57 matches
-
pare să ne de-a motivația alegerii aceleiași date pentru rededicarea Altarului de Iuda Macabeul. O altă sursă este Antioh Megillat, sau Pergamentul lui Antioh. Această lucrare (cunoscută și ca "Megillat haHasmonaim", "Megillat Hanukkah" ori "Megillat Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între secolele al II-lea și al V-lea, probabil în secolul II, cu datarea în ebraică la secolul
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
Iuda Macabeul. O altă sursă este Antioh Megillat, sau Pergamentul lui Antioh. Această lucrare (cunoscută și ca "Megillat haHasmonaim", "Megillat Hanukkah" ori "Megillat Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între secolele al II-lea și al V-lea, probabil în secolul II, cu datarea în ebraică la secolul al VII-lea. A fost publicat pentru prima dată la Mantua în 1557
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
semitică de relativ mare răspândire, limba cuceritorilor caldeeni neo-babilonieni din secolul al VI î.Hr. aramaica a devenit lingua franca și limba oficială mai întâi a imperiului neo-babilonian și apoi și a Imperiului Persan.În zilele noastre , formele moderne ale limbii arameice numite neo-aramaice mai sunt vorbite în viața de zi cu zi în mici comunități arabe și "asiriene" creștine, precum și evreiești din Orientul Mijlociu (în Siria-de pildă în satul Ma'aloulah, în Liban, Irak, S.U.A sau Cipru, în rândurile evreilor
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
este descris ca un luptător deosebit de puternic care combate forțele răului care încearcă să distrugă lumea. Baal este fiul zeului El și fratele zeului Yam și al zeiței Anat, precum și soțul zeiței Ashtoret. Baal este privit în miturile canaanite-feniciene și arameice siriene ca un erou, războinic fără prihană, purtând un coif cu coarne (simbol al fertilității), care ține într-o mână o măciucă, iar în celalaltă un fulger. Coarnele simbolizează fertilitatea. Baal calcă norii, glasul său răsună ca tunetul. Sălașul său
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
interzise. Postul începe de la apusul de soare și se încheie după căderea nopții în ziua următoare. Serviciul divin de Yom Kippur începe cu rugăciunea cunoscută sub numele de "Kol Nidrei", care trebuie să fie recitat înainte de apus. (Kol Nidrei, din arameică "toate jurămintele", este un act de anulare publică a jurămintelor religioase făcute de evrei în timpul anului precedent. Aceasta se referă numai la nerealizarea jurămintelor făcute între o persoană și Dumnezeu, și nu anulează sau eliberează orice jurăminte făcute între oameni
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
vremea împăratului Claudius, din anul 54 e.n., arată că în vremea aceea orașul a fost numit o vreme Claudiopolis , adică orașul lui Claudius și că dobândise probabil statutul de polis. În limba greacă orașul se numea Tiveriás (Τιβεριάς) , iar în arameica טבריא. Învățații evrei au căutat să născocească, prin speculații lingvistice și jocuri de cuvinte (midreshey milim), o explicație diferită, neaoșa, a numelui orașului. Astfel în Talmudul babilonean (Masehet Meghila p. 1,1) Rabinul Irmiya a legat numele Tiberias de cuvântul
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
6 "Ordine" sau "Categorii": Fiecare "ordin" sau "categorie" este subdivizată în tratate, cărți, capitole, pagini și foi. Există diferențe semnificative între cele două compilații talmudice. Limba Talmudului de Ierusalim este un dialect arameică de vest care diferă ca forma de arameică folosită în Talmudul de Babilon. Talmudul Ierushalmi (din Ierusalim) este fragmentar și adesea greu de citit, chiar și de talmudiști cu experiență. Versiunea Talmudului Bavli (din Babilon), pe de altă parte, este mai detaliată și precisă. Legile, cum sînt prezentate
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
particular. Al doilea este cel al lingvisticii limbilor semite, in deosebi cu referire la constituirea și evoluția istorică a ebraicei biblice. Blau a mai scris, de asemenea, cărți și articole în domeniul limbii ebraice moderne, a ebraicei rabinice și a arameicei. Yehoshua Blau este cel mai important cercetător al "iudeo-arabei" folosite în Evul Mediu. În această perioadă istorică limba arabă a servit alături de ebraică drept limbă de cultură a evreilor în lumea arabă. Elita evreiască a scris multe din creațiile înfloritoarei
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
limbii înalte, ceea ce el a numit hipocorecție sau semicorecție. (half-correction, hypo-correction) și a stabilit termenul de pseudocorecție (pseudo-correction) care include toate situațiile de acest gen: hipercorecție, hipocorecție și semicorecție. El analizează diversele tipuri de pseudocorecție în ebraică, în canaaneana, ugaritica, arameica, araba, și până și în inscripțiile din Arabia de Sud și în limba gî'îz. Unul este legat de ortografia neuzuală cu s sin /s sameh, altul de teoria disimulării consoanelor duble. Cartea lui Y. Blau, A Grammer of Biblical
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
37, dar apar doar trei. Cartea lui Enoh prezintă interes pentru teologi, istorici, filozofi, scriitori, etc. Fragmente din diverse apocrife identificate în Manuscrisele de la Marea Moartă (găsite începând din 1947), atestă că redactarea Cărții lui Enoh s-a făcut în arameică, adică ebraica veche. Apoi a fost tradusă în grecește după care în toată lumea în diferite limbi. S-a descoperit în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită "Cartea tainelor lui Enoh", mult mai fragmentată, dar mai bogată în amănunte
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
Iahve (adonai) Eloh’ei’nu ue’Eloh’ei abu’tei’nu" "Șe’yistalku aoy’vei’nu”. (amin)" ""Facă-se voia Ta, IAHVE (domnul) Dumnezeul nostru și Dumnezeul părinților noștri," "că dușmanii noștri să fie luați". (yistalku - de la Selek, sfecla în arameică)" Mâncăm Curmale (Tamar) Curmalele sunt un alt aliment dulce, adesea asociat cu Roș hașana. Ne-am distrat făcând legătura între cuvântul pentru data (Tamar), care ne amintește de cuvântul ebraic pentru "capăt" (de exemplu, se poate termina rău în viețile
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
adonai) Eloh’ei’nu ue’Eloh’ei abu’tei’nu " Șe’yitamu șone’nu”. (amin) ""Facă-se voia Ta, IAHVE (domnul) Dumnezeul nostru și Dumnezeul părinților noștri," "ca cei care ne urăsc să fie sfârșiți"." (yitamu - de la Tamar, curmale în arameică) Mâncăm Rodie (RIMON) Posibilitatea de-a mânca o rodie ne amintește de dulceața Torei: Fie ca noul an să fie bun și dulce pentru noi toți, și dreptatea slujirilor noastre să crească, cum sunt de multe semințele de rodie (1
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
altă personalitate care a cizelat ebraica medievală a fost Moise Maimonide, care a folosit (pe lângă scrierile sale în limba arabă) o ebraică bazată pe tradiția mișnaică. Literatura rabinică ulterioară este scrisă într-un amestec dintre stilul lui Maimonide și ebraica arameică a Talmudului. În Evul Mediu ebraica a fost folosită ca limbă de comunicare între evrei din diferite țări, în special în domeniul comerțului. Limba ebraică a fost, împreună cu aramaica, o limbă a rugăciunilor și a studiilor religioase iudaice. Istoric, datorită
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
iar odată cu proclamarea statului independent Israel, la 14 mai 1948, ea a devenit limba oficială a acestuia. Limba ebraică contemporană folosește alfabetul ebraic (pătrat). Alfabetul pătrat de asemenea este folosit în aramaică și idiș. Acest alfabet a fost împrumutat din arameică în sec. al VI-lea înainte de Cristos. În alfabetul ebraic fiecare semn denotă un anumit sunet. În total alfabetul conține 22 de semne, toate fiind consonante. În ebraică nu există semne alfabetice care ar fi vocale, dar unele litere (alef
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Palmyrei, și în cele din urmă a pierdut și Armenia. În secolul III d.H., partea de est a Imperiului Roman au căzut în mâinile Palmyrei, care era în plină ascensiune. Palmyra era formată dintr-un amestec de neamuri siriace și arameice, alături de câțiva întreprinzători greci. Aceștia numeau orașul Tad'mor. Era o străveche așezare, fiind populată neîntrerupt din jurul anului 7000 î.H. Despre palmireni, Appian spunea „Ca negustori, palmirenii aduc fructele Indiei și Arabiei, din Persia. Aceste fructe ei le vând
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lui Iosephus Flavius, Matityahu ben Matityahu Hacohen i-a folosit ca sprijin și îndrumător. Iosephus a fost un istoric de cultură deopotrivă ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de sihăstrie, apoi s-a înrolat în
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
3.9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. Opera sa este estimată a fi un document de primă sursă a istoriei Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind colaborator, propagandist și negociator din partea Romei
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
căror covârșitoare majoritate contestă integral sau în parte autenticitatea acestuia”. „Războiul Evreilor” (în , , ), 7 volume traduse în limba germană în 1552. Cartea descrie primele agitații antiromane din Iudea din 66, până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Unul dintre volume relatează rezistența unui grup de luptători evrei care s-au refugiat în pustiu, la Masada, un fost pichet de pază herodian aflat pe un pisc din apropierea
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
Shimon sau Simon Ben Kosiba (în arameica și Shimon ) a fost un conducător evreu, cunoscut mai ales pentru Revoltă lui Bar Kohba, mișcare insurgenta din anul 132, punct culminant în Războaiele evreilor împotriva ocupației Imperiului Român. Revoltă fiind temporar victorioasa, a pus bazele unei noi entități statale
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
greutăți de plumb emise în vremea revoltei. Până la descoperirea scrisorilor nici numele său propriu nu era cert, si se presupunea că „Shimon Nessí Israel” de pe monedele cunoscute, este identic cu Bar Kohba sau „Barhohevas”. Numele Bar Kohba, însemnând în limba arameica Fiul stelei, ar proveni din interpretarea versetului biblic „O stea a coborât din Iacob” (Numeri,24,17 דרך כוכב מיעקב), căreia tradiția iudaica i-a atribuit un mesaj mesianic. Literatura rabinica de după înfrângerea răscoalei conduse de el, de exemplu învățatul
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
În legătură cu proveniență numelui Kosva sau Kosiva, există mai multe ipoteze. După una din ele, ar putea fi numele tatălui său, sau puțin probabil, ar fi un nume feminin, al mamei sale. După Joseph Millik, Kosva ar avea acelaș sens în arameica că și Kosfa detamrey, o „masă de curmale”, reprezentând o poreclă după trăsături ale trupului. O ipoteză, măi verosimila decât ultimele două, ar fi că este vorba de numele unui loc, adică fiul locului repspectiv. A existat o localitate cu
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
asemenea Gehinnom-ului și Tofet-ului.(Ieremia 19:2-6)(Ieremia 19:11-14) Denumirea Hinnom este menționată iar în cartea Neemia 11:30, unde se povestește că exilații evrei întorși din Babilon au poposit între Beer Sheva și Hinnom. Traducerile Bibliei ebraice în arameica, cunoscute sub numele de Targum, amintesc de Gehinnom în versetele despre înviere, judecată și soarta celor păcătoși. Ele adaugă expresia „a doua moarte” și numele Gehinnom la sfarsitul cărții Isaia, unde versiunea ebraica nu menționează nici Gehinnom , nici „a doua
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
netilat lulav." "Binecuvântat fii Iahve (DOAMNE), Dumenzeul nost Împaratul Zidirii, Care ne-ai sfințit (sanctificat) în Mișwothav (Poruncile Date), Și ne-ai poruncit să ridicăm Lulav."</br> A șaptea zi de Sucot este cunoscută sub numele de Osana Rava (din arameică: הוֹשַׁעְנָא רַבָּא, "Mare Osana/Mare Ectenie"). Această zi este marcată de un serviciu special, în care se fac șapte circuite de credincioșii care țin buchetul celor patru specii
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
Caracalla conțin inscripții favorabile relațiilor bune cu Roma, cum nu se pot vedea pe monedele altor orașe.De pildă: Prezența de neevrei politeiști este evidențiată atât de Talmud, cât și de excavațiile arheologice care au dat la iveala citadela (în arameică:hakra) regală, cu soldați romani, un templu roman în cinstea triadei capitoline, un teatru. În secolul al IV-lea creștinismul, devenit religie oficială, a început sa se întărească la Sepphoris. După tradiția creștină, la Tzipori au locuit Ioachim și Ana
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
la sud, Marea Moartă la est și munții Feniciei la nord s-a vorbit și s-a scris în nenumărate limbi. Printre ele amintim Ebraica, o limba cultă, socială, Cnaanita și Arameica Babiloniană folosite și înțelese până departe în Mesopotamia, Arameica uzuală pentru diplomație și comerț. Mai târziu, apar alte limbi semitice ca de exemplu Ugarit, Feniciana, limbi arabice, iar cuceritorii de mai târziu ai acestor locuri au adus cu ei limbile Greacă, Persană, Latina Romană, Turca otomană, și în secolul
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]