64 matches
-
doi sau mai mulți termeni în raport apozitiv” (CL, 1966, nr. 1, p. 55). Cu această înțelegere, autorul realizează un inventar bogat de „apoziții ale părților de propoziție”, „apoziții ale propozițiilor” (CL, 1966, nr. 1), „apozitive ale părților de propoziție”, „apozitive ale propozițiilor” (CL, 1967, nr. 2). Ecat. Teodorescu, oprindu-se (Propoziția subiectivă, p. 102, ș.u.) la enunțuri de tipul „Cine se scoală mai de dimineață, acela e mai mare în sat la noi.” (I. Creangă), consideră propoziția inițială o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițiilor” (CL, 1967, nr. 2). Ecat. Teodorescu, oprindu-se (Propoziția subiectivă, p. 102, ș.u.) la enunțuri de tipul „Cine se scoală mai de dimineață, acela e mai mare în sat la noi.” (I. Creangă), consideră propoziția inițială o subiectivă apozitivă. 61. Cf. V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p. 44 RELAȚIA DE INCIDENȚĂ 62. I. Iordan și Vl. Robu. lucr. cit, p. 555, apreciază acest tip de relații ca relații de interdependență bilaterală mediată. Ideea existenței unui raport de incidență, diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ați trecut prin așa ceva... - *Cei dintre voi care ați trecut... b. Toți am trăit povestea asta. - *Toți dintre noi am trăit povestea asta. În aceste enunțuri, putem presupune că există un subiect pronominal (noi, voi) nelexicalizat, aflat într-o relație apozitivă cu pronumele tot, respectiv cel: (85) a. Cei care ați trecut prin așa ceva... = Voi cei care ați trecut prin așa ceva... b. Toți am trăit povestea asta. = Noi toți am trăit povestea asta. Acest pronume nelexicalizat stabilește o relație de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să marcheze, toți băieții ne-am bucurat pentru el. (www.dinamomania.net) c. Băieții se uită la fotbal, fetele vă uitați la filme. În aceste enunțuri, putem presupune că există un subiect pronominal nelexicalizat (noi, voi), aflat într-o relație apozitivă cu grupul substantival: (89) a. Noi, 100 de persoane am semnat cu Piperea (http://finance.groups.yahoo.com/) b. De mult timp aștepta să marcheze, noi, toți băieții ne-am bucurat pentru el. (www.dinamomania.net) c. Băieții se uită
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și... sunt la limita dintre copulativ și adversativ, dar și la limita dintre coordonarea de nominale și coordonarea de propoziții prin elipsă (vezi infra, 2.4.). Pentru coordonarea de nominale pot fi folosite elemente specifice coordonării concluzive, dar cu valoare apozitivă sau pentru a introduce o secvență incidentă: George Andone Vasiliu, deci Bacovia, s-a născut pe 17 septembrie 1881. Coordonarea copulativă se realizează prin conjuncția și, juxtapunere sau conjuncția "zero", prepoziții și grupări locuționare cu rol de conjuncție (cu, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ion va fi trimis la Budapesta sau Maria va fi trimisă la Budapesta, deși există o neconcordanță între valoarea trăsăturii de gen a nominalului (Ion) și cea a adjectivului participial exprimat (trimisă). Există și un al treilea sau, cu valoare apozitivă. Fiind vorba de un sigur referent, desemnat prin două elemente lingvistice, acordul se face la singular: (123) a. Ioana Popescu sau secretarul general al Organizației de Tineret din P.D.L. este un politician neconvingător / va candida la alegerile europarlamentare. (Ioana Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
excluderea sa din partid sau îndepărtarea sa de pe scena politică nu pot fi făcute fără mai multe dovezi. În exemplele cu sau de mai sus, acordul se poate face la singular sau la plural, după cum sau are valoare inclusivă sau apozitivă. Interpretarea inclusivă favorizează acordul la plural, cea apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul la plural nu este posibil - vezi (151
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
scena politică nu pot fi făcute fără mai multe dovezi. În exemplele cu sau de mai sus, acordul se poate face la singular sau la plural, după cum sau are valoare inclusivă sau apozitivă. Interpretarea inclusivă favorizează acordul la plural, cea apozitivă, acordul la singular. La tipul C, referința sau denotația termenilor se suprapune total, cel de-al doilea termen înlocuindu-l pe primul. Prin urmare, acordul la plural nu este posibil - vezi (151)b. Între cei doi termeni se poate insera
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din partid ar putea fi considerați echivalenți semantic, având același referent, denumit de două ori, potrivit intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La o primă vedere, pare ușor de făcut legătura între cele trei tipuri de structuri juxtapuse de mai sus și relațiile de coordonare și cea apozitivă: dacă este implicat un singur referent (tipul C și parțial structurile de la tipul B), avem a face cu o relație apozitivă, dacă sunt implicați doi sau mai mulți referenți (tipul A și parțial structurile de la tipul B), relația dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de făcut legătura între cele trei tipuri de structuri juxtapuse de mai sus și relațiile de coordonare și cea apozitivă: dacă este implicat un singur referent (tipul C și parțial structurile de la tipul B), avem a face cu o relație apozitivă, dacă sunt implicați doi sau mai mulți referenți (tipul A și parțial structurile de la tipul B), relația dintre ei este una de coordonare. Suprapunerea nu este exactă, totuși. În enumerări, relația dintre termenii juxtapuși este clar una de coordonare. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o fată a fost accidentată de ministrul Transporturilor, potrivit presei. (cf. supra, (151), și GALR, II: 623). Utilizarea conjuncției coordonatoare sau nu este un argument în favoarea interpretării relației drept coordonatoare, deoarece conjuncția sau este utilizată și pentru a marca relația apozitivă: (168) Prietena mea, sau "colacul meu de salvare", se numește Ana. (exemplu din GALR, II: 623). În plus, sau are și alte valori decât aceea de a marca relația semantică disjunctivă, valori pragmatice. Una dintre aceste valori pragmatice este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă. Sintagma corectoare înlocuiește o sintagmă, nu o completează. Această relație nu este nici una de coordonare, de orice tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
corectările de extinderi. Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic)133: (172) a. Violența, agresivitatea, l-a caracterizat dintotdeauna. b. Violența și agresivitatea l-a caracterizat dintotdeauna. Coordonarea unor termeni parțial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai sus este corect și cu acordul la singular, iar substantivul avântul ar putea fi interpretat ca apoziție: (173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu apoziție. Tipul C poate fi încadrat la fenomene specifice producerii mesajului oral spontan, apariția sa fiind favorizată de neanticiparea mentală a mesajului. Tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui nominal plural, subînțeles din enunțul anterior. Dacă adoptăm analiza că acordul verbului-predicat se face cu nominalul cuantificator, atunci aceste enunțuri sunt relevante pentru acordul hibrid. 20 Posibilitatea ca demonstrativul postpus să fie considerat un pronume care stabilește o relație apozitivă cu substantivul anterior este menționată în GALR (I, p. 243). 21 La căutarea cu Google, apar 44900 de rezultate pentru celorlaltor (august 2010). 22 În studiul din 2008, Ana-Maria Barbu se ocupă în mod special de problema dublei marcări a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
asupra publicului sunt obiective fundamentale. Este dimensiunea care permite abordarea tiparelor de metaforizare, dintr-o perspectivă antropologică. În acest scop, am recurs (selectiv) la excerptarea câtorva tipare de metaforizare existente în articolele de presă, dintre care, metafora jurnalistică - nominală și apozitivă (cu aplicație pe Cotidianul, Gazeta sporturilor, Jurnalul National etc.). De o tratare specială beneficiază domeniul-sursă al metaforei jurnalistice (sfera mitologicului, sfera limbajelor specializate, domeniul istoriei și domeniul relațiilor de familie etc.), implicațiile cognitivismului în abordarea genului jurnalistic, efectele mesajului asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de la un domeniu al științei la altul. În matematică, echivalența este concepută ca o relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între membrii/ elementele unei mulțimi. În lingvistică, noțiunea de "echivalență" are numeroase accepțiuni: 1) în lingvistica structurală este sinonimă cu relația "apozitivă, tip diferit de relație de subordonare, aparținând relațiilor de tip facultativ" (DSL, 2001, 2005: 191). În domeniul traducerii, echivalența este acceptată, în sens larg, ca desemnând relația de identitate dintre două unități de sens aparținând la două limbi diferite, care
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc (M. Eminescu); Soarele, lacrima Domnului; Suflete, prund de păcate (L. Blaga); Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi adânc în el (I. Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
determinate, nume proprii, pronume), adică între două unități dintr-un enunț care se interpretează ca referindu-se la aceeași entitate, care au, prin urmare, același referent. Identitatea referențială nu se confundă cu sinonimia, dar se poate concretiza într-o relație apozitivă, deoarece este o relație extralingvistică, bazată pe cunoașterea lumii, iar nu pe limbă; ca atare, în vreme ce doamna X și profesoara de engleză pot fi sinonime, identitatea referențială se bazează pe cunoașterea realității. P. Ricoeur a demonstrat, în 1985, că numai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în copilărie in clipele acestea↓ da?# # B: îhă (IVLRA: 218) B: dar în filme problema se complică↑ ei: scenariștii o fac mai: frumoasă↑ pentru că intervine mama adevăra:tă↑ (IVLRA: 51) A: [noi n-o să mai fim bătrînii (IVLRA: 28). Sintagmele apozitive speciale de tipul noi femeile, ea mama, ei scenariștii, noi bătrânii - în care un termen nonreferențial (noi, ea etc.) precedă un termen referențial (femeile, mama etc.) - rezultă dintr-o strategie de autocorecție cu scop de optimizare a comunicării, așa după cum
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de un public determinat. Explicațiile sunt implicate în anumite profesii (discursul didactic, discursul avocaților, discursul asistenților sociali, discursurile din ghidurile turistice, discursul științific de popularizare etc.). Printre mărcile textuale ale acestui tip de comportament comunicativ se numără: structurile explicative, glosările apozitive, metaforele cu funcții concretizatoare, enunțurile asertive, conectorii (în primul rând... în al doilea rând; pe de o parte... pe de altă parte; întâi... apoi), demarcatorii discursivi (vom discuta în continuare..., până aici am văzut cum..., o altă întrebare care se
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]