149 matches
-
idealistă”, „Revista celorlalți”, „Îndreptar” - sau sporadice, în multe alte periodice. Între 1906 și 1910 va urma cursurile Facultății de Litere și Filosofie, concomitent cu cele ale Facultății de Drept, iar doctoratul și-l va da cu o teză de filosofie, Apriorismul pragmatic, cu care și debutează editorial în 1912. Profesor de liceu în capitală, e și redactor la „Sărbătoarea eroilor” (aprilie 1913 - aprilie 1914), apoi pleacă la Berlin să își continue studiile, dar izbucnirea războiului îl silește să se întoarcă în
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
conformarea la un model marxist care admite aprioric și ideologic structura și antagonismul de clasă, fie cu perseverarea într-o metodologie a stratificării sociale care se autoconfirmă prin tehnicile de diferențiere a categoriilor sociale și a granițelor sociale dintre ele. Apriorismul teoretic și convenționalismul metodologic postulează clase și delimitări, pe când spațiul social acumulează tensiuni sociale și conservă inegalități, categorizări sau diferențieri, dar fără conștiințe individuale realiste ale identificărilor categoriale și în condiții de schimbare rapidă și constantă a pozițiilor individuale și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu Biografia ideii de literatură (I-VI, 1991-2000) și urma să se încheie cu Dicționar de idei literare (din care a apărut volumul I, A-G, 1973). Dincolo de diferențele de construcție și de demonstrație, proiectul are aceleași premise. Mai întâi apriorismul ontologic dominant în modelul literaturii. Conform acestui model, literatura este o matrice de universalii sau de disponibilități genetice, coexistente ab initio și preexistente tuturor actualizărilor istorice selective. Un principiu al tensiunii polare ordonează matca originară astfel încât antinomiile de bază ale
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia transcendentală a lui Kant. Într-un al doilea pas, trebuie să se sublinieze, totodată, opoziția dintre rezultatele acestei reflecții, care s-a dezvoltat pe fundalul unei concepții empiriste asupra cunoașterii, și apriorismul kantian. Pentru Kant, cunoașterea este rezultatul reunirii intuițiilor și conceptelor pure ale intelectului. Pentru empirismul modern, cunoașterea reprezintă o coordonare univocă a unor experiențe senzoriale date și a unor concepte create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului. Reflecția metodologică modernă asupra științei pornește de la supoziția că nu există condiții ale posibilității exprienței valabile pentru toate domeniile cunoașterii și pentru toate timpurile, adică de la o respingere frontală a apriorismului kantian. Este o temă care a fost menționată în partea introductivă a acestui studiu. Se pune, totuși, întrebarea dacă această reflecție nu este în măsură să justifice, într-o variantă slăbită, ideea unei condiționări a priori a cunoașterii noastre empirice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
turnăm viața simțurilor, - ce ar fi oare lumea când ar dispărea organismul care să o perceapă? Firește, absolut nimic din ce știm, ci ceva în sine, despre care nimic nu putem afirma.15 Este clar că Maiorescu prezenta și critica apriorismului kantian sub influența acelei literaturi de orientare psihologistă care reprezenta, în perioada studiilor sale și chiar mai târziu, principala alternativă la kantianism 16. Disctincția dintre înnăscut și a priori la Kant și, în genere, interesul transcendental al criticii kantiene a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
amintește de Maiorescu, cu deosebire în prelegerile consacrate intuițiilor pure ale sensibilității, spațiului și timpului 26. În expunerea filosofiei teoretice a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În expunerea filosofiei teoretice a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute, în al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute, în al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și gândirii în genere 27
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofie, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 8. 16. Bazându-se pe autori ca J.St. Mill, Maiorescu opune înțelegerii aprioriste a spațiului, timpului sau cauzalității o înțelegere asociaționistă. Citându-l pe Mill, el prezintă dezacordul dintre Kant și criticii apriorismului drept un dezacord dintre cei care „acordă mai mult mobilării primitive a spiritului sau mai mult asocierilor de idei produse prin experiență”. (Prelegeri de filosofie, p. 34.) 17. Vezi I. Petrovici, Doăsprezece prelegeri universitare despre Immanuel Kant (1936), Editura Agora
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
să reevalueze, în comparație cu știința, și manifestând vădit o simpatie superioară pentru ele, metafizica, mitologia, gândirea magică, mistica, sub raportul importanței lor. Strădania sa speculativă e de a „anonimiza”, dacă se poate spune așa, creația spirituală umană, accentul căzând mereu pe „apriorism” și pe imbold „supraindividual”, chiar și acolo unde sunt evocate contribuții personale și se rostesc nume ca Democrit, Rembrandt sau Goethe. Tendința apare și mai marcată în argumentele aduse pentru reabilitarea culturilor așa-zis „minore”. Teoria minus cunoașterii, pe de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în termeni de probabilitate. Interpretările date acestor principii (verificate experimental) au polarizat comunitatea savanților în două tabere, cea conservatoare (Einstein, Schrödinger, Rosen, Podolsky, de Broglie), respectiv cea novatoare (Bohr, Heisenberg, Pauli). Cei dintâi susțineau din punct de vedere epistemologic un apriorism clasic, ale cărui exigențe includ recunoașterea clară a independenței realității fizice în raport cu subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a existenței unei limite de separație între două obiecte fizice. Au contraire, școala de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de altă parte, la cuvinte simple, aurorale, la termeni vorbind de pâine și sare, de plai, de casă, cuvinte amintind de masa tăcerii (invocată de Brâncuși) ori de lumea lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. O dată pătruns de toate acestea, de modele și de apriorisme de tot felul, rostirea poetului, progresiv mai densă, însumează milioane de voci; obișnuitului Eu liric, subiectivității extreme i se substituie plurarul Noi, proces răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că, spre deosebire de ce spuneau Marx și autorii Constituției americane, inspirați de același fior iluminist generat de revoluția franceză și de cei care au pus-o la cale, omul nu se naște liber. El vine deja cu niște predispoziții, cu niște apriorisme, se naște într-o familie, într-o comunitate unde întîlnește imediat tot felul de condiționări și constrîngeri, tradiții și obișnuințe, reguli care-și pun amprenta pe personalitatea sa în formare și o orientează pe un anumit făgaș al posibilului. Oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey / 98 a) Relativizarea apriorismului kantian / 98 b) Rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului / 102 c) Sensul istoriei / 105 d) "Critica rațiunii istorice" / 108 e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic / 110 f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de fapt orientarea raționalist universalistă a veacurilor trecute. Proiectul anunțat de Dilthey în 1860 se concretizează cel puțin parțial în 1883, când apare Introducerea în științele spiritului, în care autorul își propune să dezvolte o fundamentare epistemologică a acestora
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ni se pare prea puțin spus. Pe deasupra, mai trebuie subliniat faptul că o cunoaștere a faptelor istorice de tipul celei practicate de către Dilthey iese oricum din cadrele filozofiei transcendentale, care se rezumă exclusiv la investigarea posibilităților de cunoaștere. Refuzând imobilitatea apriorismului, Dilthey mută modelul de cunoaștere kantian plasat de autorul Criticii rațiunii pure într-un cadru atemporal într-un alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii Arătam că refuzul (cel puțin parțial) al apriorismului de tip kantian și al metafizicii transcendente îl apropie pe Dilthey de pozitivism. Într-un subcapitol precendent (2Bc) am subliniat deja câteva asemenea puncte de convergență: apelul aproape exclusiv 154 la empiric, la experiență ca punct de plecare și teren
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distincție anterioară, chiar și o teorie a cunoașterii rămâne finalmente tot o viziune metafizică. De altminteri, în următoarele capitole vom reveni pe larg la această chestiune, în special atunci când se va ivi prilejul să discutăm, în diferite contexte, despre relativizarea apriorismului la Dilthey. 186 Întrucât nu toate ramurile cunoașterii noastre străbat cu aceeași viteză "cele trei mari faze ale evoluției lor", Comte consideră că filozofia pozitivă mai are de așteptat până să-și impună "definitiv" caracterul universal. Parcursul mai lent al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deopotrivă categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recâștigarea încrederii în necesitatea conștiinței acestuia, fără ca părțile să fie ignorate, ci pornind chiar de la ele. Într-un spirit dominant romantic, opus modelului clasic, categoria de existență a fost înlocuită cu cea de devenire 46. S-a renunțat, deci, la apriorismul static, astfel încât lucrurile au fost privite din perspectiva particularului viu, mobil, cu o dezvoltare organică, surprins în evoluția lui. În această situație au fost admise valori condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim recunoscute, iar o ipotetică și mult dorită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]