98 matches
-
și precupeți ai intereselor publice", trimițîndu-i la "pușcărie" și la "carantină". Întrebăm: încetat-au "stima reciprocă necesară oricării uniri, încrederea fără de care nu poate fi înțelegerea într-un scop comun" dintre d. Dimitrie Brătianu și marele partid roșu? Deloc. După apostrofarea majorității cu numirile de "hoți și precupeți ai intereselor publice", după ce i-a amenințat cu pușcăria și carantina, roșii [î]l aleg prezident al Camerei. Suit pe scaunul prezidenției, d. Dumitru Brătianu [î]i compara cu niște "putregaie " cărora li
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lungi, d. Costinescu încheie astfel: Este însă deplorabil ca aceia cari n-au curagiul să-și videze pasiunile și certurile lor în particular să vină să le aducă la tribuna Camerei. (Aplauze) Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui și nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală că insinuările calomnioase, că calomnia este demnul apanagiu al celor mici la suflet, al celor lași! (Aplauze) D. P. Buescu: Cer cuvântul în cestiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în drept la Toulouse, nu știe de loc franțuzește. E naturală deci și demisia celor 17 magistrați și protestarea baroului de Iași. A urmat apoi incidentul Sireteanu-Cortazzi, asupra căruia așteptăm opinia justiției. Tonul din Parlament s-a ridicat pîn'la apostrofări și epitete ca cele aruncate de d. Costinescu d-lui Pană Buescu și ca cele improvizate de d. Cogălniceanu la adresa majorității, de d. Dimancea la adresa d-lui Cogălniceanu. Mai adaoge-se apoi votarea recompensei naționale d-lui C. A. Rosetti
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune falsă asupra realității” gândii, aruncând o privire spre câmpie, după care, dând urmare apostrofării celui de pe coridor, ca și cum îmi fusese adresată mie, am intrat în compartiment și mi-am ocupat locul, aflat lângă ușă, în direcția de mers, deranjând o tânără femeie care, profitând de spațiul gol de lângă ea, îl ocupase în parte. Incomodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atâta cât este necesar) din distanța profesor elev, care, adâncită excesiv, îngustează considerabil posibilitățile de comunicare și implicit randamentul activității didactice. Nu am lovit niciodată un elev și am încercat să fac tot ceea ce era necesar pentru a elimina, fără apostrofări excesive sau corecții fizice, tot ce era inadecvat în comportamentul sau în modul lor de pregătire, mustrându-i calm, lăsându-le posibilitatea să se explice și făcându-i să înțeleagă ce anume au greșit și cum anume ar fi trebuit
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
rul în pace, să fie atentă că nu-i casa lor, să rărească relațiile cu socrii și cumnații. Scan dalul izbucneș te într-una din zile, când întors de la prăvălie găsește părul jumulit cu crengile rupte. Bănuind autorii, își începe apostrofările încă din curte. Cum to na li ta tea vo cii crește pe măsură ce se enervează, vecinii sunt avertizați și încep să se adune pe la gar duri. Mai întâi apare Ivan croitorul, vecin în aceeași curte, pus în mișcare de gălăgia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unor evenimente sociale potrivnice, despre indivizi, familii sau grupări sociale care au fost marcate pe viață pentru nenorocul de a se fi situat pe alt tărâm decât cel pe care se găseau cei ce au ales bine, mă trezesc cu apostrofări, reproșându-mi-se că nu aceasta a fost trăsătura epocii, că accidentul istoric al unor indivizi nu compromite efectul de modernizare pe care l-a cunoscut România de după război. Argumentul modernizării, ca un fel de valoare supremă, nu e suficient
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a-și trezi conștiința chiar și în ultimul ceas al orologiului divin. Îngerul șoptește acel vai! pe care îl va exclama prea târziu umanitatea damnată, el anticipează tragedia și exclamă încă ne-rostitul întru solidaritate, empatie, asistare, regret, dar și apostrofare acel vai, ce drame urmează să se prăbușească asupra voastră fiind dublat de un vai, ce ați făcut cu voi? unde v-ați alunecat ființa? această interogare-mustrare amintind de interogarea Creatorului din Paradis: Adam, unde te-ai ascuns? Îngerul postulează
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ucide mai multe ca tine, timpule! sudori acre, cine a dat în tine, al lui Zburligă? lasă, vom afla noi! somn și oameni, spațiile libere și mi-e teamă, oamenii sînt renunțare, în sfîrșit episodul controlului militarizat, de unul singur, apostrofare per ansamblu să se dea picioarele jos! nu insist, cîteva bătrîne lăsate dormind, călugărul pleacă la fel de grăbit, îi mirosea, trage moșul ghebul uriaș din rucsac și valsează spre locuri mai convenabile, în urmă baba lui și fata neîntreagă la minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dracului, franțuzul se bucură de același calificativ măgulitor, evreul e târtan, grecul e capră râioasă, sârbul e bleod [din germ. blöd = „prost”], bulgarul cu praz și ar fi să nu mai sfârșim, dacă am voi să Înșirăm toate epitetele și apostrofările românilor contra străinilor” <endnote id="(110)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, și folcloristul I.-A. Candrea s-a ocupat de „satirele În care poporul [român] batjocorește În chip așa de hazliu pe țigani, evrei, armeni, unguri, sași, arnăuți și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hep, hep, hep e o Înjurătură adresată evreului, foarte familiară nu numai românilor, dar Încă tuturor popoarelor germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle - de la membrii comunității evreiești, prin intermediul unui chestionar - unde și În ce sens „se uzită apostrofarea hep, hep” (139, p. 182). Pentru Lazăr Șăineanu (295), Hep !, hep ! era strigătul prin care vânătorii hăituiesc vânatul, iar pentru istoricii Shmuel Almog și Paul Johnson - un strigăt folosit la animale de ciobanii din Franconia, adoptat pentru hărțuirea evreilor (254
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înfiptă În mijlocul șuvoiului mulțimii, Îi dădea cu domnu’ Iliescu care o să aibă grijă să Împuște bișnițarii și țiganii, cu tinerii care și-au dat viața și sângele pentru Revoluție, În vreme ce țiganii și bișnițarii continuă să-și bată joc de lume. Apostrofările venite din toate părțile se loveau de ea ca de un zid. - Teroristo! - Huo! Securisto! Fesenisto! - Futu-te-ar domnu’ Iliescu, mamaie! Strigătele se stingeau În rumoarea mulțimii comentând veștile din Orașul Martir. Știrile din ziar erau Întoarse pe toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ziarul de sub conducerea lui Constantin Cehan - Racoviță, care a lucrat la ziarul Bucovina și își face apariția la Cernăuți la 15 august 1920. Se editează de două ori pe săptămână, în limba română și germană și își „începe activitatea cu apostrofări la adresa întregii prese din capitala Bucovinei” - apreciază Glasul Bucovinei nr.495 din 17 august 1920. * Democratul, 1921, gazeta care-l avea ca director pe Constantin Cehan - Racoviță. Ziarul Dreptatea nr.237/17 noiembrie 1921, consemna că „dl. Constantin Cehan - Racoviță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unui Deznodămînt-Pn4 (apoi noapte) a cărui brutalitate este subliniată de sintaxa emotivă din P4. Avem succesiv o întrerupere marcată prin trei puncte de suspensie și o exclamație într-un enunț nominal (apoi noapte!). Interogația figurată care urmează este dublată de apostrofarea absentei (făptură fără drum, tu, o, tu) și de ancorarea evenimentului de data aceasta în prezentul enunțării-povestirii. Cele patru forme de enunțare spun toate emoția intensă de care este cuprins naratorul în terține. Întîlnirea din versurile 2-5 este cauza acestei
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Gherla. În luna ianuarie 1952, Avădanei i-a spus lui Juberian să nu mai încerce să obțină informații de la cei din închisoare. Până în martie 1952, Juberian, Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva celor care nu promovau ideile comuniste, dar apostrofările verbale au fost singura lor acțiune. Totuși, Virgil Maxim observa că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar în închisoare și păreau timorați. Din martie, când Mărtinuș și Livinschi au fost duși și ei pentru cercetări la
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
elemente ale istoriei 293. Explicațiile respective sunt plasate, de cele mai multe ori, între paranteze, ceea ce constituie o particularitate a manierei scriitorului rus. În povestirea Mâna dreaptă, după replica eroului (eului-narat), prin care îl apostrofează pe bătrânul bolnav pentru că ceruse o țigară (apostrofare făcută de pe poziția unui om sigur pe sine, care nu este robul acestui obicei), naratorul furnizează cititorului o informație suplimentară, pe care Bobrov nu o știe: "Eu însumi renunțasem la acest nărav cu o lună în urmă, abia am reușit
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
niciodată prin gând, soția și eu fiind din categoria "păsării spin", care nu poate trăi în colivie, fie ea și aurită, a străinătății și având, în misiunile anterioare, suficiente ocazii să "EXCURSIONĂM", dar n-am făcut-o, spre blamul și apostrofările neamurilor, prietenilor și a altor "oameni de bine". TELEGRAMĂ Strict Secret Expeditor SLĂNIC URGENT DESTINATAR VG/ A-20 25.09.1981 Șeful primăriei va pleca spre Ceahlău (NB: România), sâmbăta 26.09.1981, pe ruta Slănic, Remetea, Zorleni, Bușteni (NB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vreunei izolări. Părintele Ioan Butnaru, fire unică, în felul său, cu prețul multor suferințe nimeni nu-l putea scoate din ritmul său. De pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc!” Lucru de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
el și cu alți cîțiva scriitori băcăuani la Răcăciuni. Acolo au petrecut în casa poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat și, probabil, umilit, îi strigă celuilalt: „Boul dracului!” în apostrofarea sa e, fără îndoială, o reminiscență a vechii noastre civilizații agrare. Cum își spun, oare, în situații asemănătoare, copiii din Laponia sau cei din Imperiul Centrafrican? și animalul lor e trimis tot la dracul? *În URSS se dezbate un caz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile tradiționale, ceea ce-mi aducea mereu apostrofarea "se poate, ne jignești, fii bărbat!". Am încercat să fiu "bărbat" câteva zile la rând, până am căzut într-o seară lat, în anii următori punând palincă în gură doar cu norma de împărtășanie. Întors la Iași, începusem să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Gherla. În luna ianuarie 1952, Avădanei i-a spus lui Juberian să nu mai încerce să obțină informații de la cei din închisoare. Până în martie 1952, Juberian, Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva celor care nu promovau ideile comuniste, dar apostrofările verbale au fost singura lor acțiune. Totuși, Virgil Maxim observa că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar în închisoare și păreau timorați. Din martie, când Mărtinuș și Livinschi au fost duși și ei pentru cercetări la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de tapițerie. Aceasta i-a dat președintelui Charles Dupuy ocazia de a spune cuvintele: "Ședința continuă...", imediat trecute în florilegiul celei de a 3-a Republici la înălțimea vorbelor memorabile: "Sări, Auvergne! Iată dușmanul"15, ale cavalerului d'Assas și apostrofarea pe care Mirabeau i-a adresat-o lui Dreux-Brézé16: comercianții au făcut din ea un joc de cărți istoric pentru copii. Fără a pune la îndoială sîngele rece prezidențial un martor ocular, aflat în tribune, mi-a spus că, ieșirile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
averea”. Și pentru ca perversitatea /lui Bogdan/ să nu treacă drept exemplu la alții, regele îi confiscă domeniul său de la Cuhea cu satele Ieud, Bacicov, ambele Vișae, Borșa, Moiseni și amândouă Seliștele, pe care le dă lui Balc și Drag. Apocaliptica apostrofare a neînduplecatului luptător pentru libertatea românească este o recunoaștere, o mărturie vie despre independența deplină a statului moldovean, depusă în fața istoriei universale de cel ce a fost Ludovic cel Mare. Acum, după trecerea în revistă a acestor fapte, se pune
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unele cazuri, pentru evitarea conflictelor epuizante pe care copilul le poate avea cu sine însuși și a situațiilor neplăcute în care s-ar putea afla de a spune „nu”. În faza III, constrângerea parentală este asimilată cu relele tratamente, cu apostrofarea, cu o formă de violență condamnabilă întrucât poate antrena frustrări, complexe și alte neajunsuri. Astfel, numeroși părinți au renunțat să mai impună reguli și cadre stabile pe motivul că ar violenta personalitatea copilului și i-ar provoca suferințe interioare; ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]