950 matches
-
angajare morală în lupta împotriva uitării și a indiferenței. Dar linia, punctul, pata, hașura, verticala și orizontala compozițiilor nu sînt aici doar materiale de construcție reci și indiferente, care descriu obiectul și atît. Ele individualizează, propun psihologii, identifică laconic sau aproximează narativ, creează o atmosferă atît de diferită de la un caz la altul și prelungesc forma, integrînd-o într-un ansamblu imaginar, dincolo de limitele ei mecanice sau convenționale. însă dimensiunea cea mai importantă a desenelor lui Olian este candoarea lor, lipsa oricărui
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a oferit de la bun început eboșa unor configurații formale, astfel încît un opus era constrîns să pornească de la o matriță generatoare ce poate declanșa eventualitatea unui set de cazuri particulare, concentrice
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
intrarea ieșirea/ zadarnic vei zori să rupi lințoliul spațiului/ în care-ai lunecat dincolo n-ai să dai decît/ de urma piciorului tău de dincoace./ fără margini este ieudul și fără ieșire.// nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze./ nu l-a prevestit nici o aură./ nu-l urmează nici o coadă de cometă". în consecință, Ioan Es. Pop cultivă senzațiile mărunte ale insului claustrat și se arată atras de voluptatea augustă a somnului. Senzoriul său e unul al restrîngerii, al
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Gheorghe Grigurcu Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a Creatorului său pe care se străduiește a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioșată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
unor necunoscute. După aparențe (sau ar trebui să zic instinct), Sonata da recitar ar fi debutul lui Dan Zavulovich. Dar nu bag mâna în foc! Pe coperta a patra a cărții este reprodus un fragment în care autorul încearcă să aproximeze genul propriei scrieri: „Aceasta carte nu este un roman; nici nuvelă, nici povestire, nici poem, nici epopee, nici vreun hibrid între toate acestea. Această carte nu aparține nici unei specii literare. ș...ț Această carte este o sonată (în măsura în care cu niște
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
ca tine, / care nici nu trebuie să înțeleagă, / nici să se facă înțeleși.” (p. 72 și urm.) Crezul cu Ianuș este, dacă nu cumva mă înșel, primul text în care Ioan Es. Pop vorbește deschis despre poezie încercând să-i aproximeze mecanismul și s-o identifice în materialitatea scopului intrinsec. Poezia n-a fost altfel în trecut, dar abia acum poetul se recunoaște neputincios. Scrisului nu trebuie să i se ceară mai mult: „cine povestește e deja pregătit / să nu fie
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
care avea ca elemente de referință normele lexicale și de topică ale limbii române pe de o parte - diferite de ale celei grecești și tiparele muzicale originale, grecești - podobii pe de altă parte. Specialiștii nu au putut multă vreme să aproximeze numărul acestor prețioase documente, care încep din secolele IV - V, cu Niceta de Remesiana și merg până în secolul trecut, în timp impunându-se prin repetare și cu aproximațiile de rigoare numărul de 1000 de documente, număr care ulterior s-a
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
care ar fi impresionat pe oricine. Cu timiditate, Jacob se apropiase de ea și se prezentase: - Salut, eu sunt Jacob, mă bucur să te cunosc. - Stephanie, zisese tare fata. Prietenii apropiați îmi spun Steph. Încântată. În momentul în care Jacob aproximase cu o oarecare nesiguranță vârsta fetei, aflase că ea era de fapt cu doi ani mai mare decât crezuse el, fapt care o plasa la doar un an diferență de Jacob, fiind deci oricum mai mică decât el. - Ce faceți
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
textualizarea OS probează conștiinței exercițiul libertății gândirii sale, prin semnificarea metaforică, sub aspectul de imagine (sonoră) simbolică. Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub aceeași simbolică înfățișare -, prin termenul de metasonie. Aproximând o definiție, metasonia este parcursul simbolic-ascensional al OS, ca metaforă a unui înțeles posibil, dintr-o rostire de gând, tălmăcitoare. De această dată, autorul ar putea spune: Ascultați lucrările mele până ce le veți putea vorbi, prin opera cântului vostru! 7
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
peisajul liric actual al Franței. Dacă ar fi să-i găsim un reper în context, numele la care ar putea fi, eventual, raportat e Yves Bonnefoy, cu o similară miză pe simplitate și cu aproape renunțarea la expresia propriu-zis metaforică. Aproximând în românește, de-a lungul anilor, câteva zeci dintre poemele sale, am putut constata consecvența cu care poetul își urmează drumul, de la un titlu la altul: a scris, de la început, o poezie de notații și stări, ca și lipsită de
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
acum când mă împiedic de lucruri de parcă absența ar fi absorbit în vid spațiul dintre ele sunt noul locatar al unui loc familiar ostil: atâtea obiecte poartă nume date de ea, a fost de ajuns ca privirea ei să le aproximeze formele în cea mai umilă dintre zile pentru ca eu acum abia să mai respir proximitatea lor sufocantă, să levitez chinuit ca un fachir imobiliar îndurând magnetismul iradiant al noii lor consistențe... aceste obiecte trebuie distruse poate înainte ca timpul să
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
observat de către interpreții săi, poezia aceasta e scrisă de la început sub imperiul unui soi de dicteu moștenit de la suprarealism, deschis întâlnirilor fortuite de obiecte și evenimente, fulgurațiilor fanteziei, predispus fragmentării și re-colării într-un mozaic sau puzzle controlat intelectual, ce aproximează, doar, un întreg menținut într-o anumită stare de tensiune. Miron Radu Paraschivescu, care a încurajat scrisul poetei și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
afli intrarea ieșirea / zadarnic vei zori să rupi lințoliul spațiului / în care ai alunecat. dincolo n-o să dai decât / de urma piciorului tău de dincoace. / fără margini este ieudul și fără ieșire / nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze." Tâlcul e de căutat, așadar, altundeva. Geo Dumitrescu - Poezii, ediția a II-a, prefață de Daniel Cristea-Enache, Editura Curtea Veche, București, 2002, 284 pag. Ioan Es. Pop - rugăciunea de antracit / the anthracite prayer, translated from the romanian by Nathaniel Smith
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
de visul ori ceața lumii prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva asfințitul non-stop sub care Matusalem, probabil, își rostește parafraza sacramentală: - Nu credeam să nu învăț a muri vreodată...
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
în Treime în ipostaze neîntâmplat întîmplându-se. * Cu îndoită liniște caut, aștept Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt Intuițiile de copil. Efortul de a vizualiza Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez Celorlalte locul, și umbra neștiutelor între Știute. Nu la fel stau lucrurile cu netrăitele, Niciodată, niciodată după, nu printre ci înaintea trăitelor netrăitele sunt. * Dumnezeiesc de vii, nu mă îndur să le ating, Nu ajung să o fac. înaintez cu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
Simona Vasilache Zürich-ul vechi e grădina anticarilor: cîte unul la fiecare mijloc (aproximez...) de stradă. Vînd - cît de urît spus! - doamne (aproape) în vîrstă și, comme si, comme ça, vorbitoare de trei limbi. Vin tîrziu (n-ai să găsești niciodată deschis înainte de 11 - ba chiar 14, la vreo două prăvălioare. Unele stau și
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
toți am fi de acord, ce haz ar mai avea?". De asemenea e de dorit ca dexteritatea celui ce se ocupă de interviuri să deschidă o perspectivă, reflectînd măcar ceva din figura momentului istoric și chiar, de e cu putință, aproximînd ce va urma. Lucruri de care pare a fi conștient Al. Cistelecan, ca autor al volumului 15 dialoguri critice (cu Ion Negoițescu, Mircea Zaciu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Lucian Raicu, Gheorghe Grigurcu, Pavel Chihaia, Virgil Nemoianu, H.-H. Patapievici, Gabriel
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
nec plus ultra: "ŤSuprafața mea de contactť/ cu lumea/ se reduce continuu.// în curînd/ ea nu va fi/ decît un punct.// Atunci/ voi ști/ că a venit vremea/ ultimei propoziții". Chiar dacă nu-și scrie încă "ultima propoziție", Vasile Gogea o aproximează în tiparul poemului ultrascurt, cu alură de haiku: "Călare pe melc/ galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei". Ori: Sunt/ atît de departe/ de casă/ încît/ numai murind/ mă mai pot/ întoarce". în consonanță cu o asemenea strictă încorsetare verbală, observăm
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A scrie, nimic altceva decît a scrie. Într-o zi
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
a vituperat-o în volumul d-sale Urcarea muntelui (1985, 1992), punct de reper al relativ puținelor scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră pînă în 1989. Explicația etică rezidă, evident, în conștiința autoarei. Cea estetică ar putea fi aproximată prin apropierea viziunii sale sumbre, de sumbrețea realului însuși, de degradarea obiectivă a existenței poporului român. Lirismul s-a coroborat prin realitatea brută cu care a coincis prin chiar evoluția istorică. Tiparul lăuntric s-a suprapus celui exterior, al suferinței
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în inima iernii/ fereastră spălată cu dimineți
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
celui fantastic. Căci scriitori și public deopotrivă au simțit nevoia de a pune o distanta oarecare între contingent și lumile narate. S-a produs astfel o întretăiere absolut specială a planurilor temporale, spațiale și lingvistice. Ceea ce ar putea, la rigoare, aproximă o "definiție" a literaturii. Proza nu poți să faci fără să știi, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
înainte de apariția ultimului episod al foiletonului. (Dată celei de pe urma apariții a "eroului" se cunoaște cu exactitate: 5 octombrie; anul este intenționat neprecizat: căci "eroul" e nemuritor, precum se știe; el dispare dincolo de linia orizontului într-un moment ce poate fi aproximat, dar nu specificat.) Acesta este, poate, unul din motivele subtilelor întretăieri de ficțiuni și de "fapte diverse" (din care se constituie fundalul narativ) pe care am încercat să le schițez mai sus. Diegeza e situată prea aproape în timp de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
până an mediile proletare, pe dimensiuni similare și cu un suflu narativ identic. Cu experiența acumulată, ăndrăzneala scriitorului se alia cu o anumită nerăbdare. Nici nu apucă să finalizeze primele capitole (inaugurate an Steaua de Nexus) și pe foi volante aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o prima fază, ai ieșeau la socoteală 14 episoade, repartizate an două pachete compacte, ăn următoarea succesiune: Vârstă de aur, Când se deschide o ușă, Ars amandi, Fără acte de identitate, Cafiră, Coborârea an iad, Pierdut an extaze
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
pe Ornea pe terenul factologiei literare e o performanță). Anecdota, bătrâna anécdotă a junimiștilor, nu mai primează. Ea secondează sau, mai bine zis, escortează un fir director a cărui natură e mai puțin accidentală. Greu de descris, nu și de aproximat, această natură pune „în vedetă” instituțiile vieții literare. Cafeneaua, cenaclul, redacția, editura, librăria, conferința și celelalte. Sintagma e îndeajuns de laxă cât să acopere o întreagă pletoră. Din acest punct de vedere, memoriile lui Vlaicu Bârna sunt mai apropiate de
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]