356 matches
-
obligați să intervină decisiv în acest an electoral. Căci de asta avem opinie publică, pentru a o manipula vârtos în anii electorali, mai ales în campanie electorală, sau în preajmă de campanie electorală. Iar sezonul acestei emisiuni a fost încheiat apoteotic, în 31 mai, în stil penibilo-paiațesc, când invitatul Mircea Dinescu s-a dat din nou, în stilu-i caracteristic, "în stambă". M-am tot întrebat: chiar nimeni nu are nimic de spus? De ce avem un Consiliu Național al Audiovizualului? De curând
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul itinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic". Elogiat și acum, fără rezerve, de președintele Academiei Române, Eugen Simion, și publicat cu venerație în coloanele Literatorului, bardul de la Bîrca, alături de emulul său, directorul României Mari, nu scapă observației atente a comentatorului, nici în segmentul actual al evoluției sale: "Dar
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul unui har, nu al unor eforturi sau combinații, și care le-a venit din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
-uri se succed cu o uimitoare viteză dintr-un spirit inventiv fascinant pe care Goga nu obosește să și-l cultive. Ritmul dezvoltării unei scene conflictuale este acela de a învîrti o sirenă greoi la început pentru a se dezlănțui apoteotic și aproape ireductibil. Goga a presărat ceva și shakespearian în atmosfera montării, ceva din Îmblînzirea scorpiei sau Săndulescu în Stepan Stepanovici, tatăl care abia așteaptă să scape de "piatra" din casă este simplu în mijloace măsurat în apariții, tumultos și
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
această componentă a expoziției în zona limbajului pur și viril, sub al cărui impact materia gregară fecundează și aspiră la rezoluția ultimă a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, și anume prin Șură, este punctul apoteotic al întregii expoziții. O capodoperă în cel mai strict înțeles al cuvîntului, această lucrare este chiar spațiul în care tensiunile anterioare s-au revărsat și s-au împlinit. Fără a avea nimic spectaculos ca reper exterior, această lucrare - nimic altceva
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din urmă. La toate acestea se adaugă, apoteotic, un Crăciun pe care îl visează, după cum spune unul dintre copiii ei, cu aceeași febrilitate cu care unii oameni se gândesc la sex (sic!), plănuindu-l pedant încă din martie. Poza clișeizată a familiei adunate în jurul mesei festive pe care
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
curcubee” (Hestia, 2009), constatam, cu bucurie umilă: „(...) acest nou și splendid volum de versuri, de 64 de pagini, s-a «scuturat», ÎN TOTALITATE, de orice dizarmonie (prin exces de “modernitate” neologistică), tot așa precum poezia eminesciană cunoaște epoca deplinei maturizări, apoteotice, în care s-a produs «scuturarea podoabelor»“. Poetul impresionantelor doine/„dainale” este, azi, probabil cea mai puternică personalitate lirico reflexivă, din Poezia română. Nu aruncăm vorbe-n vânt: nu există temă, adânc îndurată/suferită de Duhul uman terestru, pe care
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
se înfiripă de timpuriu o rivalitate ivită tocmai din discrepanță intimă. Scopul vieții lui Damian e să fie mereu învingător, drept care deviza după care se ghidează este „totul e promisiune și slavă“ (p. 349), cum și perspectiva asupra vieții e apoteotică: „timpul pe care îl am în față e nesfîrșit.“ (p. 349) La Octavian dimpotrivă, scopul vieții e să se bucure de o lume în care nu știe exact ce loc i-a hărăzit Dumnezeu, deviza lui fiind „soluțiile extraordinare i
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
care ne pun în situația rarissimă de a citi „un roman cu poze“ (un fel de mise en abîme, insolit, căci Dragodan, de mic, era fascinat de imaginile din cărți). Iar viziunea jules-verniană a plutirii în nacela unui montgolfier încheie apoteotic degringolada psihică și rătăcirea imaginativ-halucinatorie a „eroului“, „regresat“ la dimensiunea de copil care caută, în cele din urmă, mângâiere și sfat la sânul mamei (în fapt, adevărata condiție a acestui bărbat!). Păcat însă că romanul nu se sfârșește aici, urmând
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
migratoare din romanele precedente. Între ele, Todor Grancea, mahărul de la Centru, reîntors la Peta, învins de jocul nou al puterii. În rest, grupul de la „Acvariu”, activ în cărțile anterioare, iese acum din schema noii istorii. Mai multe narațiuni asamblează sfârșitul apoteotic al unei epoci. Pe de-o parte sunt Hariton Milea, un magazioner ce are revelația fatalității, Scândurica (Lioara), ucenica-strategă, îndrăgostită de Beniamin, adeptă a cunoașterii prin recunoaștere, Marlena, un fel de Maria Magdalena, și Simion, fratele lui Beniamin. De cealaltă
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
La Timișoara, trupa condusă de bloggerii Andreea Ursu și Ovidiu Sirb s-a lăfăit culinar, experimentând bucătăriile a trei țări. S-a început cu un mic dejun irlandez, s-a continuat cu ciocolată și delicatesuri franțuzești și s-a încheiat apoteotic cu mâncare sârbească (ciorbă de burtă roșie, cu ciorbă de pește, sabia lui Karadorde, pleskavita tradițională etc.). La București, treaba a fost mai complicată, pentru ca, exact cum vă ziceam, au fost trei echipe: Echipa Fashion, compusă din Lăură Cosoi, Andreea
Sărituri cu parașuta, derapaje controlate, jogging sau mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20790_a_22115]
-
trezire, devin și flamande. Deci oră de “mi-e foame rău, rău de tot” poate să înceapă la 6 dimineață, dacă eu mă trezesc pentru filmare sau poate să fie întinsă până la maxim oră 9, când deja disperarea atinge cote apoteotice, tot ce a putut fi alergat prin casă a fost alergat, tot ce s-a putut roade a fost ros, tot ce stătea într-un echilibru precar pe marginea unei mobile este demult împrăștiat pe jos și orice traseu în
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
logica sănătății minții, cu baza mare jos și cea îngustă sus, acolo unde-i ajuns azi actorul! Dacă spițele de jos au mărime încăpătoare cu lejeritate pentru un urcător și ceva mai înghesuită pentru mai mulți, sus e nivelul posibil apoteotic, unde așteaptă coroana și steaua. De la prima, la ultima spiță (prima e jos, nu sus), urcarea e măsurată în unități începând cu metrul și isprăvind cu centimetrul. La finiș e gloria! Actorul Vasile Muraru a atins-o cu fruntea, nu
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
scaldă zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu’’, iar în partea a doua: ,,poem pentru zboruri de păsări uriașe/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale căror triluri chemau veșnicia/ și viața fără de moarte/ poemul delirului și plânsului apoteotic/ al slavei și al deznădejdii fără hotare/al nefericiților în iubire pentru care lumea absolută/ e o carte cu peisaje suave, amăgitoare/ cu întrebări și răspunsuri ale ființei’’ -, pentru ca finalul să cadă ca un zăvor care, închizând numai aparent ființa
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
umor cârți mai groase dect operele umoristice însele! Din rostul umorului, nu altul decât înveselirea, derivă o dedublare a actorului care în viața de toate zilele poate fi un om măcinat de supărări, pe când „la lucru” se transformă în veselul apoteotic! Mulți cred că e ușor a juca umor, dar atare părere definitivă, grăbită și nebazată pe fundamentare, justifică de fapt neînțelegerea și predispoziția de a râde mai mult decât e cazul uneori! Semnul înalt al unui umor veritabil nu e
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
ce-ar trebui romanță ca să fie, O aplicație au ajuns, pe lângă alte-o mie. Tastăm, tastăm și butonăm fără să ținem seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul smartphone trăirea noastră-nvinge. E mai ceva decât un zeu, e o preocupare, O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
Îi urmează un evantai de durduieli consecutive, ca un staccatto, amintind de Bach. Apoi un tunet prelung din mai multe guri de foc, sincronizate perfect. Nu degeaba e nevoie aici de peste o sută de kilograme de praf de pușcă! Finalul apoteotic, supranumit „cutremurul”, face să trepideze pământul sub picioarele noastre, ducând cu gândul la arii triumfale din Korsakov sau Stravinsky. Nu focurile de artificii, ci „las fallas” propriu-zise, figurinele multicolore dispuse pe 400 de străzi sunt adevărata atracție. Înalte cât clădirile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
stânci. Artistul își propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri vizuale cu deschidere universală. Intuiția artistului reperează adevăruri simple, concrete, tangibile -precum „tare ca piatra”, „iute ca săgeata” - pe care le amplifică apoteotic prin forța imaginației transfigurându-le în repere inamovibile ale condiției umane. Brâncuși cutează a propune lumii moderne materiile drept denominator comun pentru ceea ce omenirea de oricând și de oriunde a numit/numește/va numi/ bun, frumos, puternic, statornic, drept etc.
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
o evoluție cronologică, melomanii lugojeni vor putea interfera muzical și cu câțiva dintre eminenții profesori-interpreți ai școlii „Filaret Barbu” din Lugoj (Dumitru Palagniuc, Adrian Marcovici, Lucian Naște, Raluca Miclăuș, Ramona Bălan, Alexandru Vasiliu și Lavinia Furdui), iar într- un final apoteotic, cu violonista Cristina Constantin (asist. univ. dr. la Facultatea de Muzică a Univesității de Vest din Timișoara), Katalin Fekete (profesoară de pian la școala de Muzică „Erkel Ferenc” din Gyula, Ungaria), Oana Unc-Marchand (violoncelista, membră în Orchestre Național de France
Dou? premiere la Lugoj by Constantin-T. STAN () [Corola-journal/Journalistic/83120_a_84445]
-
avut ca protagoniști pe Pavel Stratan (în maniera obișnuită, cu vocea Cleopatrei pe bandă la câteva piese), Lora și Antonia; aceasta din urmă a întârziat mult și și-a cântat puținele piese proprii. Finalul n-a fost, din acest motiv, apoteotic, dar a fost compensat de cocktail-ul de zile mari la care s-a cântat și s-a dansat pe rupte, în frunte cu primarul, nemaivorbind de baclavalele doamnei Sultana și plăcintele basarabene ale Mariei Paladi, dar la care n-
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
breakdance) de la Școala de Dans Sportiv, Școala Populară de Arte „Vespasian Lungu”, Clubul de Dans Sportiv „Valentina Dance” și „LiL MoTioN Dance School” din Brăila - grupuri de tineri extrem de dăruiți manifestării artistice și sincronizării de ansamblu. Finalul Festivalului a fost apoteotic, sincretic și copleșitor prin reunirea ansamblurilor, a muzicii, mișcării coregrafice și a luminilor scenice și de artificii, având ca temă omagiul eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Precedat de conferirea Trofeului Festivalului și a diplomelor pentru participanți, ediția a XI
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
internațional “Dan Spătaru” de la Medgidia (premiul revistei “Actualitatea Muzicală” în 2011, Trofeul în 2012) a cântat piese lansate de Brenda Lee (solistă preferată a familiei Geambașu), denumită în anii ‘60 “Miss Dinamită”, și de Christina Aguilera. Finalul a fost unul apoteotic, cu formula actuală Petre Geambașu Show Band într-o dezlănțuire ritmică. Alături de valoroși instrumentiști, de Doina Spătaru și de Marcela Scripcaru, din formație fac parte binecunoscuta Anca Țurcașiu (actriță, două premii de interpretare la Mamaia, roluri de mare dificultate în
Jumătate de veac pe scenă! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
multor evenimente, până în cele din urmă ales pentru inaugurarea Expoziției Industriale și Artistice. Alcătuită dintr-o introducere și cinci episoade, uvertura se dezvoltă pe baza celor două teme principale care ilustrează ethosul beligeranților, melodii populare ruse și La Marseillaise, încheiate apoteotic cu imnul imperial, întreaga lucrare găsindu-și într-un fel corespondența în beethovenianul Wellingtons Sieg - Schalcht bei Vittoria. Milen Nachev a imprimat o energie deosebită fluxului melodic, reliefând în același timp accentele stilistice care pun în contrast trăsăturile spirituale specifice
Ceaikovski - Nachev / Goi?i by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84239_a_85564]
-
bogată în semnificații. Pe parcursul celor patru mișcări contrastante din punctul de vedere al conținutului și al tempo-ului, interpreții au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a culminat cu cadența violonistică plină de elan și strălucire, care a precedat finalul apoteotic. A urmat Sonata pentru pian și vioară opus 30 nr. 8 în sol major de Beethoven (elaborată în 1802 și dedicată țarului Alexandru I al Rusiei), creație remarcabilă pentru conținutul optimist, pentru vitalitatea și elanul sentimentelor pe care le transmite
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
de familie, în raport cu care este construită contrapunctic, chiar axul ordonator și simbolic al scrierii. Ambele nuvele sunt centrate în jurul unor evenimente istorice răstălmăcite în spiritul ideologiei marxizante și plasate într-un raport tendențios cauză-efect, ultimul fiind îngroșat prezentat ca prelungire apoteotică a primului. Este o schilodire principală a romanului, cauzată, în chip semnificativ, în opinia noastră, doar de instinctul auto-mutilator al autorului. Fragmentul ar fi putut fi eliminat din varianta finală a romanului; cenzura ar fi fost satisfăcută, fără îndoială, de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]