357 matches
-
doi pui de turturea. «Dă-mi-i mie moșule!» «Nu ți-i dau, mucosule! Că-i duc la băbuța mea Ca să facă tocăniță!» Tocănița n-a fost bună! Dă-i la baba peste mână!” Am sfârșit poezia într-un final apoteotic menit a glorifica atitudinea fermă și curajul moșneagului. Astfel, mi-am lovit mâna stângă cu cea dreaptă, sugerând, prin mimică, gestul categoric al moșului care o sancționa pe băbuța lui pentru nepriceperea de care dăduse dovadă în gătirea puilor de
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437565785.html [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
Îi urmează un evantai de durduieli consecutive, ca un staccatto, amintind de Bach. Apoi un tunet prelung din mai multe guri de foc, sincronizate perfect. Nu degeaba e nevoie aici de peste o sută de kilograme de praf de pușcă! Finalul apoteotic, supranumit „cutremurul”, face să trepideze pământul sub picioarele noastre, ducând cu gândul la arii triumfale din Korsakov sau Stravinsky. Începând cu 15 martie, nu doar unul, ci peste o sută de pirotehnicieni sunt responsabili pentru extazul luxuriant cu care se
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Las_fallas_de_valencia.html [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
poate face, cu adevărat, fericit pe un exilat? Lucian DUMBRAVĂ: Este greu de dat un răspuns generalizat. Fericirea vine ca urmare a atingerii țelului propus. Mici fericiri pe parcurs, când vezi că pașii nu sunt făcuți redundant și apoi fericirea apoteotică, pentru atingerea vârfului. Numai că fericire este prin el însuși un termen abstract și discutabil, fiecare înțelegând altceva prin fericire și se pare că indiferent ce am înțelege, nu atingem acel apoteotic de care vorbeam, mai rămân mereu trepte de
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1427110439.html [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
pașii nu sunt făcuți redundant și apoi fericirea apoteotică, pentru atingerea vârfului. Numai că fericire este prin el însuși un termen abstract și discutabil, fiecare înțelegând altceva prin fericire și se pare că indiferent ce am înțelege, nu atingem acel apoteotic de care vorbeam, mai rămân mereu trepte de urcat. Nu neapărat că ar mai fi, dar fericirea care durează prea mult nu mai e fericire și căutăm o altă fericire. Nicolae BĂCIUȚ: Cum se poate pierde identitatea etnică în exil
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1427110439.html [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
și Ea./ N-ai găsit?... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda!...” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
a fi trivial, cu un bun simț arhicunoscut, cu un umor pertinent și rafinat, Ion Croitoru, aflat la cel de-al 16-lea titlu propriu, reușește să construiască, de fiecare dată, versete reușite, pline de parfum și culoare, cu finaluri apoteotice, în deplină concordanță cu perceptele generale ale genului. (Gheorghe A. STROIA) Așteptăm autorii interesați să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1432644614.html [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
instrumente soliste pune în valoare, cu precădere, melodia de largă respirație. Partea a doua (Allegro moderato), înseninează atmosfera discursului muzical, anticipând mișcarea finală, de o vibrantă “dezlănțuire” sonoră; cei doi protagoniști, susținuți îndeaproape de orchestră, perorează de o manieră electrizantă, apoteotică. PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840 - 1893) Simfonia a V-a în Mi minor, op. 64 a fost dedicată lui Theodor Ave-Lallemann, directorul Societății Filarmonice din Hamburg, fiind cântată în primă audiție la Sankt Petersburg (5 noiembrie 1888) sub conducerea autorului. Lucrarea
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova by http://uzp.org.ro/110-ani-de-la-primul-concert-al-societatii-filarmonice-din-craiova/ [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
de contradicții, invadată de „străine hoarde”, în care „din adâncuri ne pândesc rechinii” și care produce în om, confuzie, teamă, anxietate, „Când Terra-i controlată de smintiți” (De vă jucați). În această situație, „Popoarele de bogății furate” - „Acuză prin blestem apoteotic/ Guvernele de crime vinovate” (Daciei nepieritoare). Poetul îi incriminează pe acei a căror credință e „doar praf și vorbe goale” (Unui confrate). De asemenea, el este necruțător cu acei care se complac în rugă deși continuă să facă păcate, închinându
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1481765969.html [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
violențe, mistuiri interioare, forțe hipnotice care acționează dincolo de capacitatea de înțelegere a gândirii umane, obsesii patologice, snobism aristocratic, toate converg în crearea unei complexități narative desăvârșite, captivante și de impact asupra cititorilor. Cum era de așteptat, finalul este unul închis, apoteotic, tragic prin excelență, și susține incontestabil mesajul întregului roman. Moartea apare ca o transcendență, o eliberare din mrejele injuste ale existenței. Prin moarte protagoniștii se autorealizează emoțional și spiritual, simt extazul iubirii și împlinesc destinul: „- Da... Nu e mort, e
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1430754010.html [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
precipită, se convulsionează, se dizolvă, se încheagă, etc. Declanșată de pașii realității conștiința scriitorului se reculege, se ordonează sub viziunea ideală a perceptelor celor zece porunci care fundamentând viața, sunt permanent și dramatic contrazise de realitate. Finalul, într-o notă apoteotică, cu o aură de mister reunește și deconspiră în cheie paradimensională prezențele și timpul paginilor pline de mister și farmec. Florin- alias Constantin, Aura- alias Tina se regăsesc sugestiv în oglinzi retrivizoare, se identifică pentru ca apoi să se continuie în
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Antonia_bodea_precum_cursul_oltului_al_florin_tene_1342754885.html [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
subtil poet fait double emploi, se folosește de durerea resimțită de pierderea Iubitei (sau Iubirii - nu mai poate iubi, sau nu se mai simte iubit ... ), spre a o preschimba într-o filosofie de viață tămăduitoare de moarte, într-un discurs apoteotic despre adevărata Viață, care nu știe ce înseamnă moarte, dovadă că el și Iubita sunt nedespărțiți în continuare, două suflete îngemănate. Impresia mea este confirmată de poema Viața ca o ghilotină, în care adversativa dar devine, la modul spectacular, citită
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
s-a urnit scenariul demolării vechii ordini. Zidul Berlinului a fost porționat și vândut că relicva istorică, bucată cu bucată, iar catifeaua a îmbrăcat delicat structurile politice ale unor state, foste socialiste. Ultima reduta, România a fost sortită să încheie „apoteotic” garnitură prăbușirii puterii sovietice asupra statelor europene, vasale URSS, încă din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Era nevoie de un spectacol. Citește mai mult Grafică - Ion MăldărescuV-ați gândit poate, după titlu, la românul omonim al lui Alexandre
ION MĂLDĂRESCU by http://confluente.ro/articole/ion_m%C4%83ld%C4%83rescu/canal [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
s-a urnit scenariul demolării vechii ordini. Zidul Berlinului a fost porționat și vândut că relicva istorică, bucată cu bucată, iar catifeaua a îmbrăcat delicat structurile politice ale unor state, foste socialiste. Ultima reduta, România a fost sortită să încheie „apoteotic” garnitură prăbușirii puterii sovietice asupra statelor europene, vasale URSS, încă din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Era nevoie de un spectacol.... IV. BLACK-HOLE-UL ANULUI 2010 - PRACTICĂ, NU TEORIA CONSPIRAȚIEI, de Ion Măldărescu, publicat în Ediția nr. 71 din
ION MĂLDĂRESCU by http://confluente.ro/articole/ion_m%C4%83ld%C4%83rescu/canal [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
La acestea vin să se adauge tiparele ceremoniale ale desfășurarii vietii cotidiene, plină de culoare și de parfumul unei altei lumii, așa cum este în „Căprioara”. De remarcat că în această povestire există posibilitatea imixtiunii ficționalului, descoperit mai ales în finalul apoteotic: „Ilinca zbura cu sufletul și plutea cu trupul prin zăpada care îi îmbrăca pașii și gândurile în culorile ei transparente, spre mănăstirea de unde venise. Intră în biserică în haină de nuntă, pentru că începuse vecernia.” „Acest mister” În „Ilinca”, pentru autoare
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_formele_cerului_si_imaginea_constiintei_ilinca_proza_scurta_de_victoritia_dutu_.html [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
o viață cu Hristos și împlinirea destinului creștin în ziua revenirii Mântuitorului. Victorita Duțu reda cu minuțiozitate și într-un registru grav, propriile căutări, zbateri, eșecuri, sentimente de zădărnicie, experimentate pe calea descoperirii lui Dumnezeu. Finalul cărții are o notă apoteotica, aducând în prim plan un tablou luminos, acela al certitudinii autoarei că odată ce L-a găsit pe Cel din Veșnicii, va fi părtașa și zilei mărețe a revenirii Sale. “Vreau o altă lume” este nu doar autoportretul spiritual al Victoritei
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/_vreau_o_alta_lume_de_victorita_dutu_poezie_despre_vesnicie_dragoste_si_smerenie.html [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
dar și hagiografi medievali ca Toma de Celano și Bonaventura, sunt citați frecvent în lucrare, contribuind la construirea acestui edificiu spiritual - o mărturie de iubire și devoțiune față de patronul tuturor ramurilor Ordinului Franciscan. Finalul lucrării se constituie într-o exaltare apoteotică a lui Cristos înviat care este certitudinea victoriei asupra adevăratei suferințe. Aportul spiritual al cărții de față este grăitor și ne face să cunoaștem să respectăm, să ne uluim în fața miracolului numit Francisc, cel care s-a identificat în suferință
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
Dumnezeu// - ehei frățioare ți-ar trebui/ "încă puțină lumină pe limbă"/ și până să-mi vii și până să-mi vii/ "mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe rând (Somn de vară). Poetul invocă apusul
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
ce-ar trebui romanță ca să fie, O aplicație au ajuns, pe lângă alte-o mie. Tastăm, tastăm și butonăm fără să ținem seamă, Că viața noastră a ajuns un compromis, o dramă, Nu auzim, nu mai vedem iubirea ce se stinge, Apoteoticul smartphone trăirea noastră-nvinge. E mai ceva decât un zeu, e o preocupare, O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424977422.html [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
Brașov; Ligya Diaconescu din Rm. Vâlcea & Toronto; Melania Rusu Caragioiu din Montreal; Rodica P. Calota din Târgu Jiu; Rodica Ghinea din Brașov; George Echim din Brașov; Maria Chirtoacă, Câmpulung-Muscel; Sorin Radu Chiorean-Alămoreanu, Brașov” și alții... Focul de tabără a încheiat apoteotic un episod din această magnifica „trăire” a faptelor de limbă românească, în dumbrava transformată în altar de meditație și trăiri distilate la cele mai înalte temperaturi spirituale, astfel încât nu puteam să nu apreciem versurile și muzica unui nou imn românesc
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_p_calota_1473216883.html [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
mă înconjoară, pentru cuvintele lui frumoase pe care le aud în fiecare zi...” Ceea ce rămâne dincolo de toate acestea, ceea ce ii supraviețuiește Laurei este credința pe care a avut-o în Dumnezeu. Românul Vavilei Popovici, „Ultima pirueta”, se încheie în mod apoteotic, cu versetele despre dragoste din capitolul 13 al primei epistole a apostolului Pavel către corinteni. Cuvintele sale au sens, pentru că Lăură trăise o astfel de dragoste, până la sacrificiul suprem. „Fiecare om cu rugăciunea să”, spune Lăură, la un moment dat
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_ultima_pirueta_o_naratiune_despre_dragoste_credinta_si_valori_de_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
s-a urnit scenariul demolării vechii ordini. Zidul Berlinului a fost porționat și vândut că relicva istorică, bucată cu bucată, iar catifeaua a îmbrăcat delicat structurile politice ale unor state, foste socialiste. Ultima reduta, România a fost sortită să încheie „apoteotic” garnitură prăbușirii puterii sovietice asupra statelor europene, vasale URSS, încă din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Era nevoie de un spectacol. „REVOLUȚIA ROMÂNĂ” din decembrie ’89 s-a petrecut asemenea „rivuluției” lui Nenea Iancu și a Conului Leonida
DUPA DOUAZECI DE ANI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/_dupa_douazeci_de_ani_.html [Corola-blog/BlogPost/344855_a_346184]
-
stânci. Artistul își propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri vizuale cu deschidere universală. Intuiția artistului reperează adevăruri simple, concrete, tangibile -precum „tare ca piatra”, „iute ca săgeata” - pe care le amplifică apoteotic prin forța imaginației transfigurându-le în repere inamovibile ale condiției umane. Brâncuși cutează a propune lumii moderne materiile drept denominator comun pentru ceea ce omenirea de oricând și de oriunde a numit/numește/va numi/ bun, frumos, puternic, statornic, drept etc.
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ by http://uzp.org.ro/valori-taranesti-in-sculptura-brancusiana/ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
pentru Regele în a cărui înfățișare străjuiesc nouăzeci de ani preluați de la eternitatea munților! Manifestările jubiliare prilejuite de ziua de naștere a Majestății Sale au fost complexe, unice, magnifice, toate pecetluite cu aurul unui miez de soare ce a strălucit apoteotic în întreaga zi de douăzeci și cinci octombrie a anului 2011. Această zi s-a înzestrat pentru istorie cu supremația unui cristal în care, toate razele timpului istoric s-au concentrat într-un punct și apoi s-au proiectat pe cerul viitorului
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Regele_mihai_i_un_rege_abdica_aurel_v_zgheran_1382465445.html [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
stea mistuită canibalic - de dor - dintr-odată - să înghit - până-n rărunchii mei - arși de dorință - ca pe-un uluitor calmant - azvârlit în gâtleju-mi de-un doctor grăbit - în bezna neființei - beci surpat în adânc - totul fără avertisment - fără trepte: surpriza apoteotică a infarctului: ăsta e visu-mi secret *** „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L mai plânge - astăzi - nimeni pe Hristos nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi Crucea-I grea n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
nedumerită. „Cele care sunt ancorate în odaia mea? Cele prin care simt căldura așternutului și mirosul de ceară veche?” În acel moment, o pătrunse o senzație fasciantă de înălțare, șimțea diafanul goliciunii trupești cum o învăluie în suflul unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze teama de necunoscut, mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]