4,707 matches
-
și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat de Goethe, cel extatic-dionisiac, ieșit la suprafață mai ales după romantism (datorită lui Nietzsche), liberul arbitru și curajul de a-și lua soarta în propriile mâini ne caracterizează și astăzi, deși valurile nu
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
nelumit sau a unei fete nelogodite, iar la nuntă, adaugă, bradul era neîmpodobit. Credea că bradul la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui "din neamurile apusene, fie el catolic, protestant sau orice o fi el acolo, îi zice neamț") l-a apucat "o jale de să ferească Dumnezeu". Cu trecerea anilor, a constatat că obiceiul se răspândește "precum se întinde și năvălirea în gloată a streinilor
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
lui P. Ispirescu, "cei procopsiți care au călătorit în Apus", tinerii care au studiat în străinătate și au adus cu ei obiceiuri străine, apoi doicile nemțoaice și franțuzoaice. Face un apel ferm la salvgardarea obiceiurilor neaoșe, la împotrivirea față de moda apuseană, la apărarea "osiei românismului". Pentru ca pericolul să nu mai vină de la clasele avute, sensibile la modă, ideea salvatoare ar fi - scria P. Ispirescu - ca acestea să adopte tradițiile populare, spre exemplu, "să se joace în saloane Călușarii, Bătuta și Brâul
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
rece și cu conștiința sigură de sine a autoproclamatei lor superiorități "ariene", ci chiar și cu aceea de a-și fi îndeplinit în felul acesta datoria". Dar cei "buni"? Prin forța împrejurărilor istorice, sîngeroasa Uniune Sovietică s-a aliniat democrațiilor apusene, act ce arunca asupră-i o nemeritată lumină salutară. Junele român stabilit în capitala Franței s-a lăsat amăgit pînă la un punct de cîteva elemente de "normalizare", de factură, desigur, pur cosmetică, a sistemului sovietic, cît și de "generozitatea
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
de delimitarea, iar adesea de senzația de culpă, a actualei generații vârstnice care, volens-nolens, e contemporană cu... tema. Nu-i scap din vedere pe scriitorii care, mai devreme - mai târziu, conștient sau folosind o conjunctură fortuită, au "debarcat" pe țărmul apusean al Europei. Aceștia vor zice (au și rostit-o uneori răspicat) că au refuzat să se implice într-o politică în care primá dictatul, teroarea, subordonarea, în numele "naționalului în formă și socialismului în conținut". Însă mulți uită că și-au
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
culturii drept liant al națiunilor a fost propusă încă în anii '50 de către T. S. Eliot, pe urmele unui proiect din secolul al XIX-lea, al lui Matthew Arnold. Situația se complică prin amestecul unei mentalități de putere. Anumiți intelectuali apuseni, nu se sfiește a sublinia autoarea noastră, împărtășesc încă porniri autoritariste ("travestiuri medievale"), care le forjează o mască de "stăpîn", în opoziție cu "ucenicul vrăjitor" din Răsărit, care le subtilizează uneltele și le pune în primejdie edificiul socio-cultural. Fenomenul negativ
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
este că, în pofida artificioaselor "prezențe românești peste hotare", văl roz de sorginte ideologică și postideologică, literatura română este încă insuficient cunoscută în lume și nu totdeauna prin numele cele mai reprezentative. Rupți, după al doilea război mondial, de firescul context apusean, ne vedem supuși "dublului standard" care fetișizează discursul metropolitan și-l hibridizează din oficiu, pe cel "periferic", care devine "articulare postcolonială mimetică" (Gayatri Spivak). Sistemul comunist a adîncit clivajul în mod dramatic. Non-occidentalul are de ales între două ipostaze: cea
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
politețe sau dintr-un impuls naiv de autosupralicitare. Răspunsul e schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi cea a exploatării tradiției. Comparatiștii ar putea insista pe relevarea sincronizării discursului răsăritean cu cel apusean din perioada Renașterii și a Barocului (autoarea invocă "splendidul baroc polonez"). Incontestabil, însă nu suficient, cu atît mai mult cu cît ne aflăm sub cota interesului pe care-l provoacă țări precum Polonia, Cehia, sau Ungaria, aflate mereu în orbita
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
moda în sine, cartea se citește cu plăcere. în fond, întrega schimbare de paradigmă pe care o traversază atunci spațiul românesc se regăsește în schimbarea vestimentară, poate aspectul cel mai vizibil în epocă al trecerii de la modelul oriental la cel apusean. Tema cărții e în sine fascinantă și ea depășește datele concrete legate de vestimentația acelor vremuri. De altfel, sensul termenului de modă e tratat de autor într-o accepțiune mai largă. Nu doar îmbrăcămintea, tema celui de-al doilea capitol
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
modificării; aici exemplul limbii române este edificator: separată de celelalte limbi romanice și geografic și cultural, din sec. XVII-lea, al XVIII-lea - în special prin Stolnicul Cantacuzino și D. Cantemir - s-au reluat legăturile cu limbile și culturile romanice apusene și, astfel ne-am "integrat"în Europa. De asemenea nu ar fi lipsit de interes să se adauge la articolul trunchiere rolul jucat de aceasta în formațiile moderne de cuvinte (v. Mioara Avram, Compuse de tip tematic în presa actuală
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea sub forma de dizidență dinspre Polonia, Ungaria, Cehia, chiar Rusia. Eu merg până acolo încât susțin că schimba chiar și istoria post-1989 a României: nu mai era România izolată de branșa apuseană a Europei central/răsăritene, nu mai era nevoie să se milogească să fie și ea primită în Europa și în NATO, sau mai știu eu unde. Ar fi fost validată din plin, din capul locului. N-a fost să fie
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
țărișoară!... Unde să him numa noi în dă noi! Să-avem sate, căși, grădini ș-ogoare Și de toate, ca ș-alții, mai apoi? Zieu! privind la lucruri așa rare, Ca Când treaz fiind, aș visa-mi pare... * * * Dacă înaltele autorități apusene ar cunoaște, bine tradusă, această scriere literară românească, fără egal în felul ei, nu că ar încetini operația de respingere a țiganilor, nici pomeneală; dar ne-ar compătimi, măcar, ne-ar plânge, ori ar admite că în destinul nostru de
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
mii de lei per abonat. Sociologii, politologii, istoricii și etnologii consideră măsura bine venită, fiindcă astfel se va reînnoda oficial un vechi obicei de comunicare, eficient și ieftin: strigarea peste sat... Pentru intimități sau secrete, deocamdată experimentul în zona Munților Apuseni, se va folosi Tulnicul... Adică 57% dintre români se opun politicii PSD, față de 52 cu vreo lună mai înainte.
Teleștiri de vacanță by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13558_a_14883]
-
și modelul muzical al muzicii sacre bizantine, cât și al celei gregoriene. În acest caz, sistemul modal trac, atât al muzicii sacre bizantine, cât și al celei gregoriene, ar trebui reconsiderat ca o adevărată punte Între romanitatea Răsăriteană și cea apuseană”. „În ce-i privește pe români, muzica sacră bizantină Înrădăcinată etnic În originea sa tracă, este parte ontologică a etnogenezei lor traco-romano-creștine”. La rândul său, Richard GRALLO, profesor asociat de psihologie aplicată la Colegiul Metropolitan din New York și un constant
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
Introducerea scrisă de dr. Jürgen Moltman la traducerea în limba germană a lucrării lui D. Stăniloae: "Orthodoxe Dogmatik". Ambii autori ajung la concluzii similare: datorită limbii și culturii române, opera teologului român este o punte între teologia răsăriteană și cea apuseană. Văzut din Occident, D. Stăniloae este un teolog ecumenic, o personalitate care înseamnă pentru biserica ortodoxă română ceea ce este Karl Bearth pentru protestantism, și Karl Rahner pentru catolicismul contemporan. O pagină este dedicată reproducerii, fără omisiuni și inexactități, ultimelor cuvinte
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
Boc, este o încercare de a demonstra că nu toți partizanii își merită aureola de eroi. Cazul pe care îl studiază cei doi autori este al lui Teodor Șușman, care în perioada interbelică fusese primar al comunei Răchițele, din Munții Apuseni, iar după instaurarea comunismului a devenit conducătorul unui grup de partizani. Volumul are un evident caracter polemic; el a apărut ca replică la o altă carte, Suferința nu se dă la frați, scrisă de istoricii clujeni Cosmin Budeancă și Cornel
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
carte scurtă și dacă, după aceea, ai succes, atunci se publică cât ai scris. Nu există criterii clare de diferențiere, amândoi sunt niște ticăloși, editorii, sau amândoi pot fi generoși, minunați. E o tragedie întreagă ce se-ntâmplă în țările apusene cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
de colegii lor din universități europene de mare tradiție. De altminteri, școala românească începuse să fie sincronă cu cea din Occident și o serie de publicații academice din țara noastră se bucurau de un bun renume, ca dovadă că celebrități apusene nu ezitau să publice studii importante în acestea. Eliminarea profesorilor cu reală valoare și vocație a condus la degradarea sistemului de învățământ și la promovarea unor nulități incapabile de un demers intelectual în adevăratul sens al cuvântului. Chiar și personalitățile
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
de a o transmite elevilor săi. Cunoașterea lui Dumnezeu nu se face doar prin citirea scripturilor sau cercetarea dogmelor. A cunoaște despre Dumnezeu nu este același lucru cu a-L cunoaște pe Dumnezeu. Echivalarea acestor două noțiuni este opera versiunii apusene a creștinismului care plasează rațiunea umană drept modul principal de înțelegere a Lui Dumnezeu. În Biserica Ortodoxă, adevărata teologie este cunoașterea nemijlocită a lui Dumnezeu prin experiența personală a vieții în Iisus Hristos. Profesorul, educatorul nu trebuie să fie savant
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
Liliana Ursu Ghimpele de foc Ghimpele de foc din grădina din Balcani, arbustul dintre tăcerea apuseană a arborelui cu lalele, cel mereu cercetat de albine și de o ploaie de aur și tăcerea răsăriteană a cedrului din Liban mereu cercetat de mirese dar și de cei ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
chipul cioplit”. Chiar și numai distrugerea sălbatică a imaginilor, șirul de excomunicări și dezbaterile fără sfîrșit pe tema imaginii din vremea lui Leon al III-lea Isaurul și a urmașilor sînt suficiente și convingătoare. Pe celălalt versant european, pe cel apusean, lucrurile stăteau puțin mai altfel. Moștenitor direct al unui aristotelism generic și al clasicismului greco-roman, al acelui clasicism care și-a diseminat transcendența pînă la plasarea ei directă în cotidian, modelat de cultul eroului și de frumusețea unică a corpului
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat și-au văzut de treabă în legea lor pînă în zorii modernității. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit simultan în două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și tehnologii. Într-un asemenea
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]