288 matches
-
de prezența ei însăși, precum o "idee-fundal", care e muzica, echivalînd "mai mult cu parcurgerea trecutului și mai puțin cu plăcerea descoperirilor"... Să recunoaștem: l-am citit totdeauna pe C.D. Zeletin, eminent om de știință, medic și profesor universitar, cu aprehensiunea că vom fi mai mult ori mai puțin dezamăgiți de o alunecare în diletantism, de stîngăciile improvizației, atît de frecvente la autorii din această speță. Dar surpriză, surpriză! Niciodată scrisul d-sale, fie în calitate de poet sau tălmăcitor de poezie, fie
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
în general, se întâlnește frecvent o gravă și fatidică deformație profesională. Ea constă în aceea că între artist și viața reală - cea pe care o considerăm și o numim reală - se tot adună, cu timpul, strădanii, dorințe, iluzii, neînțelegeri și aprehensiuni, succese și eșecuri, până când se formează din ele un zid insurmontabil și impenetrabil. Undeva lângă acest zid, "eminentul artist" se îmbolnăvește de inimă rea și moare în urma pierderii contactului cu această realitate aflată aproape, la doar câteva palme distanță de
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
acest conglomerat de amintiri, cotrobăiește și scotocește memoria, cu aerele ei de doamnă selectivă și familiarizată cu cosmetizările. Sunt dotată cu o memorie defectuoasă, lacunară. De câte ori plecam în străinătate - și am călătorit mult, cu pasiune - mă rodea o îngrijorare, o aprehensiune: cum să fac, ce metode mnemotehnice să folosesc ca să țin minte toate splendorile pe care o să le văd, cum să le imprim pe retină, în memorie? Nu am putut niciodată să-mi iau note: refuzam să-mi mut chiar pentru
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
discuții pătimașe, ba jurau să nu aibă secrete unul față de celălalt. Drieu declarase undeva că ei erau frați în Nietzsche și Dostoievski. Tânjeau după un aer rarefiat al mântuirii prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o incăpățânare de stâncă. El a ghicit în orbirea prietenului o atracție a ireparabilului. În
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Recunoscîndu-și o "aversiune față de istoricism", N. Manolescu își intitula, degajat, un eseu din 1968, Metamorfozele poeziei, sub impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită ca o capcană: Neputința aceasta de a scăpa din strînsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplina ca atare a istoriei literare, în pofida faptului că mari
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
S-a deschis un cîmp vast al speculațiilor pe care au înflorit soluțiile cu caracter individual, produse ale unor reguli obținute în retortă, infinit nuanțate. Oarecum compensator (diversionist) se accentuează aspectul literar al acestei puzderii de interpretări evident competiționale în aprehensiunea lor circumscrisă "spiritului de finețe". Andre Gide remarca: "În zilele noastre, cînd totuși riscul unei compromiteri morale e mai puțin mare decît altădată și sancțiunea mai puțin riguroasă, prefăcătoriile și camuflajele literare sunt numeroase". Dispărînd contextul unei morale aplicate la
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Gheorghe Grigurcu DEMONIA imaginarului cultivată de Șerban Foarță presupune, evident, un antirealism. Să fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe" (e caracterizarea pe
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în lista păcatelor de care făceau uz confesorii
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
Inițial, deși era preocupat de destinul românesc al operei lui și atras de ideea înapoierii la matcă, s-a temut că întoarcerea în țară nu e mai puțin sfâșietoare decât plecarea în exil (D, 237). Ulterior, el și-a depășit aprehensiunile: o dată ieșit la pensie în Franța, s-a întors pentru totdeauna în locul de naștere, gest singular în fostul exil literar românesc de la Paris. Au existat și scriitori care au respins categoric ideea unei eventuale reveniri în România chiar și după
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
pusă în scenă de Mălăele în decembrie ș.a.m.d. Pentru toți, "în toamnă" e un mâine, după vară. Pentru mine, însă, la 85 de ani, din luna mai și până în toamnă, e un răstimp uriaș de îndoieli, de temeri, aprehensiuni. D.P.: M-am bucurat să văd că lexicoanele noastre, diversele lucrări de referință înregistrează și numele traducătorilor, mai ales că soarta lor a fost considerată mereu una ingrată, uneori numele celui care a transpus un text în limba română nefiind
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în vileag retrospectiv o aprehensiune față de posibilul exces al operației: Dacă mă uit acum în urmă, singura mea teamă este că a vrut să mă Ťcivilizezeť prea tare, să mă împingă în punctul în care țipătul necioplit al inimii nu mai putea străbate dincolo de bunele
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
lui, acesta nu a jucat decât pe cartea filmelor puternice, care spun ceva despre lumea în care trăim, despre oameni, nu despre derivele semenilor, ambalate în sofisticărie analitică, așa cum s-a întâmplat nu mai departe de anul trecut. În ciuda unor aprehensiuni care, cu cât trecea timpul, cu atât mai mult parcă se strecurau printre noi, președinta juriului, cineasta australiană Jane Campion, singura femeie câștigătoare a unei Palme d'Or (1993, pentru Pianul), a fost, ca spun așa, bărbată. Sâmbătă pe la prânz
Cannes 2014: Cineastul turc Nuri Bilge Ceylan - " Închin la Palme d'Or tinerilor din țara mea care au murit în acest an" by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62197_a_63522]
-
Gheorghe Grigurcu Spirit auster, de fibră ardeleană, Traian Ștef are aprehensiunea prezentului. Ajunge chiar a-l refuza categoric: "N-am înțeles niciodată ce înseamnă să trăiești clipa. Prezentul mă însoțește cu un sentiment al inconfortului". Îl irită atît "clipa horațiană" cît și "clipele lui Faust", precizînd că "învățătura lui Horațiu nu
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață pe alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al finalizării, cuprinsă de-o aprehensiune a naturii sale, uneori de-o autosatisfacție ca la alcătuirea unui bilanț? „Constatarea relevanței realului“, „magia verbală“, „universurile «secunde», paralele“, nu reverberează oare chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
doi actori norvegieni, din filmul cu același nume. Relația este, în același timp, a fiecărui actor cu personajul său, atipic, asocial, temător față de societate, oameni, comunicare, și a fiecăruia cu celălalt. Ei merg pe același drum, cu tipologii diferite, cu aprehensiuni diferite, cu reacții diferite. Pentru Elling, rătăcirea a venit o dată cu dispariția mamei. S-a închis și și-a fabricat propriile povești mai mult sau mai puțin delirante. Kjell Bjarne este ascultătorul perfect. Tăcut, credul, naiv, rezoneurul ideal. Sătul de aventurile
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
sfârșit, Crăciunul, al 80-lea la număr (Prin „al 80-lea“ înțelegându-l pe oricare ar fi ultimul dintre Crăciunuri) Aducerile-aminte adunate din emoția fiecăror ani Se pot strânge-ntr-o uriașă bucurie, Gata, însă, să devină și-o mare aprehensiune ce ne paște Într-un asemenea prilej când teama intră-n fiecare suflet: Căci începutul se cuvine să ne-amintească de sfârșit Și începutul cel dintâi dintru al doilea se naște. Traducere de Șerban Foarță & Adriana-Carmen Racoviță (din volumul T.S.
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
critic sau poet? Ne vine mai ușor să alegem decît să asociem eminentele d-sale prestații în ambele direcții. Poate că, surprinzător pentru cei ce l-ar voi exclusiv critic, Ion Pop exprimă nu o dată în lirica d-sale o aprehensiune a scrisului resimțit ca o amenințare la adresa existenței ( o fixare, o strangulare a acesteia): „Nu voi mînca, nu voi bea-n seara asta (...) prea mare-i tăcerea de sub roșul apusului,/ apele-s mute și negre, orice mișcare a mîinii/ prin
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
putea să-mi explice, fiindcă sunt lucruri care nu au explicație, nici leac, și suferințe care niciodată nu se liniștesc“. Și pe când mă calmam încetul cu încetul - sudoarea rece și persistentă pe ceafă - și înțelegeam că totul era depărtarea și aprehensiunea și visul și blestemul de a nu vedea - nu-ți vezi niciodată ceafa și nici ochii surghiuniți nu văd -, atunci îmi puneam prin asociație de idei cealaltă întrebare, inutilă, suportabilă: „Mai sunt oare pe lume acești copii români de pe scări
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Pace de la Versailles. G.Ivașcu preciza că abia la începutul lui ianuarie 1941, în plină dictatură legionaro-antonesciană, a hotărât să-i trimită lui G.Călinescu o scrisoare, motivele prelungitei tăceri fiind „prudența”, deși ulterior s-a convins că a „supraestimat aprehensiunile...”. Îi sunt necesare „buna dv. orientare și optimismul dv. totdeauna convingător, pentru că totdeauna el este interpretarea justă a realităților...”. El mărturisește că încearcă să rezolve problemele „din punct de vedere material”- a ales aranjamente „în domeniul publicistic”, prin „legături de
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
o putreziciune treptată în pomi, în garduri și în cumpeni." Prin pierderea la un moment dat a soțului și a fiului, care îi sunt împușcați pe neașteptate, femeia din cartea lui Marin Bucur are sufletul întunecat de „noaptea" istoriei. Neliniștilor, aprehensiunilor ciudate, le urmează acum o tragică nedumerire în golul singurătății: „Pe ce trebuie să zidim? Pământul alunecă. Focul se stinge și gândul trece. Temeliile noastre de oameni sunt șubrede din născare. N-avem pe ce le susține. În zadar facem
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
afirmă atitudinea și responsabilitatea prin construcția unor universuri organice și prin orgoliul apartenenței la o castă aflată în dezacord cu o colectivitate trivială”, mizând pe „sentimentul inaugural”, cu o „exuberanță matinală, vibrantă chiar și în imagistica material-convulsivă și fisurată de aprehensiuni a lui Dinu Flămând” ori în „reprezentarea franciscană a existenței” din poemele lui Adrian Popescu. Prefața lui P.P. este o panoramă exactă și accesibilă, succintă și logică. Listele pe care le oferă completează imaginea pe care cititorul spaniol și-o
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
scris decît pentru aceștia. Poetul a nutrit o antipatie tenace față de poezia contemporană lui, față de însemnele modernități în general: ele îi apăreau acestui solitar drept consecință a unei arte facile și populare, destinată a-i distra pe cei mulți. Această aprehensiune prezentă încă de la debut a mers accentuîndu-se, pentru a atinge în marile volume (Visuri în vuietul vremii - 1939 și Monolog în Babilon - 1967) nuanțe exclusiviste. Poezia ce deschide Visurile... are aerul unui manifest: „Silită poezie-a vremii noastre, Într-adevăr
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Str. Uranus nr. 150) Muzeul Național de Artă Contemporană / 16.05 - 7.09.2014 (Palatul Parlamentului, Aripa E, intrarea prin Calea 13 Septembrie) Ce surprize mai oferă Muzeul Național al Țăranului Român 23 mai - 24 iulie 2014, Sala Tancred Bănățeanu Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege, expoziție cu lucrări diverse semnate de artiști români și internaționali care își propune să exploreze dublul sens al cuvântului aprehensiune, frica de un eveniment posibil și în sensul de comprehensiune. Expoziția participă la Noaptea
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
oferă Muzeul Național al Țăranului Român 23 mai - 24 iulie 2014, Sala Tancred Bănățeanu Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege, expoziție cu lucrări diverse semnate de artiști români și internaționali care își propune să exploreze dublul sens al cuvântului aprehensiune, frica de un eveniment posibil și în sensul de comprehensiune. Expoziția participă la Noaptea Albă a Galeriilor, în intervalul orar 18.00 și 00.00. 29 mai 2014, ora 20:00, Studioul Horia Bernea Din Rusia, cu drag Alma, profesoară
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]