188 matches
-
să înalțe bonetele, vântul devenind tot mai blând; și aceste bonete sunt niș- te pânze ușoare care se întind în astfel de momente la capetele vergilor, atârnate desupra apei întinse, precum aripile unei păsări uriașe.” A recitit acest pasaj, dând aprobator din cap și mormăind de satisfacție. E bine, și-a zis. Excelent, chiar! Poveștile celor mai bătrâni îl fascinau: ei vorbeau despre porturi din Gibraltar, Bombay, Rio, Valparaíso. Vorbeau despre insulele bântuite ale Mărilor Sudului, unde tinere femei grațioase cu
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă Necunoscută Toate astea stau La picioarele mele Și urlă Ne-am săturat Pleacă
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
vedere va rămîne, fără nici o aluzie același. Personajul nostru va rămîne același, Saizu. Dar noi, vreau să spun C.T., autorul acestei narațiuni, va deveni o prezență discretă, asemănătoare firelor care fac păpușile să miște din mîini, să clatine din cap (aprobator sau dezaprobator), să meargă, să alerge și chiar să deschidă gura". Este adevărat, pe de altă parte, după căderea comunismului, pentru autor, în ton cu vremea, strada nu mai este principala sursă de observația socială. Pulsul existenței este dat de
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
împrejur, cu teamă să nu fie auzit de vreun șef, probabil. Și are sobe din alea... cum să le zic eu... din cărămidă și teracotă, de arde focul la vedere... din alea...cămine, dom’le! - Aha! Așa deci! am zâmbit aprobator. Bravo lui! Le merită. Muncește, asigură salarii și la alții, câștigă și are din ce le face, am subliniat convins de întreaga mea afirmație. Poate că aflam mai multe, dar a dat de știre doamna Rodean că suntem în întârziere
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte bine, ba chiar îl compătimea pentru munca grea pe care o făceau ei acolo și pentru puținătatea aurului găsit. Aia ce-i? întrebă el, arătând spre un eșafodaj de lemn ridicat mai la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dimineață și stau cu animalele peste zi. La amiază, le duce unul dintre noi de mâncare și mai vede ce fac ei pe acolo, iar pe la chindie, după ce priponesc caii, se întorc aici ca să doarmă peste noapte. Așa! dădu Toma aprobator din cap. No, iaca, păcatele mele! Alaltăieri seară, unul dintre ei nu s-a mai întors! rosti bătrânul cu glas tremurat. Înghiți un nod din gât și continuă: Când i-am luat la descusut, ceilalți plozi ne-au povestit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra modului în care ajunsese el la concluzia că Pohoață este informatorul lui Pop. Ileana îl ascultă cu atenție, clătinând aprobator din când în când din cap. Da, spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum adică seamănă? se arătă Toma contrariat. Doar nu te îndoiești de adevărul celor spuse de mine! Absolut de loc. Mă mir că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de tabără, Cristian Toma intrase în pădure și căutase un loc de unde să poată observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Maică, nu e păcat mai mare ca băutura? Așa era. - Și dacă mi-ai adus-o tu, a fost numai ca să mă încerci, nu-i așa? Maica zâmbi din nou. - Dar numai diavolul ispitește, așa e, Maică? Ea își mișcă aprobator capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
barul lui nenea Sepp. Un băiat care coboară de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe același munte. Un sentiment foarte ciudat, ca un fluid care circulă de la mine la tine și de la tine la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și cerul. Hans adulmecă curenții care circulă pe‑aici prin preajmă, de la unul la celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucruri extreme, am avut și experiențe dure. Nu eram total străină nici de scatologie. Cred că Înțelegeți ce vreau să spun, din moment ce ați experimentat pilulele de ecstasy, nu-i așa? — Cred că Înțeleg În mare, am răspuns. Keiko Kataoka dădu aprobator din cap, cu un zâmbet fluturându-i pe chip. Ceea ce am recunoscut că Înțeleg era acea stare de nesiguranță când parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Paris-Tokio, pe diferite companii aeriene, Japanese Airlines, United, Air France, la clasa business. Mai erau În plic un milion de yeni, bani gheață. Nu puteam să refuz o asemenea ofertă. Nu eram În stare să fac altceva decât să dau aprobator din cap, ca În transă. Când să ies din cameră, Keiko Kataoka și-a ridicat cam cu trei centimetri marginea fustei, expunându-și vederii mele picioarele elegant Încrucișate. — Contez pe dumneavostră, mi-a spus cu un surâs. Dacă reușiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este un amestec excentric tipic de ostentativ și privat. Cum mă descurc? Frau Lange dădu aprobator din cap: — În afara comentariului despre femeile urâte din Berlin, te descurci foarte bine. Nu era pertinent. — Aici te înșeli. Nu da înapoi, că o să încetez să te mai plac. Era pertinent. O să vezi imediat de ce. Care sunt tarifele dumitale? — Șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-și facă griji să fie Secțiunea 175. — Ce e aia? Secțiunea din codul penal german care stipulează că homosexualitatea este o infracțiune. Asta i s-a întâmplat lui Reinhard Lange? A fost tratat doar de reacțiile nevrotice asociate? Ea dădu aprobator din cap și se așeză pe marginea patului meu. — Povestește-mi despre Institutul Göring. Are vreo legătură cu Hermann cel Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția numelui lui Göring. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care trebuie să le facem sunt grele pentru că ni se par neplăcute - căci altfel nu am putea să găsim nici o expresie a umanității noastre. Înțelegi ce vreau să spun? Nu eram prea sigur că pricepeam, dar am dat totuși aprobator din cap. — Pot să fiu sincer cu dumneata? Așa, confidențial? — Vă rog. — Un maniac e liber pe străzile Berlinului, Herr Gunther. Am ridicat din umeri: — Nu atât de mult încât să observi, i-am răspuns. Heydrich scutură nerăbdător din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am stat noi și am așteptat, dar eu habar n-aveam după ce anume. După vreun minut, se auzi sunând o rafală de împușcături, trimițându-și ecoul peste grădină. Apoi alta; și încă una. Heydrich își verifică din nou ceasul, dădu aprobator din cap și zâmbi: — Mergem? zise el, pornind agale pe aleea cu pietriș. — Aia a fost pentru mine? am zis, știind foarte bine că da. — Plutonul de execuție? chicoti el. Nu, nu, Kommissare Gunther. Îți imaginezi prea multe. Și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
desi rumena de la ger, apoi de la masaj - EȘTI FRUMOASĂ ÎN PERMANENȚĂ TU!! Am sărit înapoi și mi-am dat mâna să ți-o țin, dar am masat-o doar un pic după care am pus-o pe volan. Ai dat aprobator din cap. Ajungând la localul tău preferat ai parcat lângă un magazin, nefiind loc acolo, dovada renumelui și a aglomerației dinăuntru. Acolo la magazin o rochie îți atrăsese privirea, dar uitându-te la firma parcă ți se înroșise și fruntea
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de importanță bărbia, Shinny. -Ce ați pățit, neastâmpăraților? Îmi speriați gândurile cu zgomotul vostru. -Moșule, avem o situație nemaiîntâlnită pâna anul acesta. Camera Scrisorilor e supraîncărcată. Nu știm cum să procedăm! vorbi răspicat spiridușul cel curajos. Ceilalți dădură din cap, aprobator, repetând ca niște ecouri: -Așa e ... da ... da! -Sunt mai multe cereri anul ăsta decât in anii trecuți. -Înseamnă că avem mai multă treabă. Să nu pierdem timpul! În încăpere intră Tinkerbell: -Este mai greu de îndeplinit dar scrisorile pentru
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
și simplu de această excursie de documentare pentru a-și lărgi orizontul, pentru a-și perfecționa deprinderile, pentru a se reinventa, te rog să mă crezi! - Mdaa, daa, daa... rostea din când în când domnul Togănel Francu, alintat Dodonel, dând aprobator din cap. De fapt, domnia sa fiind director de bancă, nu se putea gândi decât la cifra de profit, așa că nu auzea nimic din ceea ce mai tânăra sa soție, doamna Cleo, rostea cu atâta patos. În fond era, fără să-și
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
Ai dat doar "drepturile" la examene. Dar nu din banii tăi! Mai ai alte pretenții? Nea Ilie se înfierbântase rău și puncta fiecare întrebare bătând cu pumnul în birou. Nae se ridicase și își muta privirea de la unul la altul. Aprobator spre nea Ilie, amenințător spre Fănel. Acesta se cocoșa vizibil și rămânea fără ripostă. S-a așezat greoi pe scaun și, fără să-i privească, a întins mâna după hârtia aruncată pe birou. A semnat și a aruncat-o, scârbit
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
să spui nimic acum... Vreau, doar, să nu-mi uiți niciodată cuvintele și atunci când, doar cu gândul o vei neglija pe Daniela, să ți le amintești și să-ți revii. Cei doi, cu capetele în pământ, ascultau în tăcere, dând aprobator din cap la anumite intervale de timp, precum doi roboți. Acestea fiind spuse, Emanuela le dădu geanta cu haine, cutiile cu lapte și numărul ei de telefon, cerându-le să o sune pentru orice problemă în legătură cu Daniela. - Unde veți locui
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
bâlci și alta, acasă la mine. - Mă bucur să te văd, și i-am întins mâna ferm. Ia loc te rog. Adresa? De unde știi adresa mea? - Nu a fost prea greu, știam cabinetul, de acolo a fost simplu. Am zâmbit aprobator. Pe loc,mi-a venit ceva în minte, ceva aiurea... - Vrei să mergi la mare? Eu și o bună prietenă, mergem la mare. N-am avut timp să termin de spus, cred că mai aveam ceva, dar nu am mai
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
lor. -Deci, ce părere aveți? întrebă el. Cumva că este foarte greu de acceptat acest lucru, nu-i așa?! Simon zis și Petru se întorcea acum la fiecare în parte așteptând un răspuns, și pe măsură ce trecea prin fața fiecăruia, acela dădea aprobator din cap. La urmă Petru se opri în mijlocul lor și realiză că acolo stătuse Iisus la ultima cină când le împărțise pâinea și vinul. -Și totuși, continuă Petru. Faptul că toți am spus că e foarte greu de acceptat ca
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Otrava face răni doar pe dinăuntru și cu greu pot fi văzute. Cum ai spus...nici divinul Octavian n-a scăpat de asta, după cum spun gurile rele! ,,Sit tibi terra levis!” (Să-i fie țărâna ușoară!) -Requiescat in pace! spuse aprobator Macro. -Lipicioasele alea de smochine din care obișnuia să guste divinul Octavian mai aveau ceva pe ele. Zicând acestea Caligula scăpă cupa din mână. Vinul se vărsă pe splenidul mozaic al pardoselii. Apoi, Caligula încercă să se ridice și începu
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
furios unul din prădători. Sper că nu ai de gând să ne tragi pe sfoară, că ar fi vai și amar de pielea ta tuciurie și împuțită! Dacă nu ești în stare, treci în rezervă că plânge masa! Ceilalți rânjiră aprobator, fluierând și înjurând, ațâțați de cuvintele tovarășului înfierbântat. Alexandra nu mai avea putere să-și joace rolul de femeie fatală. Mintea începu să lucreze febril, căutând soluții disperate. Nu avea de gând să se lase sfâșiată de fiarele abjecte ce
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]