150 matches
-
a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia transcendentală a lui Kant. Într-un al doilea pas, trebuie să se sublinieze, totodată, opoziția dintre rezultatele acestei reflecții, care s-a dezvoltat pe fundalul unei concepții empiriste asupra cunoașterii, și apriorismul kantian. Pentru Kant, cunoașterea este rezultatul reunirii intuițiilor și conceptelor pure ale intelectului. Pentru empirismul modern, cunoașterea reprezintă o coordonare univocă a unor experiențe senzoriale date și a unor concepte create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
create în mod liber de mintea omului, respectiv a cercetătorului. Reflecția metodologică modernă asupra științei pornește de la supoziția că nu există condiții ale posibilității exprienței valabile pentru toate domeniile cunoașterii și pentru toate timpurile, adică de la o respingere frontală a apriorismului kantian. Este o temă care a fost menționată în partea introductivă a acestui studiu. Se pune, totuși, întrebarea dacă această reflecție nu este în măsură să justifice, într-o variantă slăbită, ideea unei condiționări a priori a cunoașterii noastre empirice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
turnăm viața simțurilor, - ce ar fi oare lumea când ar dispărea organismul care să o perceapă? Firește, absolut nimic din ce știm, ci ceva în sine, despre care nimic nu putem afirma.15 Este clar că Maiorescu prezenta și critica apriorismului kantian sub influența acelei literaturi de orientare psihologistă care reprezenta, în perioada studiilor sale și chiar mai târziu, principala alternativă la kantianism 16. Disctincția dintre înnăscut și a priori la Kant și, în genere, interesul transcendental al criticii kantiene a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
amintește de Maiorescu, cu deosebire în prelegerile consacrate intuițiilor pure ale sensibilității, spațiului și timpului 26. În expunerea filosofiei teoretice a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În expunerea filosofiei teoretice a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute, în al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a lui Kant, profesorul va acorda o atenție deosebită clarificării a trei concepte, pe care le aprecia drept fundamentale: criticism, apriorism și idealism transcendental. Se cuvine remarcat că Petrovici insista asupra distincției dintre ceea ce numea un „apriorism psihologic” și un „apriorism logic”. În primul caz este vorba de sublinierea anteriorității structurilor a priori în raport cu experiența, oarecum în sensul teoriei ideilor înnăscute, în al doilea caz formele a priori sunt caracterizate drept condiții de posibilitate constitutive cunoașterii și gândirii în genere 27
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filosofie, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980, p. 8. 16. Bazându-se pe autori ca J.St. Mill, Maiorescu opune înțelegerii aprioriste a spațiului, timpului sau cauzalității o înțelegere asociaționistă. Citându-l pe Mill, el prezintă dezacordul dintre Kant și criticii apriorismului drept un dezacord dintre cei care „acordă mai mult mobilării primitive a spiritului sau mai mult asocierilor de idei produse prin experiență”. (Prelegeri de filosofie, p. 34.) 17. Vezi I. Petrovici, Doăsprezece prelegeri universitare despre Immanuel Kant (1936), Editura Agora
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu ne pot învăța nimic, deoarece nu sunt decât forme goale, lipsite de semnificație. De aceea, pentru obținerea cunoașterii e necesară cooperarea ambelor elemente. Prin urmare, există o materie a cunoașterii furnizată de simțuri și o formă oferită de rațiune. Apriorismul care există potențial în spirit, furnizează datelor haotice ale existenței modelele și, prin intermediul judecăților și categoriilor, face posibilă știința. Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, și nu invers. De aici cunoscuta teză kantiană: Rațiunea nu-și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
datorită naturii facultăților noastre de cunoaștere, grație formelor a priori ale sensibilității - spațiul și timpul - și formelor a priori ale intelectului, respectiv categoriile: substanță, cauzalitate, cantitate, calitate etc. Cunoașterea apare, astfel, ca dependență de formele a priori ale subiectului. Din apriorismul sensibilității și rațiunii rezultă, potrivit filosofiei kantiene un adaos subiectiv la cunoașterea obiectului. Problema originii cunoașterii, axată în esență pe controversa empirism-raționalism, se regăsește, de asemenea, în marile direcții din filosofia contemporană. Printre marile filosofii ale cunoașterii din secolul XX
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra cunoașterii empirice, bazate pe experiență. Pe de altă parte, preferința pentru apriorism, convenție și simbol impune drept consecință firească în plan estetic recursul la modelul dramatic și la logica sa finalistă, de mecanism ce funcționează pentru a crea un efect, și nu spre a explica o cauză (nu altfel stau lucrurile în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de Constantin Noica), limba însăși este... zeul Pan în persoană, pe jumătate rațiune pe jumătate sălbaticiune. Merleau-Ponty are dreptate: numai prin liniște se recuperează cuvintele 1184. Multe volume s-au scris despre realitate, imaginație, adevăr și vis. Poate că apriorismul a însemnat o primă încercare de a spune ceva nou în cunoaștere. Este vorba de un filon al gândirii care pleacă de la Platon și se continuă cu Descartes, Leibnitz și Kant. Sunt gânditori pentru care ideile înnăscute sunt un bun
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trecere în revistă a diverselor metodologii elaborate de economiști, filosofi sau istorici ai științei, cu scopul de a recenza criteriile de scien-tificare explicite sau implicite și de a examina adecvarea lor la problemele particulare ale economiei. 1.4.2.1. Apriorismul Este o poziție veche în economie. Ea a fost apărată de Senior și E. Cairnes (1875), care afirmă cu tărie că teoriile economice nu pot fi niciodată respinse prin simpla comparație cu faptele și implicațiile lor. Formularea cea mai modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care postulatele esențiale ale teoriei economice sunt evidente și nu au nevoie să fie supuse discuției sau procedurilor experimen-tale de respingere sau de verificare a validității lor. Este suficient ca ele să fie enunțate, pentru a fi recunoscute ca evidente. Apriorismul este astăzi abandonat de marea majoritate a economiștilor. I se poate totuși afla un ecou în școala austriacă modernă, în operele lui K. Menger, L. Von Mises și F. Hayek. După ei, ceea ce conferă științei econo-mice un loc particular atît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de a fi nici verificate, nici dezmințite pe bază de experiență. 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) Raționalismul pur sau raționalismul cartezian, atît cît a fost el explicitat de Walras (1874), ne apare ca o poziție comparabilă cu apriorismul, prin faptul că el nu permite o veritabilă confruntare a teoriei cu lumea experienței, fiind totalmente absorbit de construcția unui model căruia să i se poată aplica forța și rigoarea matematicienilor. Punctul de plecare al acestei construcții teoretice este voința
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
regim de liberă concurență. Privind lucrurile puțin mai de aproape, se pot descoperi nume-roase și solide rațiuni de a critica adecvarea modelului echilibrului general la relațiile economiei, aspect asupra căruia vom reveni. 1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Principiul general al acțiunii raționale În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității ca pe un dat invariabil al naturii umane, ca o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau trans-istoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith, teoria economică clasică preconizează laissez-faire-ul și condamnă intervențiile statului în viața economică. Raționamentul implicit este următorul: dacă statul nu intervine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
inhibat acest proces de reprezentare, oamenii au încetat să creadă că "ar ști" și s-au preocupat mai mult de observație și raționament. Sensul a fost înlocuit cu măsura. Aceasta înseamnă că omul a renunțat să mai proiecteze asupra lumii apriorismele spiritului său, pentru a căuta obiective, de fapt pentru a citi "în lume amprentele digitale ale Creatorului" (Maria Daraki). Pierre Manent îndemna la "a recunoaș-te esențiala dependență umană: fiecare trebuie să știe în mod clar și să simtă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
știința economică 45 1.3. Introducere în filosofia științei economice 50 1.4. Introducere în metodologia științei economice 61 1.4.1. Idee, teorie, doctrină, paradigmă economică 64 1.4.2. Criterii epistemologice în economie 66 1.4.2.1. Apriorismul 67 1.4.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) 67 1.4.2.3. Raționalismul critic 68 1.4.2.4. Convenționalismul 69 1.4.2..5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) 70 1.4.2..6. Istoria științelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în termeni de probabilitate. Interpretările date acestor principii (verificate experimental) au polarizat comunitatea savanților în două tabere, cea conservatoare (Einstein, Schrödinger, Rosen, Podolsky, de Broglie), respectiv cea novatoare (Bohr, Heisenberg, Pauli). Cei dintâi susțineau din punct de vedere epistemologic un apriorism clasic, ale cărui exigențe includ recunoașterea clară a independenței realității fizice în raport cu subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a existenței unei limite de separație între două obiecte fizice. Au contraire, școala de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asimilări și etichetări arbitrare. Ingerința implacabilă a politicului în destinul acestor opere e cu dublă presiune și efect. Ele sunt prinse mai întâi în teascul propriei urgențe politice, captată, încapsulată dureros în artă, apoi, din partea receptării postdecembriste, se adaugă apăsarea apriorismului ideologic aplicat unilateral perioadei, viziunea reductivă politic, dar și lipsită de curiozitatea pătrunderii în miezul invariantei obiectului literar viu, ca artă.", Nicoleta Sălcudeanu, "Generația dintre dictaturi", în România literară, nr. 1/2008. 42 "Discursul metaforic, criptic e supus unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de secol nouăsprezece și începutului de secol douăzeci și cu apariția la începutul secolului douăzeci a teoriei generale a relativității. Aceste evoluții ale matematicii și științei au fost privite de unii filosofi ca fiind "un proces continuu de dezintegrare a apriorismului sintetic kantian" (Reichenbach 1936: 145). Pentru a avea o imagine mai clară despre ce este vorba, să luăm aceste dezvoltări pe rând. 1.2.1. Matematica secolului al XIX-lea Se consideră de obicei ca matematica a "suferit, în secolul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și ea o personalitate, care este un „dat” pentru cel care vine În cadrul ei. Poți să treci peste acest fapt? Nicidecum, pentru că personalitatea ta de profesor (neformată Încă) se schițează prin includerea (cu sau fără știința ta) În colectivul didactic. „Apriorismul” invocat poate fi de bun augur atunci când nimerești Într-o unitate școlară cu prestigiu. Dar la fel de benefic se dovedește a fi atunci când școala nu are un renume al ei. În cazul din urmă, Îți spui că n-ai decât să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de Tiberiu Brăilean INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Cuprins PREFAȚĂ. De la ființa economică la economia ființei /11 Capitolul 1. CLARIFICĂRI NOȚIONALE ȘI METODOLOGICE / 17 1.1. IDEE, TEORIE, DOCTRINĂ, PARADIGMĂ ECONOMICĂ / 17 1.2. CRITERII EPISTEMOLOGICE ÎN ECONOMIE / 18 1.2.1. Apriorismul / 18 1.2.2. Raționalismul și formalismul (Walras) / 19 1.2.3. Raționalismul critic / 19 1.2.4. Convenționalismul / 20 1.2.5. Empirism și instrumentalism (Milton Friedman) / 20 1.2.6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
scurtă trecere în revistă a diverselor metodologii elaborate de economiști, filosofi sau istorici ai științei, cu scopul de a recenza criteriile de scientificare explicite sau implicite și de a examina adecvarea lor la problemele particulare ale economiei. 1.2.1. Apriorismul Este o poziție veche în economie. Ea a fost apărată de Senior și E. Cairnes (1875), care afirmă cu tărie că teoriile economice nu pot fi niciodată respinse prin simpla comparație cu faptele și implicațiile lor. Formularea cea mai modernă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
care postulatele esențiale ale teoriei economice sînt evidente și nu au nevoie să fie supuse discuției sau procedurilor experimentale de respingere sau de verificare a validității lor. Este suficient ca ele să fie enunțate, pentru a fi recunoscute ca evidente. Apriorismul a fost astăzi abandonat de către marea majoritate a economiștilor. I se poate totuși afla un ecou în școala austriacă modernă, în operele lui K. Menger, L. Von Mises și F. Hayek. După ei, ceea ce conferă științei economice un loc particular
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]