96 matches
-
Numai că nu am atâta răbdare ca el... Ce zici Bert, îmi ții locul la bucătărie pe timpul permisiei ? - S-o crezi tu ! Îi era dator, nu uitase de reacția lui Nicolae de după zilele de arest, nu uitase umilința simțită la apostrofările acestuia, nu uitase că argumentele lui fuseseră ignorate în totalitate, nu uitase că bucătarul îl făcuse de căcat în fața celorlalți pe lângă reproșul de a nu fi refuzat să-i țină locul pentru ca el să fie scos din arest. Ciuș, comandantul
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
singura căsătorie recunoscută de stat fiind cea oficiată în fața unui ofițer de stare civilă". Plecăm cu răspunsul acestora în minte, mai departe, si ne întrebăm în mod logic, așa cum ne sugerează de cele mai multe ori curentele așa-zis umaniste (uneori cu apostrofări, confundandu-se pe ei înșiși, în mod convenabil, cu oamenii de știință), de ce oare mai este nevoie de o ceremonie oficiată de o persoană oarecare (intitulată "oficiant"), odată ce inițiatorii afacerii știu și recunosc singuri că mai există un oficiant chiar
DESPRE CEREMONIILE SI TENDINTELE UMANISTE ALE ASUR – INTRE REALITATE, CONTESTARE SI CONTRAFACERE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361588_a_362917]
-
Literatura Română eu am avut mult de furcă. Numai până în clasa a X-a! Atunci s-a produs un lucru extraordinar: Când eu copiam „normal” la teză, profesorul m-a văzut... S-a apropiat de mine și, în loc să sară cu apostrofările și cu amenințările pe mine, el, cu o blândețe ieșită din comun și în șoaptă, mi-a zis: Știi măcar ce să copii și de unde? ...A căzut cerul pe mine, căci eu eram „elev la seral” pe-atunci, nu copil
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
dueleze, poetul îi cere iubitei sale să nu mai aibă nicio legătură cu acest „rău și mizerabil”, în stare „a amenința” și „a minți” pe seama lui, îndemnând-o să se țină tare „în contra minciunilor acestui escroc”. Ultima răbufnire aduce noi apostrofări, la fel de infamante, deoarece era convins că „mirosul de capră râioasă trebuia să-și dea în petic și s-arate canalia netrebnică în toată uriciunea ei morală și fizică”, continuând s-o importuneze pe Veronica, deși Eminescu recuperase scrisorile acesteia, așa cum
UN TRIUNGHI AMOROS CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369393_a_370722]
-
minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile ... Exprimarea profesorului provoacă umor în rândul elevilor, dar nu din cauza vocativelor depreciative în sine, ci a plasării lor într-o expresie românească hazlie: „Închighe gura, boule, că-ți întră musca ... ” și a apostrofării unui elev care se lăudase că i-a făcut mamă-sa haine noi: „Ei! mă-ta! Că-z doară nu era să ți le fac eu!” Intervenția elevului Popescu care îl amenință că va fi spus de tatăl său la Cameră
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
cel puțin, i se confirma. Ia zii! Ce-ți dau? continuă el. O votcă mare, ca de obicei? Nea Marmy mișcă din cap într-un fel care, în afară de faptul că transmitea o confirmare indubitabilă, părea să conțină și o ușoară apostrofare, de genul: „Dacă știi, la ce mă mai întrebi?”. -Bună dimineața, bună dimineața! răsună dinspre intrarea în cârciumă, salutul repetat al lui Bebe, tâmplarul, care se pare că iar era in criză de comenzi, altminteri el fiind un fidel client
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
mărea văzând cu ochii și am urmat alaiul, hlizindu-ne și făcându-i prăpăditului clipele și mai amare, decât orice altă pedapsă. Ieșea lumea la porți, fiecare comenta după cum îl tăia capul, iar el era oprit în dreptul fiecărei case cu apostrofarea: Mai zi mă' o dată! La care el își privea vârful picioarelor lui goale și rostea cu o totală lipsă de convingere: Cine o mai face camine, ca mine să pățească! Mă făcusem mai măricel, îmi plăcea să citesc basme și
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
rulat filmul, că Toma terminase primul sarcina, cu mare ușurință, viteză și abilitatea de a spune povestea coerent, expresiv și logic, dintr-o suflare, învățătoarei. Și după ce acest lucru a fost indicat, derulând imaginile înapoi, votul unanim a fost pentru apostrofarea lui. Nu m-au surprins concluziile - am văzut ”filmul” ăsta prea adesea în ultimii 20 de ani - ci vârsta profesorilor capabili de o astfel de sentință. Eram aproape sigură că niște oameni sub 25 de ani văd limpede dimensiunea individuală
Fă liniște, că deranjezi! () [Corola-blog/BlogPost/338313_a_339642]
-
România sau din oricare altă țară) vor fi scutiți de problema existențială român sau cetățean al planetei numai după zece ani de post-revoluționară diversiune. Ivită probabil din vremea când în Cadrilaterul devenit bulgăresc românilor le era interzisă limba maternă cu apostrofări de genul „nu vorbi țigănește!”, dar mult perfecționată peste ani, la răspîndirea diversiunii „rrom-român” au pus umărul în principal străinii(1). Din păcate însă, nu numai ei. Ci și românii cretinizați de-mprejurări: tinerii români de la posturile de televiziune pentru că
O AMPLĂ DIVERSIUNE DE SFÂRŞIT (/ŞI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340895_a_342224]
-
așteptare sau de făptuire a Binelui. Omul greșește comportându-se în acest mod și o face de multe ori din necunoaștere sau proastă înțelegere. Vedem zilnic la televizor bătăi în școli, pe străzi, în case, împușcături, crime, umilințe, înjurături, certuri, apostrofări, sânge, cadavre... Fără să ne dăm seama devenim, sau am și devenit, dependenți de conflicte; dacă nu ni se transmit pe calea știrilor, parcă nu ne simțim bine, ne lipsește ceva, ceva ce a devenit pentru noi... obișnuință. Am văzut
ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380050_a_381379]
-
exactitate, așa că nici nu putem hazarda în a formula vreo concluzie în această direcție cu orice preț. Până la urmă, izbucnirea unor asemenea discursuri individuale cu caracter public împotriva unui anumit segment al umanității, prin care se practică un soi de apostrofare a maselor de subiectivități așa-zis ignorante, mergându-se pe ideea catalogării lor drept superficiale și inadecvate din punct de vedere cultural, ca să fim eleganți în exprimare, este ea efectul principal al limitelor propriei rațiuni critice a semiologului italian, o
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
te-ai înecat niciodată? - Nu s-a întâmplat nimic tati, am înghițit cred prea multă cola deodată fiindu-mi sete și m-am înecat pur și simplu, motivă tânăra incidentul nedorit. - Fii te rog mai atentă pe viitor, continuă Mirela apostrofarea fiicei. - Gata, mamă, că doar așa o să se mai uite mesenii și la masa noastră să vadă cât de șic și de elegantă ești tu. Nu-i așa tati? o înțepă la rândul său fiică-sa răutăcioasă. Atât apariția celor
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
menit să mă readucă cu picioarele pe pământ. Din păcate, aterizarea n-a fost de nota zece și astfel m-am trezit cu fundul în mica baltă ce se formase la baza toboganului, în urma ploii de vară, de dimineață. Sigur, apostrofările tatei au fost atenuate și, în final reduse la tăcere, tot de intervenția mamei. Apoi, încet-încet, lucrurile au intrat pe făgașul lor firesc, iar vraja pe care o exercitase asupra mea „uriașul din parc” s-a risipit ca prin farmec
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
mine la poartă și cea care întreba era mama.Dar nu înțelegeam de ce mă întreba pe mine de Tănase! Eu trebuia să am grijă de el ori el de mine? Dar n-am apucat să mă lămuresc că au început apostrofările: -Intră-n curte! Dacă te pierdeai și o luai pe alta parte? Și uite ce e pă tine, vai dă capul tău....mai bine ședeai acasă!......până am început să plâng. De ce? În nici un caz de ce îmi zicea ea cu atâta
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
lungi, d. Costinescu încheie astfel: Este însă deplorabil ca aceia cari n-au curagiul să-și videze pasiunile și certurile lor în particular să vină să le aducă la tribuna Camerei. (Aplauze) Maiestatea acestei tribune nu-mi permite să arunc apostrofări nimănui și nici voi adresa cuiva verio imputare personală directă; voi zice însă în teză generală că insinuările calomnioase, că calomnia este demnul apanagiu al celor mici la suflet, al celor lași! (Aplauze) D. P. Buescu: Cer cuvântul în cestiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în drept la Toulouse, nu știe de loc franțuzește. E naturală deci și demisia celor 17 magistrați și protestarea baroului de Iași. A urmat apoi incidentul Sireteanu-Cortazzi, asupra căruia așteptăm opinia justiției. Tonul din Parlament s-a ridicat pîn'la apostrofări și epitete ca cele aruncate de d. Costinescu d-lui Pană Buescu și ca cele improvizate de d. Cogălniceanu la adresa majorității, de d. Dimancea la adresa d-lui Cogălniceanu. Mai adaoge-se apoi votarea recompensei naționale d-lui C. A. Rosetti
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înțepenirea ei, minima gîndire a întîrziatului stalinist. Mînă plasîndu-se în lugubra galerie inaugurată de Stalin și Mao. Același gest țeapăn, adus, peste Urali, în plină Europă, bumăcită încă de conflagrație. Nu mai da din mîini! suna, radical, în decembrie '89, apostrofarea mulțimii, în fața părăsitului Comitet Central, adresată celui care avea să preia imediat ștafeta de culoare kremlină și s-o șlefuiască, s-o ajusteze cu ereditară abilitate prezentului. Vă mai aduceți aminte: Nu mai da din mîini! Degeaba: orice ieșire în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mosfilm Omul cu arma, de m-am trezit cu întrebarea-cartuș a lui Ilici?! Ia-te cu lumea! m-ar cuminți amicul din falanga ce răspunde pozitiv la leninista întrebare pusă acum maeștrilor culturii de Ilici al nostru, emanatul. Și, ca apostrofarea-i (cu degetul la buze) să aibă temei realist, și-o suplimentează: ce legătură vezi, bre, între cei doi... Ilici (ca să merg pe veninoasa ta onomastică)?! Da', chiar. Or fi fiind firitiselile ce se țin lanț la Cotroceni, în linie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei mare și, în neîntrerupte plescăituri umede, a făcut concurență acerbă întregului Concert pentru pian de Prokofiev. De prisos, evident, apostrofările mele mute, de meloman care multe a auzit la viața lui... Cu atît mai neavenite ar fi fost cele ale eventualului polițist, aflat, din întîmplare, în Filarmonică. Atît. Trimiterea (enciclopedică) la paradisiacul Sărut al lui Rodin e prea la îndemînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
combinare de formule incantatorii (descântecul) și practici (simultan) rituale și medicale (consumarea unor infuzii de plante, spălări, aspirarea fumului diferitelor substanțe, ungeri - vezi pe larg T. Pamfile, 1999). Uneori, descântecul este o simplă poruncă (boala este gonită prin ordine sau apostrofări) sau un blestem (cel care a trimis boala este condamnat la suferințe cumplite). Alteori, descântecul narează istoria bolii și tehnicile de gonire a răului. El aduce În prim-plan diferite figuri mitologice benefice (Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții, pasărea „albă codalbă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Gherla. În luna ianuarie 1952, Avădanei i-a spus lui Juberian să nu mai încerce să obțină informații de la cei din închisoare. Până în martie 1952, Juberian, Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva celor care nu promovau ideile comuniste, dar apostrofările verbale au fost singura lor acțiune. Totuși, Virgil Maxim observa că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar în închisoare și păreau timorați. Din martie, când Mărtinuș și Livinschi au fost duși și ei pentru cercetări la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune falsă asupra realității” gândii, aruncând o privire spre câmpie, după care, dând urmare apostrofării celui de pe coridor, ca și cum îmi fusese adresată mie, am intrat în compartiment și mi-am ocupat locul, aflat lângă ușă, în direcția de mers, deranjând o tânără femeie care, profitând de spațiul gol de lângă ea, îl ocupase în parte. Incomodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și nu am înțeles de ce? Seria de șicane pe care mi le-au făcut; manuale, caiete scoase din ghiozdan, aruncate pe jos și călcate în picioare, geanta de școală aruncată la etaj, apostrofări și jigniri de felul „Mai lasă-ne cu prostiile astea, ciudatule!”, când încercam să vorbesc despre cărți de curând citite, au făcut să mă închid în mine. Așa mă apăr, evitând conflictele de orice natură. Ce rost ar avea să
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
sufletul rănit de cei pe care îi credeam cei mai buni prieteni. Mă frământă atâtea întrebări care își caută răspunsul, atâtea neliniști și teama aceea febrilă în fața enigmelor vieții. Ironia, nepăsarea și ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un cuvânt, îmi înnod degetele, brațele deodată sunt lungi și nu le găsesc locul, iar aerul devine greu, cremos, irespirabil. În acele momente aș vrea să pot să
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]