5,570 matches
-
Bisericii marea majoritate a bunurilor materiale și i-a tot promis un mic sprijin pentru salarizarea clerului și reparația bisericilor. Nici acest lucru nu s-a întâmplat decât după o perioadă relativ lungă și adesea s-a făcut după principii arbitrare. În opinia mea, așa cum arată lucrurile astăzi, am intrat în sfârșit într-o stare de relativă normalitate. Statul sprijină cultele și contribuie la o parte din salariile personalului de cult, recunoscându-le acestora statutul de sprijinitori ai binelui comun. Să
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
din Muntenia secolului al XVII-lea. Bucureștiul este singurul centru mitropolitan, deci nici măcar patriarhal ortodox a cărui catedrală actuală datează dinainte de constituirea statului român modern! Este important de subliniat faptul că finanțarea Catedralei Mântuirii Neamului nu se face în mod arbitrar, ci conform prevederilor Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prin care statul își asumă sprijinul pentru construirea și repararea de lăcașuri de cult conform celor două principii deja menționate, al proporționalității cu numărul de credincioși
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și o instituție socială, strâns legate de un anumit mediu, situându-se în cadrul unei organizări statale, însă într-un plan paralel cu cel al Statului, înțelegându-se prin acest lucru o cooperare substanțială, dar lipsită de orice imixtiuni și amestecuri arbitrare, nefondate și de orice “tovărășie” a Bisericii la toate nedreptățile și greșelile puterii statale. În această relație Biserica nu poate să își uite misiunea sa, deoarece cele două laturi ori aspecte ale caracterului său diacronic sunt strâns unite iar ființa
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
profesionale, Marin Sorescu, cel incriminat intens că a cedat tentațiilor puterii și s-a supus impardonabil jocurilor istoriei mici, a găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
s-au făcut, pînă acum, fără o consiliere de specialitate, sau la sugestia arhitectului care a construit locuința, neavizat în materie de artă, dar cu o clientelă de artiști și de negustori gata pregătită, alegerea s-a făcut după criterii arbitrare, iar calitatea lucrărilor a fost, de cele mai multe ori, amestecată și chiar îndoielnică. Goana după numele importante ale artei românești și promisiunea unor prețuri mici au umplut multe colecții de falsuri, în timp ce lucrări autentice de mare valoare, aparținînd, însă, unor artiști
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
târziu, la 3 mai, Cicero formulază în alți termeni aceeași idee “Noi împlinim toată voința regală, deși regele a fost ucis” și enumeră toate abuzurile noii puteri: falsificări de hotărâri ale Senatului, scutiri de datorii, acordarea de imunități în chip arbitrar, acordarea de avantaje materiale. În fapt atentatul de la idele lui martie eșuase. Ce a determinat eșecul conjuraților? De ce nu au reușit Iunius Brutus și complicii săi să restaureze vechea formă de guvernământ, în ciuda suprimării celui care a reușit o radicală
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
alfabetizare, culturalizare și control demografic este un drum prea lung ce poate, până la parcurgerea lui normală, provoca orori cumplite. Iar „țări de importanță secundară”, precum cele din „axa răului” (Irak, Iran, Coreea de Nord) pot oricând produce o catastrofă planetară prin utilizarea arbitrară a vreunei arme de distrugere în masă la care ajung necontrolat. Și, în final, chiar și clasarea Americii ca „imperiu” poate fi contestată pentru că democrația americană s-a vădit în toate împrejurările, capabilă de autocontrol, de limitare a tendințelor totalitare
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
lingvistice de tip academic par a fi "de când lumea" - și, desigur, pe deplin motivate. O rapidă investigație istorică poate fi însă de ajuns pentru a infirma vechimea, continuitatea și mai ales caracterul "obiectiv" al unor reguli. Mai noi și mai arbitrare decît am fi tentați să le credem, regulile rămîn totuși convenții necesare și pe deplin respectabile. Un bun exemplu de impunere indiscutabilă a normei explicite (chiar dacă la origine criteriul de decizie poate fi considerat arbitrar) l-ar constitui modul de
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
de după 1918, abecedare și almanahuri, cărți cu caracter religios, lucrări științifice derivând din alte concepții asupra lumii decât cea marxist-leninistă, opere literare de avangardă, cărți în limbi străine în general, indiferent de conținutul lor etc. Aceste direcții de atac aparent arbitrare și imprevizibile, asemănătoare cu loviturile de topor date de cineva într-un moment de furie dezlănțuită, capătă imediat o logică dacă revenim la ideea că, indiferent de pretextele invocate, comuniștii au urmărit să distrugă amintirea României necomuniste și a Occidentului
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
un element premonitoriu pentru ultima parte a trilogiei, un fel de liant cu ce va urma. Dar până la apariția celui de-al treilea segment, observația rămâne ca o simplă speculație. Pe scurt, cum se înfățișează trama romanului. printr-o hotărâre arbitrară a guvernului comunist, Stelian Teodorescu este privat de pensia cuvenită pe motiv că ar fi fost chiabur. Nu mai poate obține nici o slujbă, solicitările de a-și recăpăta ajutorul de stat rămân fără un răspuns pozitiv. Strategia ușor extravagantă de
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
îndreptățește să-i afiliem teatrul unei experiențe sacre. E un teatru izvorât din pulsiuni capabile să depășească cenzura raționalului și să descătușeze subconștientul artistic, un teatru în care, ca și în vis, timpul și spațiul se întrepătrund potrivit unei logici arbitrare, un teatru unde imaginile apar și dispar fără nici o predeterminare, unde artistul își interzice să aleagă între frumos și urât. Zholdak declară că, atunci când lucrează, se află într-o stare de extremă luciditate, acea luciditate nocturnă grație căreia, în vise
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță a umanului, a nu "trișa" prin selecție arbitrară sau ticluită omisiune a aspectelor sale să zicem delicate, interpretabile. Ideea este că punctul de plecare al comunicării cu Dumnezeu poate fi nu doar El, ci și nevrednica făptură omenească ce se extrapolează, ea, asupra Creatorului suprem spre a-l
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
precum și higiena ei fizică și morală.Uneori, dispozițiile ating cele mai nebănuite cazuri. Astfel, de pildă, în capitolul 22, sfatul 10 se pune în vedere: Să nu ari cu un bou și cu un asin"și multe altele, absurde sau arbitrare în aparență, care subzistă până azi. De exemplu, relația de căsătorie: De va lua cineva femeie și se va face bărbat ei, dar ea nu va afla bunăvoință în ochii lui, pentru că va găsi ei ceva neplăcut la ea, și
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
diferitele vârste și, prin urmare, capătă și o dimensiune reflexivă pe marginea "exuviilor" identitare. Corespondețele pe care le face vocea auctorială (discursul la pers. I alternează cu cel indirect de pers. a III-a) nu sunt întâmplătoare, deși au caracterul arbitrar al unei memorii inerent capricioase. De fapt, referința zero a nesiguranței (identitare) este experiența traumatizantă a tunderii părului. Chelbasan este simbolul unui complex, iar impulsul rememorării este dat de starea nostalgică până la depresie a trecerii unui prag. Giorgi, prietena puțin
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
a Scriitorilor Români, a cărei succesoare morală și patrimonială este Uniunea Scriitorilor (v. în Statut cap. 1, ar. 2). Dl Șiulea se contrazice în articolul său de la un paragraf la altul. Consideră mai întâi că elementele de protecție socială sunt "arbitrare și insuficiente", glumind totodată macabru pe seama faptului că "avantajul principal de a fi membru e că Uniunea te îngroapă pe cheltuiala ei". Că ar fi arbitrare elementele de protecție socială de unde știe dl Șiulea? Se ia după zvonistică, după inerentele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
de la un paragraf la altul. Consideră mai întâi că elementele de protecție socială sunt "arbitrare și insuficiente", glumind totodată macabru pe seama faptului că "avantajul principal de a fi membru e că Uniunea te îngroapă pe cheltuiala ei". Că ar fi arbitrare elementele de protecție socială de unde știe dl Șiulea? Se ia după zvonistică, după inerentele nemulțumiri personale ale unuia sau ale altuia, țipate pe la colțuri? Sau a fost cumva de față la vreo reuniune a comisiei care decide asupra ajutoarelor sociale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
aruncate direct în sferele amețitoare ale performanței. Chiar dacă nu toți premianții intră decis în această categorie, mulți dintre ei fiind personalități cu adevărat importante ale artei românești contemporane, imaginea de ansamblu a premiilor rămîne una confuză și irelevantă prin dirijarea arbitrară a interesului și prin inexistența practică a criteriilor de selecție Așa scriam, cu șapte ani în urmă, despre premiile Uniunii Artiștilor Plastici din România. Și, din păcate, nici astăzi situația nu este radical schimbată. Aproape că nu a fost ediție
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
cei doi editori în istoria receptării operei lui Rebreanu: ignoră cărți importante, pentru a evidenția comunicări modeste (ale profesorilor din zonă) la simpozioanele de la Aiud și Ghimeș-Palanca, le sunt complet necunoscute multe contribuții critice postdecembriste. Reperele critice și bibliografia (lacunare, arbitrare, sectare) din anexele volumului III sunt mostre ridicole de incompetență. Cu totul inutil, nota asupra ediției alunecă în considerații puerile despre opera lui Rebreanu, conspectând în două pagini din trei cunoscuta mărturisire din Cred. Comentarii deștepte adaugă: "Variantele reproduse de
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
indignarea față de observația lui Al. Piru, dintr-un capitol al "tratatului", că M. Kogălniceanu nu a publicat o ediție "științifică" (adjectiv la modă pe vremea aceea) a cronicii lui Neculce, ci una "îndreptată, pe alocuri modernizată, alteori arhaizată în chip arbitrar", replicând iritat: "Kogălniceanu a făcut un serviciu imens istoricilor și literaturii publicând cronicile; textolog nu-i putem pretinde să fi fost. Era prea mare pentru asemenea lucru." 2 Oricât de exagerată va fi putut să i se pară lui G.
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște gluma, este de o gravitate tragică. Rezultatul oricărei intervenții asupra ei se contopește cu ea imediat, identificându-se cu destinul. Suferința ferecată într-o formă impusă arbitrar materiei inconștiente, în fond, o parodie, este totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
cu greu școlit fu cât pe-aci să ajungă primarul Bucureștiului... Cine regretă dictatura, împinge răul și mai în sus. Răul extrem ajungând într-o zonă în care nici nu mai poate fi perceput, iar criteriile, - dacă există, - devin complet arbitrare. Cu sufletul meu vechi de reporter, îmi place să dau raite prin piețe și să intru în vorbă cu cei ce își expun produsele spre vânzare. Cu această ocazie, am observat un lucru. Dacă ești politicos și vorbești corect, cuviincios
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
acestea l-am anticipat deja: tonul nepatetic și nemoralizator al rememorării, deși tentația putea fi maximă dat fiind natura subiectului, celălalt fiind talentul deosebit de a reconstitui firesc viața în comunism, de acasă și de la școală, din detalii și amănunte, unele arbitrarii dar semnificative. Sunt surprinse sărăcia, prostia, frica și grotescul, dar naratorul-copil are neutralitatea martorului, este implicat dar nu se implică și nu judecă poate tocmai pentru că nu poate înțelege până la capăt. Așa cum și impulsurile erotice și tatonările sexuale adolescentine sunt
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
omenirii" " Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câine fără lumânare și fără preot nu e decât natural. Căci ce i se poate da unui câine decât onorurile unui câineî" După aceste diatribe, Mitropolitul își reconfirmă poziția arbitrară, deloc lezată de tonul eminescian: S-ar putea cita multe alte considerații ale lui Eminescu pe teme nu numai simplu religioase, ci chiar teologice." Aceasta este gazetărie xenofobă, poetul este un pamfletar extrem de coleric și nicidecum "însemnări" cu alură teologică
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
invazia de cărți, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenței oneste și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Guțan ne înfățișează o sumă de considerații menite în intenția d-sale a proba “deriva spiritului critic” în perioada postdecembristă. Liberalizarea ar fi adus, în vîrteju-i de altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea subiective și arbitrare pentru a avea efectul scontat”. Să precizăm că, în cel puțin egală măsură, trebuie apreciată emanciparea de conjunctură a unor judecăți care nu mai sînt aservite ideologiei, care nu se mai confruntă cu balaurii cenzurii instituționalizate. Cuvîntul de ordine firesc
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]