48 matches
-
vechi, pe meleagurile dintre cele trei mări: Mediterana, Marea Roșie la sud, Marea Moartă la est și munții Feniciei la nord s-a vorbit și s-a scris în nenumărate limbi. Printre ele amintim Ebraica, o limba cultă, socială, Cnaanita și Arameica Babiloniană folosite și înțelese până departe în Mesopotamia, Arameica uzuală pentru diplomație și comerț. Mai târziu, apar alte limbi semitice ca de exemplu Ugarit, Feniciana, limbi arabice, iar cuceritorii de mai târziu ai acestor locuri au adus cu ei limbile
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
țărm” sau cuvintele „hof yafe” חוף יפה „țărm frumos”. Creștinii, în vremea cruciadelor, au legat numele orașului de cel al marelui preot din timpul lui Iisus, Caiafa (כייפא, sau קיפא, vezi Evanghelia după Luca 3,2) sau chiar de numele arameic inițial al apostolului Petru - Kefa (כפא). În diverse limbi europene numele orașului era multă vreme cunoscut în transliterații latine diverse: valonul Jean Zuallart (Giovanni Zuallardo) în 1586 scria Ha'ipha și alteori Caface, la începutul secolului al XIX-lea orientalistul
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
mare și mai important centru evreiesc din întreaga Diasporă a acestui popor. Din acest motiv, comunitatea din Babilon era denumită în vremuri vechi, de către evrei, pur si simplu Diaspora, în ebraică „Golá” (גולה), iar conducătorii ei se numeau, în limba arameică „Resh Galuta” (Conducător al Exilului, adică al evreilor din exil) (în ebraică Rosh Hagolá) Evreilor din Babilonia li se datorează compilarea Talmudului babilonian. Sub stăpânirea persană - a parților și a Sasanizilor -comunitatea evreiască din Babilonia a fost centrul principal al
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
1950-1952 între 120 000-130 000 din evreii din Irak (circa 75%) au fost transportați în Statul Israel prin Operația Ezra și Nehemia. Ei și-au lăsat toate bunurile și casele în urma lor. Evreii babilonieni au vorbit sute de ani limba arameică, care a fost înlocuită ulterior de dialectul irakian al limbii arabe, inclusiv un grai irakian specific evreilor. În statul Israel au trecut la vorbirea limbii ebraice moderne. sunt numiți uneori și evreii din Kurdistanul irakian, care au fost și ei
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica păstrându-și statutul de limbă principală a cultului religios. În anii următori au mai revenit în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
se dublează cu turiști și rezidenți care posedă locuințe în localitate. A fost supranumita „Capitala munților” (عاصمة الجبل 'Asimat al Jabali), „Mireasă verii” (Erus al Masaif), uneori și orașul cetei (Medinat a-dhabab) Originea numelui orașului este un cuvant semitic, posibil arameic, însemnând „loc înalt”, fiind legată de situația lui pe înălțimi. Climă predominantă la Aley este cea mediteraneană, vremea fiind similară cu cea din celelalte sate și orașe de pe Muntele Liban: iarnă cu ninsori și ploi (cantitatea de precipitații pe Muntele
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de aceasta se foloseau două alfabete indigene: Pahlavi (o versiune a alfabetului arameic) și dîndapirak. În U.R.S.S s-a folosit și alfabetul latin (după revoluția bolșevică până la sfârșitul anilor 1930) și alfabetul chirilic (de la sfârșitul anilor '30), pentru dialectul tadjic, declarat limbă separată. Alfabetul chirilic se mai folosește și în zilele
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
a produselor lactate; רות - Rut, lectura cărții „Rut” din Biblie la serviciul religios de dimineață; ירק - Yerek, decorarea casei și a sinagogii cu fructe și legume; תורה - Tora, studiul nocturn al Torei. Akdamut este un poem liturgic scris în limba arameică ,care preamărește însemnătatea lui Dumnezeu, a Torei și a Israelului. Este recitat public în sinagogă în prima zi a sărbătorii de Șavuot. A fost compus de Rabi Meir din Worms, al cărui fiu a fost omorât în timpul Cruciadei din 1096
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
unei cariere ecleziastice. Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și, timp de șapte ani, vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara, Padova și Paris, studiind - pe lângă filozofia scolastică aristoteliană - și limbile latină, greacă, ebraică, arameică și arabă, dobândind încă din tinerețe renumele de poliglot. În 1484, se duce la Florența, în acel timp centrul vieții spirituale umanistice, unde Marsilio Ficino conducea noua ""Academie Platoniciană"", încurajat și susținut de familia Medici. Sub influența lui Ficino, Pico
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
S.D.Luzzatto a fost un învățat erudit multilateral: el a tradus cele cinci Cărți ale lui Moise și alte câteva cărți din Biblia ebraică în limba italiană, adăugându-le prefețe și comentarii, a scris poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie, biografii și lucrări bibliografice. S.D. Luzzatto
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
Opiniile docte enunțate în tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului. Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți din Sfintele Scripturi ebraice și arameice scrise de Moise. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale lui Moise. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include "înțelepciune", "învățătură" precum și un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
devine subiectul diatribelor ulterioare. Cititorul sau studentul trebuie să deducă argumentul conclusiv, după ce a studiat argumentele invocate. Textul talmudic nu este clar sau uniform. În principiu, textul diferitelor straturi ale Talmudului este scris în ebraică cu un ingredient în limba arameică, la care se adaugă frecvent numeroși termeni foarte rari din latină, greacă, persană și mai ales, ebraică. Studiul sistematic al Talmudului este o activitate zilnică. Studiul întregului ciclu talmudic durează 5-6 ani. În zilele noastre există un mare număr de
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
în întreaga lume. Talmudul babilonian este compus din 6 "Ordine" sau "Categorii": Fiecare "ordin" sau "categorie" este subdivizată în tratate, cărți, capitole, pagini și foi. Există diferențe semnificative între cele două compilații talmudice. Limba Talmudului de Ierusalim este un dialect arameică de vest care diferă ca forma de arameică folosită în Talmudul de Babilon. Talmudul Ierushalmi (din Ierusalim) este fragmentar și adesea greu de citit, chiar și de talmudiști cu experiență. Versiunea Talmudului Bavli (din Babilon), pe de altă parte, este
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
finele primului mileniu al erei creștine, un șir de învățați evrei le-a stabilit o formă, devenită oficială, numită „masoretică” (din ebraica târzie: masoreth „tradiție”, „legătură”). În fapt, până acum vreo cincizeci de ani, cele mai vechi manuscrise ebraice sau arameice ale Vechiului Testament, ajunse până la noi, erau copii databile din secolele IX-X. Dar, pe de o parte mărturia celebrului istoric Flavius Josephus (c. 40-100 d. Hr.), pe de alta descoperirea (1947) a încă și mai celebrelor manuscrise de la Qumran (pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
dzongkha (bhutani) O Bhutan / N Nepal, India; considerată și dialect al limbii tibetane familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană tibetana (uchen) 97. ebraica O Israel; etape: 1. proto-ebraica (dialect cananeean, asemănătoare cu feniciana, vorbit înainte de venirea triburilor israelite, care vorbeau un dialect arameic); 2. ebraica biblică (sec. X - sec. ÎI i.C.; limba în care a fost scrisă cea mai mare parte a Vechiului Testament - sec. IX - VII i.C.; cele mai vechi documente: Calendarul de la Gezer și Cîntecul Deborei din Cartea Judecătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a Vechiului Testament - sec. IX - VII i.C.; cele mai vechi documente: Calendarul de la Gezer și Cîntecul Deborei din Cartea Judecătorilor, cap. 5, anterioare anului 1000 i.C.; sec. I i.C. - sec. I d.C.: ebraica este părăsita în favoarea limbii arameice - primii evangheliști au scris în arameica, limba folosită și de Isus); 3. ebraica mishniacă (rabinica) (din sec. ÎI d.C., cînd s-a realizat compilația juridică numită Mishna); 4. ebraica medievală (începînd din sec. X, ebraica supraviețuiește în afara Palestinei, în comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
actualei depresiuni, a existat în cuaternar lacul Lisan, ce a persistat 80000 de ani, și care prin sedimentare a fost restrâns la actuala Mare Moartă. În zona acestei mări s-au descoperit ,,manuscrisele de la Marea Moartă’’ în limbile ebraică și arameică, în anul 1947, ce conțineau documente, vase de lut, circa 40000 fragmente pe suluri de piele, cu o vechime de peste 2000de ani. Din cauza plajelor și a fundului lacului, tapițat cu cruste de culoarea asfaltului, romanii au denumit-o și ,,Lacus
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
ARCHIRIE ȘI ANADAN, carte populară. Originară din Asiria și datând din secolele al VI-lea și al V-lea î. Hr. (o variantă în limba arameică a fost descoperită în 1906-1907 lângă orașul Elefantina, pe Nil), scrierea a avut o circulație intensă în Orient. În literatura română a pătruns în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea (cel mai vechi manuscris păstrat este cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
Manuscrisul dezvăluia unele legi ale naturii, altele decât cele cunoscute, evident, legi și reguli descoperite nu ca într-o ședință de magie neagră, sub bagheta vrăjită a magului. Textul scris foarte ordonat, cu litere mici decupate parcă dintr-un papirus arameic, vechi de când lumea, refăcut bine după inundația din buzunarele necunoscutului, reda acum idei complet neînțelese la o primă judecată. Între altele, câteva fraze conturau imaginea a ceea ce ar fi însemnat valorizarea asemănării uluitoare dintre modul de a "gândi" al subconștientului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
diaspora, evreii și-au păstrat tradițiile, limba și religia. Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi. Ritualul religios a păstrat și limba ebraică, (asociată cu sora ei, limba arameică, ce devenise în vremea perșilor ahemenizi lingua franca a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului, chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba ebraică provin un
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Paștele (; , pronunțat "pessach" pentru Paștele evreiesc, în forma arameică, pronunțată "pascha" pentru Paștele sau le creștine; ) este o sărbătoare religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în creștinism și iudaism. Unele obiceiuri de se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice, atingând astăzi o mare diversitate
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye. Aici, ca și în restul textului, Unamuno folosește formele basce ale toponimelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
, carte populară de înțelepciune, cu un caracter satiric. Motivul, avându-și originea în vechile legende brahmane, este acela al înfruntării spirituale, competiție de întrebări enigmatice și răspunsuri înțelepte, între un suveran și slujitorul său. Arhetipul, aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]