445 matches
-
măreț, confirmarea politicii partidului. Cultul conducătorului iubit ridică statuia pe un soclu din ce în ce mai impunător. Poezia își face datoria față de prezent prin imnuri și ode înălțate partidului unic, omagii succesive lui Stalin, Dej, Ceaușescu, montaje literare patriotice și partinice, poeme epic-eroice, apoteoza "epocii de aur". A. Toma dezvăluie din titlul antologiei sale de autor necesitatea de a cânta optimist viața și a ignora total tema morții. Cântul vieții (ed. I, 1950; ed. II, 1951, cu o prefață de Ion Vitner) reflectă toate
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 17). De aceea, Radu Stanca gândește cu disperare o evadare spre Cluj sau spre București, dar nu va reuși prea curând. În orice caz, 1945 e o apoteoză a Cercului și totodată un sfârșit de etapă. O reconsiderare radicală se impune strategilor Cercului, care sunt I. Negoițescu și Radu Stanca; 3. Tatonări disperate, în anii 1946-1948, într-o fază post-sibiană de refacere a coeziunii prin apariția unei noi
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
Să fiți atenți când vă plimbați/ Să nu călcați în... ce creați!" Iată și portretul sarcastic al unui influent lider din epocă: "Are cap pătrat și dur,/ Pe muscali îi pupă-n cur!/ Și în... pesta mamii lui/ A atins apoteoza.../ Cine credeți că-i acesta?/ Să vi-l spun eu: Petru Groza!" Las deoparte una șfichiutoare la adresa oportunismului sadovenian și reproduc două epigrame antirusești, argumente sigure pentru arestarea autorului bănuit. Prima: "Soldat rus, soldat rus,/ Te-au ridicat atât de
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
și de artificii, având ca temă omagiul eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Precedat de conferirea Trofeului Festivalului și a diplomelor pentru participanți, ediția a XI-a a Festivalului Internațional al Muzicilor Militare de la Brăila s-a constituit într-o apoteoză a muzicilor militare reunite într-un conclav internațional, dirijate de colonelul Valentin Neacșu - Șeful Serviciului Muzicilor Militare. În actuala performanță a Muzicilor Militare, apreciez că acest departament sonor și de mișcare coregrafică al Muzicii Militare de divertisment este o componentă
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
repertorial. Margareta a fost soprana Tatiana Lisnic, o mai veche cunoștință a noastră de pe scena bucureșteană, o artistă cu o voce frumoasă, bine timbrată, sigură pe ea în pasajele dificile, fiind foarte muzicală. A surmontat cu ușurință tabloul Catedralei și apoteoza finală. Credem că va trebui să se aplece mai mult asupra personajului și a nuanțelor psihologice ale acestuia, asigurându-i, astfel, o participare actoricească mult mai adâncă. Mefisto a fost basul Horia Sandu, o prezență artistică în plină evoluție pe
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
o cântăreață serioasă, angajată muzical, sensibilă, care ne-a dovedit încă o dată, că este o artistă exigentă cu sine. A cântat frumos, a fost egală în toate registrele, demonstrând că posedă rolul matur și cu o mare responsabilitate profesională. Scena apoteozei a fost interpretată la o înaltă cotă artistică. Marcel Roșca, basul român invitat, ne-a demonstrat că, în ciuda vârstei pe care nu și-o arată, este un solist de prestigiu, cu simț artistic, cu o interpretare convingătoare, un profesionist de
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
punctul de vedere al virtuozității instrumentale, ci mai ales al conducerii cu discernământ a discursului muzical (ce cunoaște numeroase libertăți de tempo, contraste de nuanțe și de stări sufletești). De la primele sunete ale cadenței cu care debutează lucrarea și până la apoteoza finală, Gabriel Croitoru a demonstrat că este un magician al expresiei atât de diverse ca timbralitate, culoare și fantezie, al bunului gust, al impetuozității și dezinvolturii. Discursul violonistic plin de farmec și inedit a fost susținut printr-un rafinat acompaniment
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
puțin radiate: "lumini moarte pe geam șarpele cernea / în limbi legate cu inel fluorescența / interioară de picioare sortite să alunece / pe ele însele cînd a atins pardoseala era / un bărbat tînăr neînceput de viață dar / terminat de moarte în verdele apoteozei / ochii lui de noapte sorbeau ziua reziduală / din ochii celorlalți pe măsură ce toți se / uscau el cobora în văgăuna nespusă înainte / de a fi și s-a prelins într-o ceață ce / dispăru în și din interior ca orice bucurie". Între
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
de puterea morții, ea nu renunță la căutarea fiicei pierdute, urcând, prin puterea suferinței, până în înălțimile zeilor și coborând în adâncimile întunecate ale Hades-ului. Dar acel moment în care, încremenită de durere, își pierde atributele de zeiță, reprezintă o apoteoză a ființei umane care, copleșită de durere, știe, simte că nu există înfrângere definitivă, după cum nu există victorie definitivă. Sau s-o ascultăm pe Rita Dove, în Demeter jelind, aproximând, din pespectiva experienței consumate, fragilitatea ființei umane și inutilitatea revoltei
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
vedea asemeni umbrelor unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de oameni încep apoi să urce panta muntelui, o nouă umanitate descătușată de sacrificiul ritual. Toate aceste figuri ale anxietății sunt construite foarte bine până când vine momentul care strică tot filmul. Rătăcit printre ferigi, căutând
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
la meschinăria unei trageri de sfori; ca un microb care nu poate trăi decît în puroi, se delectează în această atmosferă otrăvită a unui politicianism desfrînat.... O, Juvenal!... Nici o societate nu va putea îndura mult timp fără pedeapsă o așa apoteoză a unui strugglerforlifer îndrăzneț. Și corectivul va fi în faptul că însuși partidul care a avut temeritatea de a se pune sub cîrma unui asemenea temperament se va ruina de puterea lui dizolvantă... Însă între paginile negre ale istoriei neamului
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lumii umane dar și celei divine este suferința și că mântuirea de suferință trebuie să fie scopul omului. Cu un ochi transcendental a intuit autorul vrâncean al baladei Miorița moartea ca pe o nuntă de înveșnicire cu întreaga natură, o apoteoză feerică transvaluată mitic. Omar Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui Friedrich Hölderlin dezvoltă o tensiune cosmică de cea mai pură, mai sublimă esență, neîntreruptă, poetul nu coboară niciodată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este prenatală. Copilul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adresat lui Dumnezeu, din Cvartetul 132 al lui Beethoven, ori Sanctus și Benedictus din Missa solemnis; sau poemul simfonic al lui Richard Strauss Moarte și transfigurație, cu geamătul și apoi strigătul prelung, învins în final de preschimbarea morții într-o apoteoză a vieții spirituale. Actualmente, în haotică perioadă postmodernistă, nu poeții au neliniște. Ei se bucură de zburdălnicie neînfrânată. Neliniște au cuvintele care nu știu în ce antisens, în ce răspăr, în ce anticuvânt vor fi aruncate. Avea dreptate Heidegger să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
NOROC, PANDELICĂ! Presupun că sunt la sfârșit. De fapt, nu prea mai am îndoieli. Orice aș face, nu se mai schimbă nimic. Întrevăd finalul justificat de toate teologiile și filosofiile. Justificat, transfigurat, îmblânzit... Să fim și noi blânzi! Blânzi... până la apoteoză! Până la definitiva mutare în satul celor mai blânzi dintre toți. Până... Până atunci să mă așez pe o bancă, aici, în parcul Nastasachi, supranumit Pușkin. Înrudiri, încuscriri sau încumetriri... la porțile Orientului! Să repet gestul lungului șir de pensionari care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
este rezervat și pe care Pollux (secolul II d.H.Ă îl numește „theologeion” (”locul de unde vorbesc zeii”Ă. Ridicarea eroilor în spațiul eteric în care sălășluiesc zeii se produce cu ajutorul acestei „mechané”, o macara destul de simplă, marcând însă o adevărată apoteoză teatrală. Pentru a face cunoscut ceea ce se petrece în interiorul clădirii ce servește drept decor, poetul dispune de diferite mijloace. El poate pur și simplu, fie să trimită un personaj să vadă ce se întâmplă, acesta făcând un comentariu cu voce
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
faptele sale. O altă parte neplăcută: la oraș riști să mori fără ca cineva să-ți descopere lipsa. Când te descoperă ești deja descompus. (Asta dacă nu ai o soție. Dacă o ai riști a te descompune înainte de a muri.) ٭ Șestov, Apoteoza lipsei de temeiuri: Să dai împrumut înseamnă să-ți fie plătit în viața viitoare. O frumoasă dovadă de credință. La noi se aproprie de asta pomana. Este posibil ca lipsa de eficiență a poporului român să fie datorată lipsei coeziunii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care Carol Nicolaescu schimbă priviri pline de tandrețe. Ferdinand (Geo Dobre) pronunță duios apelativul "oncle". Totul s-a adunat aici: pistolul, medicamentele, fulgerele, furtuna, cămașa de noapte ca a condamnaților, Carol în ploaie și mort în pat, într-un cuvânt apoteoza. Stop cadru. Este tot ce poate da mai bun Sergiu și parcă auzi cuvintele sfidătoare plutind în jurul candelabrelor: "Mă veți plânge, nerecunoscătorilor pentru că un regizor ca mine se naște o dată la 1000 de ani." A aborda serios critic un film
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și înflăcărata pledoarie nu e decât o demonstrație prin absurd în care este exaltată lumea lui
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii, dusă în pragul modernității. A se vedea în această privință textul reprodus la pagina 142, în care figura lui Ieronim este înfățișată "en train de se faire", procesual, într-un fel de "mise en abyme", ca în metascriitura
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
un hai-ku cu skepsis, în genul glumițelor lirice gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
că de la el s-au păstrat cele mai multe scrisori din această perioadă, în schimb, după război, Hannah Arendt devine vioara întîi. Îi scrie mult și în același timp îl apără pe Heidegger în fața celor care voiau să-l asasineze public. Iar apoteoza fidelității față de fostul profesor, Hannah Arendt o va atinge în cursul conferinței pe care o va ține la Radio pe 26 septembrie 1969, cu prilejul celei de a optzecea aniversări a zilei de naștere a lui Heidegger. În fond, Hannah
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
seduse, și asta fiindcă suntem scindați lăuntric sub forma unei dualități constitutive: cuplul carne-spirit. Fiecare om este rupt într-o parte numită "carne" și o parte numită "spirit", iar din coliziunea lor se poate isca dezastrul vieții sale sau, dimpotrivă, apoteoza ei. Așadar, din balansul mai mult sau mai puțin echilibrat între cele două părți iau naștere formele pe care le poate lua seducția umană. Cînd cumpăna înclină de partea cărnii, vom avea de-a face cu formele triviale de seducție
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]