58 matches
-
de Anjou împotriva Republicii Genoveze, și insula Gozo a fost prădată în 1275. O mare revoltă în Sicilia, denumită a urmat după aceste atacuri, care au dus la separarea peninsulei în Regatul Neapolelui. Malta a fost guvernată de , o dinastie aragoneză, de la 1282 la 1409, aragonezii ajutându-i pe insurgenții maltezi cu ocazia într-. Rude ale regilor Aragonului au condus insula până în 1409, când ea a trecut în mod oficial la . De timpuriu, în dinastia Aragoneză, fiii monarhului primeau titlul de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
fost guvernată de , o dinastie aragoneză, de la 1282 la 1409, aragonezii ajutându-i pe insurgenții maltezi cu ocazia într-. Rude ale regilor Aragonului au condus insula până în 1409, când ea a trecut în mod oficial la . De timpuriu, în dinastia Aragoneză, fiii monarhului primeau titlul de „conte de Malta”. În această perioadă s-a format în mare nobilimea locală. În 1397 însă, purtarea titlului de „conte de Malta” a revenit pe baze feudale, două familii luptându-se pe această distincție, ceea ce
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a șaptea în Birkirkara. O congregație a Noii Biserici Apostolice a fost fondată în anul 1983 în Gwardamangia. Populația evreiască din Malta a atins apogeul în Evul Mediu sub dominația normandă. În 1479, Malta și Sicilia au intrat sub dominație aragoneză și din 1492 i-a obligat pe evrei să părăsească țara, permițându-li-se să ia cu ei doar câteva dintre bunuri. Mai multe zeci de evrei maltezi s-au la creștinism în acea vreme, pentru a rămâne în țară
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele din urmă alungați. Ultima fortăreață musulmană importantă se afla la Granada, care a fost eliminată de o forță combinată castiliană și aragoneză în 1492. Micile state s-au unit de-a lungul timpului, și, pentru o scurtă perioadă (1580-1640) întreaga peninsulă a fost unită din punct de vedere politic, în Uniunea Iberică. După această perioadă s-a ajuns la configurația actuală, iar
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
ridicat de autonomie politică, conducând la consolidarea unei identități catalane. Limba catalană este o limbă romanică a grupului galo-iberic. Este limba cea mai apropiată de occitană, împărtășind multe caracteristici cu alte limbi italo-vestice, cum ar fi spaniola, franceza, portugheza și aragoneza. Există o serie de varietăți lingvistice care sunt considerate dialecte ale limbii catalane, printre ele, grupul dialectal cu vorbitori mai numeroși este cel numit catalana centrală. Numărul vorbitorilor de catalană este de peste 7 milioane, însă foarte puțini dintre ei sunt
Catalani () [Corola-website/Science/315290_a_316619]
-
și în mai 1423, l-a arestat pe iubitul ei, Gianni Caracciolo, o figură puternică în instanța de judecată napolitană. După o încercare eșuată de a o aresta pe regină, Ioana l-a chemat pe Sforza, care a învins armata aragoneză lângă Castelul Capuano în Napoli. Alfonso a fugit la Castel Nuovo, dar ajutorul unei flote de 22 de galere conduse pe Giovanni da Cardona a îmbunatățit situația sa. Sforza și Ioana au răscumpărat Caracciolo și s-au retras la cetatea
Alfonso al V-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/325401_a_326730]
-
de-a doua expediții a Ludovic. Castelul a fost asediat de mai multe ori în următorii ani și a fost resedința oficială a regelui Ladislau din 1399. El a decăzut sub domnia surorii sale, Ioana a II-a. Sub dinastia aragoneză, începută de Alfonso al V-lea în 1442, cetatea a fost întărită pentru a rezista artileriei. Un arc de triumf faimos, proiectat de Francesco Laurana, a fost adăugat la poarta principală pentru a sărbători intrarea lui Alfonso în Napoli. Decorația
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
cinstea artistului. Pentru Alfonso al V-lea, Pisanello a creat cel puțin trei medalii; tot aici, a creat o medalie pentru un curtean al lui Alfonso, "Inigo d'Avalos", care aparținea unei ilustre familii spaniole ajunsă în Italia însoțind curtea aragoneză. În general, "medalia lui Inigo" este considerată ca fiind ultima semnată, în mod sigur, de Pisanello. Lucrarea a fost creată cu intenția clară de celebrare, în mod cinstit fără retorică gratuită, fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o
Medalia lui Inigo d'Avalos () [Corola-website/Science/325446_a_326775]
-
Iacob al II-lea (10 aprilie 1267 - 2 sau 5 noiembrie 1327), supranumit cel Drept, (aragoneză "Chaime lo Chusto", , ) a fost rege al Siciliei (ca Iacob I) din 1285 până în 1296 și rege de Aragon și al Valenciei și Conte de Barcelona din 1291 până în 1327. În 1297 i-a fost garantat regatul Siciliei și al
Iacob al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/332022_a_333351]
-
coroane, administrațiile celor două jumătăți din fostul Regat al Siciliei vor rămâne separate până în 1816, deși formațiunea statală purta deja numele de Regatul celor Două Sicilii. Sicilia a fost condusă ca regat independent de către rude din ramura tânără a casei aragoneze până în 1409, iar de atunci a constituit chiar parte a Regatului Aragonului. În ceea ce privește Regatul Neapolelui, acesta a fost condus de regele angevin René de Anjou, până când cele tronuri au fost din nou unite de către Alfonso al V-lea, după un
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
genovezilor”. În 1351 este obligat și împăratul bizantin să intre în această coaliție. Amiralul genovez Paganino Doria asediază în cadrul conflictului cetatea Oreos de pe insula Eubeea, unde se adăpostise amiralul venețian Niccolo Pisani. Asediul a fost întrerupt odată cu apariția unei escadre aragoneze în Marea Egee. Armada genoveză se înfruntă cu cea venețiano-aragoneză în Bosfor. Ambele flote suferă pierderi foarte mari, și bizantinii sunt obligați să accepte o pace impusă de genovezi, care la rândul lor vor suferi, în 1353, înfrângeri în apele Sardiniei
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
Navarei pentru el până când a murit 38 de ani mai târziu, ținând-o fără să o dea fiului său și fiicei sale mai mare. Conflictul cu fiul său a dus la Războiul Civil Navarez. În 1458, Ioan a moștenit coroana Aragoneză de la fratele mai mare. Eleanor, care s-a aliat cu tatăl ei împotriva fratelui și surorii sale, a supraviețuit tatălui ei doar trei săptămâni. Până în acel moment, ea a fost văduva lui Gaston al IV-lea, Contele de Foix și
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
(aragoneză: "Perinés";bască: "Pirinioak";catalană: "Pirineus"; franceză: "Pyrénées"; spaniolă: "Pirineos"; occitană: "Pirenèus";) sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între Golful
Munții Pirinei () [Corola-website/Science/303650_a_304979]
-
numită-nimeni nu știe de ce- a atins rapid o largă popularitate. Aproape două sute de manuscrise ale acestuia au supraviețuit. O traducere prescurtată, făcută de regele Alfred cel Mare încă există. Bono Giamboni a tradus-o în limba italiană. O traducere aragoneză încă nepublicată din secolul al XIV-lea, făcută de către Domingo de García Martín, la cererea lui Juan Fernández de Heredia, vine de la traducerea italiană a lui Bono Giamboni. Istoria lui Orosius, de asemenea, a fost tradusă în arabă în timpul domniei
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
conflictul din Tarifa. El l-a asediat pe Guzmán în castelul său (1291). În acest asediu a avut loc un act de eroism celebru, moartea nevinovată a fiului lui Guzman. Atunci când James al II-lea a reușit să dețină coroana Aragoneză, el s-a străduit să lege cele două coroane și să se unească în "Reconquista". Ambii prodecesori ai lui James au încercat să facă același lucru. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
al constituției", acceptat în concepția corporatistă asupra instituției Adunărilor de stări. Dualismul "monarhie-Adunări reprezentative ale stărilor privilegiate" și-a găsit expresia constituțională în privilegii, imunități, tratate sau acorduri (Herrschaftsveträge): Magna Charta în Anglia, Bula de Aur în Ungaria, Privilegiile Uniunii aragoneze, Articolele lui Henric în Polonia etc., într-un cuvânt regimul de pactis conventis, întâlnit de altfel și în Țările Române 96. Prin drepturile publice cu care erau învestite adunările, prin intermediul cărora se limita puterea monarhică, absolutismul și arbitrariul suveranului, stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Congregațiilor generale voievodale 105. Ulterior dreptul la rezistență va fi statuat în multe Carte și Privilegii. Între cele dintâi se pot menționa: Carta din Cartenbery (Brabant, 1312), reconfirmată în 1355 (Joyeuse Entrée) și constituind adevărate pactis conventis 106; Privilegiul Uniunii aragoneze (1287) din Spania, unde stările au obținut chiar dreptul de a depune regele care nu respecta condițiile impuse la încoronare 107. În perioada secolelor XIV-XV, stările din toate țările Europei urmăreau să fixeze definitiv condiția lor colectivă în planul dreptului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
III-lea o petiție cu revendicări, pe care suveranul a acceptat-o. Ea este cunoscută sub numele de Privilegiul general 283. Lupta stărilor se va intensifica și în anul 1287 ele vor impune regelui Alfons al III-lea Privilegiul Uniunii aragoneze. Noile Privilegii obligau regele să convoace Cortès anual și permiteau acestora să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să depună suveranul care nu-și respecta promisiunile făcute la încoronare și aleagă un altul. Acestea exprimă materializarea dreptului la rezistență (ius resistendi) asumat în mod colectiv de stările privilegiate. Constituirea monarhiei stărilor și limitarea puterii regale în profitul stărilor aragoneze, l-au determinat pe Alfons al III-lea să constate că Privilegiul Uniunii a creat "tot atâți regi în Aragon, câți mari seniori"284, iar în Cortèsul din 1328 se va afirma, în aceeași idee, că în timp ce regele Castiliei domnește
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tot atâți regi în Aragon, câți mari seniori"284, iar în Cortèsul din 1328 se va afirma, în aceeași idee, că în timp ce regele Castiliei domnește peste supuși, regele Aragonului domnește peste cetățeni 285. În secolul al XV-lea dezvoltarea orașelor aragoneze, în special porturile Valencia și Barcelona, a oferit regalității un aliat puternic în lupta contra marii nobilimi și posibilitatea restaurării puterii monarhice. În alianță cu orașele și profitând de disensiunile create în sânul stărilor privilegiate, regele Pedro al IV-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Discuțiile au fost întrerupte, legile adoptate modificate, iar dreptul de veto, de care se bucura fiecare membru din Cortès, a fost interzis, fiind înlocuit cu deliberările și hotărârile luate cu majoritate de voturi. Regele a intervenit decisiv asupra vechilor drepturi aragoneze: Cortès au fost supuse. Subzista doar acordul pentru consimțirea impozitelor. Monarhia absolută s-a consolidat, în timp ce măreția Cortèsurilor a decăzut. Celebrele cuvinte ale regelui Carol I exprimă, considerăm noi, cel mai bine starea de lucruri din Spania secolului al XVI
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a profitat Aragonul, care în anul 1282 lua în stăpânire Sicilia, apoi Sardinia (1323-1327). În urma acestor evenimente, Pedro al III-lea a primit coroana Siciliei. În anul 1286, o dată cu încoronarea lui Jaime, Sicilia devenea independentă de Aragon 416. Sub dinastia aragoneză se va introduce în insulă sistemul reprezentării stărilor după modelul celui catalan, pe trei brazos: ecleziastic, militar și orașele. La convocarea regelui, reprezentanții stărilor se întruneau în Cortès. Adunarea siciliană avea atribuții legislative, vota impozitele, hotăra în problemele păcii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
I (1458-1494). În perioada frământărilor interne care au însoțit acest proces, stările privilegiate au fost divizate. Regele aragonez își va stabili reședința în acest regat, domnind sub numele de Alfons I (1443-1458). Nobilimea era împărțită între dinastia angevină și cea aragoneză, aceasta din urmă fiind dominantă. În cadrul disputelor ce au avut loc, fracțiunea aragoneză a baronilor din Neapole va obține de trei ori victoria în favoare cauzei regale: prima, după sosirea lui Alfons al V-lea; a doua, după cucerirea regatului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au fost divizate. Regele aragonez își va stabili reședința în acest regat, domnind sub numele de Alfons I (1443-1458). Nobilimea era împărțită între dinastia angevină și cea aragoneză, aceasta din urmă fiind dominantă. În cadrul disputelor ce au avut loc, fracțiunea aragoneză a baronilor din Neapole va obține de trei ori victoria în favoare cauzei regale: prima, după sosirea lui Alfons al V-lea; a doua, după cucerirea regatului de către Ferdinand I Catolicul; a treia oară, când au apărat regatul contra lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stătătoare, ca în cazul limbilor romanice, descendente din latină familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; flexionara; VSO arabă abjad, derivată din alfabetul fenician; notează doar consoanele; semne diacritice hamza și cifre arabe; se scrie de la dreapta la stînga 16. aragoneza O Aragon (Spania); dialect spaniol vorbit în provinciile Aragon și Huesca; statut controversat: unii lingviști îl considera limba romanica independența; asemănări cu mozaraba, catalana și occitana (dialectul gascon) familia indo-europeană, ramura romanica, grupul iberoromanic (după unii lingviști: occitano-romanic) latină 17
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]