterea vieții, activității și concepțiilor sale, București, 1963. Iordache
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al. I. Cuza, p.168. 549 Baronul Kreuchely era cel care relata despre acest incident dar și despre
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
aparent, singuri predicatul unei propoziții, dar numai datorită elipsei sau subînțelegerii verbului copulativ, componentul care poartă atributele semanticii gramaticale a predicației: „Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” (M.Eminescu, I, p. 50), „Bine c-ai venit.”, „Păcat că n-ai venit.” ș.a.m.d. Se poate vorbi, așadar, numai de adverbe care intră în structura predicatului. În aceste enunțuri, însă, adverbul nu mai este un adverb modalizant
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
seamă astăzi, prin împrejurări mai mult decât meritele noastre proprii, cel dintâi dintre patriarhii pravoslavnici, să arboreze mănușa roșie cardinalicească - iată, în adevăr, un fapt EXTRAORDINAR. Și trist - trist de ți se sfâșie inima. Nu numai din pricina caracterului blasfematoriu și apostat împotriva unei tradiții pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o insulte, desconsiderându-o. Ci, mai ales, și din pricina situației pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sale, se poate lesne observa că practica botezării pruncilor era una firească, ce nu era supusă dezbaterilor<footnote În secolul al IV-lea, istoricul Sozomen (Istoria bisericească, V, 2, P. G. LXVII, col. 1213) ne informează că împăratul roman Iulian Apostatul (361-363) a fost botezat din copilărie și a fost instruit în Sfintele Scripturi, ceea ce înseamnă că practica botezării pruncilor era demult generalizată. footnote>. În acest sens, aducem și o mărturie: „În privința scufundării de la botez, (...) tu însuți Știi că acea scufundare
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
real- ideal, teluric- celest, viață- moarte etc.: O, moarteai un secol, cu sori înflorit, / Când viațai un basmu pustiu și urât; Ea un înger ce se roagă - el un demon ce visează; / Ea o inimă de aur - el un suflet apostat (M. Eminescu). Anti teza nu sa devalorizat în literatura postromantică, fiindcă ea co respunde unui tipar de gândire ce operează cu categorii și concepte contrastive: Dar Florica era mai săracă decât dânsul, iar Ana avea locuri și case și vite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în retorică, antiteza constă în punerea în opoziție a două idei, obiecte, noțiuni, situații, în scopul realizării unui efect de contrast: Ea un înger ce se roagă -/ El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur -/El un suflet apostat (Mihai Eminescu). Existența ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
delle Chiese), Ed. Benedettine, Sorrento 1975; argumentele contra autenticității ac. text în G.M. Durand, Schr 97, cit., 522-524. d) Contra lui Iulian În 362-363, iarna, în timp ce pregătea la Antiohia expediția contra parților care avea să-i fie fatală, împăratul Iulian Apostatul scrisese o carte în care îi combătea pe creștini. Din aceasta, ca din toate scrierile polemice anticreștine, nu ne-au rămas decât fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu suntem siguri nici de titlu și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]