67 matches
-
World Congress on Computational Intelligence (WCCI), Barcelona, Spain, 18-23 July 2010, publicat în Proceedings of the 2010 IEEE World Congress on Computational Intelligence, pp. 203-210. footnote>; metode de analiză și proiectare decizională - permit investigarea sistemelor economice atât sub aspect descriptiv (arborescențe decizionale, fluxuri informaționale generate de nodurile decizionale și nodurile-eveniment), cât și sub aspect normativ (reguli de decizie, criterii de evaluare a alternativelor, proceduri decizionale individuale și/sau de grup); metode informatice de analiză și proiectare a unor sisteme-suport pentru decizii
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
cultural pare pentru moment natural celor care trăiesc înăuntrul lui. Transparența comună a mediumului față de autorii mesajelor. Filosofia greacă nu știe ceea ce categoriile sale logice datorează sintaxei limbii grecești. Raționalistul clasic nu știe ce datorează liniilor și coloanelor, tablourilor și arborescențelor "rațiunii grafice". Istoria romantică are linearitatea narațiunii. Și noi înșine, ce știm oare, dintr-un singur punct de vedere profesional și social, despre mediul sofist al secolului al IV-lea grec, despre mediul umanist sub Renaștere, despre mediul marxist de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imaginarul marin al vechilor corăbii, cât și pe cel al libertății oferite de o anume existență. Aventurile de călătorie pe mări țin de o estetică puerilă, așa se consideră, în genere, dar marginalitatea acestei estetici a produs, paradoxal, o considerabilă arborescență simbolică a narațiunilor despre subiect. Extinderea fără precedent a unor miteme originare (insula, corabia, harta, comoara, căpitanul, semnul obscur, egalitatea socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a arătat atâta grijă față de conceptul său central ca antropologia față de cultură”. S-a putut elabora astfel un „concept sinoptic despre cultură” (în acord cu viziunea holistică a disciplinei), relevant pentru „categoriile universale” (sau „matricea universală”) ale culturii, precum și pentru „arborescența antropologiei” în subdiscipline sau arii de specializare ca antropologia economică, antropologia politică, antropologia religioasă etc. Deși adoptat în opoziție cu interpretarea „superorganicistă” a culturii promovată de A.L. Kroeber, conceptul de personalitate (rezultat în primul rând din uzul unei terminologii
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ca întotdeauna, motive obiective, dar aș fi ipocrit dacă n-as recunoaște că mai există ceva : s-o numesc această lehamite ? Dezinteres ? Sentiment al inutilității ? Sau poate lipsa unui sentiment al urgenței ?... Domnule Sava, textul dumneavoastră cuprinde ca întotdeauna o arborescență de argumente (care sunt, toate, juste) ; printre rânduri, sugestia cu care mă flatați că aș putea oferi (eu, cel retras de bunăvoie departe de lumea dezlanțuită) oareșce soluții... Or, mie mi se pare o să vă șochez ! că lucrurile sunt mult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca fiind de aceeași natură 505. Ipoteza sa este că materia microfizică nu rămâne mereu la nivelul discretului ci formează în altă parte un univers nou, o manifestare energetică distinctă, care este tocmai materia psihică. Acest lucru se petrece grație arborescenței deductive înscrisă în energie, adică succesiunii sistemelor de sisteme cu antagonism simetric, care se succed datorită faptului că dinamismele antagoniste, în oscilația lor ritmică, trec regulat prin acest punct de relativ echilibru. Aceasta înseamnă că materia psihică nu este o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de războiul propriu-zis pe frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil, cu arta mânuirii elementelor de culoare. Romancierul practică un tezism moderat, propunând personaje în cele din urmă viabile literar. Recurge la o varietate de procedee și tehnici narative proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
de apel cosmic, de confundare în ritmul interior al elementelor naturii”. Iar Perpessicius vedea în Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmând celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rândul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman”. Sunt caracterizări valabile în esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
funcționeze „vorba, din vorbă în vorbă”, asemenea unui carusel aflat într-o mișcare amețitoare, parcă fără sfârșit. Se pleacă de la o temă-titlu (prostia, beția, lenea, răutatea etc.), acumulându-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
în două direcții divergente, imaginea devine statică și benignă prin anularea reciprocă a sensurilor contradictorii. Asociate bizar cu mucurile de țigară, tocătoarele din lemn își pierd orice funcție previzibilă și își suspendă memoria, iar WC-urile, îngemănate și prelungite prin arborescența decorativă a sîrmei și a bandajului ceramic, se remodelează stilistic și se redefinesc moral. însă în spatele acestei ambiguități, într-o perspectivă îndepărtată și ușor aburită, lucrurile dobîndesc un alt fel de claritate. Ele se sprijină pe idei primordiale și pe
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
o firească misiune a biografului, satisfăcută cu asupra de măsură. De fapt, avem a face cu o imagine a unei epoci de istorie franco-română de-o impresionantă bogăție, înțesată de innumerabile digresiuni, de-o, am fi tentați a zice, monstruoasă arborescență ce, plecînd de la pretextul unei singure vieți, vizează un univers. O lume peste care coboară un crepuscul etern... Un spațiu al mediului rasat în care trăia aristocrata artistă îl alcătuia însuși briantul său salon. Cunoscînd două etape, una pe bulevardul
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
pentru că are mîini”: Anaxagoras - n-ar da totuși seamă, îndeajuns, de încrederea zdravănă cu care ne fortifică atare episoade. Revelația, de ordinul faptelor, ne potențează neîndoios, căci atinge plenitudinea structurii noastre esențiale. De la această plenitudine, cu ea solidară, își reazămă arborescența o estetică a conceptului homo faber. Ambițioase repertorii, ale densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în planșe admirabile, convingătoare trimiteri descriptive, la multitudinea uneltelor alcătuind civilizația. O linie
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
încă de terminologie de multă vreme rostuită, tînărul nostru plastician s-a îndemnat să atragă atenția, de data aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
deci, nici o importanță că numai unul din interlocutori e om ca toți oamenii, celălalt, deghizat sub numele parlant de Haralambie Motaș, fiind o perspicace felină domestică.) Nici măcar insolita povestire care dă titlul volumului nu rămâne desperecheată, ea vărsându-se, prin arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică fragmentarea suplimentară a celor câtorva insule narative? Ce anume face, între un contur
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să vorbească, de la o vreme,/ numai în aforisme.// Ce de marmură, ce de ceramică,/ ce de bronz!" (Ca Demostene). Patetismului îi este preferată ironia, nu o dată livrescă, într-o arborescență caracteristică: "Corespondența dintre semnificant/ și semnificat e, așadar,/ de acum sigură. S-a obținut/ o victorie cel puțin/ contra limbajului figurat,/ a alunecărilor/ de teren și de sens. Eternitatea/ autentică - se dovedește/ în ciuda tuturor aparențelor -/ nu suportă polisemia./ Metaforele, ca
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
recupera, pentru arcanele sufletului, prestigiul unor lumi incitînd la împăcată zăbavă - Roma și întreaga Mediterană -, devenea altceva decît un narcisism regurgitîndu-și arheologic deliciile. Ca Român, pelerinajul înspre Roma aeterna intra în urgențele pe care le impune afirmarea identității. Din toată arborescența de popoare, descinse din trunchiul primordial al latinității, ramura noastră, oricît de vitregită, abandonată de Aurelianus fără protecție, în calea viiturii barbarice, a păstrat totuși, ca un palladiu izbăvitor, numele civilizației originare; și o gramatică, singura printre idiomurile neo-romanice, conservînd
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a aproxima, de-a tatona fără încetare
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
se înclinau spre dreapta și, cum începutul fiecărui rînd aluneca imperceptibil spre interiorul paginii, întreaga scrisoare părea că fuge, că evadează din pagină pentru a-și întîlni mai repede și mai înaripat interlocutorul". O însemnare fantastă, proustian-eliadescă, evoluînd într-o arborescență cu motiv epocal, asupra treptelor de marmură neagră de la intrarea uneia din locuințele autorului, de pe strada Dr. Lister, sună așa: "De fapt, fiecare treaptă era pentru mine o tipsie a timpului. Întîrziam pe fiecare în parte, călcînd peste frumusețea ei
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
ceva aici, fie și în acest scurtisim paragraf, ecouri bine pitrocite din avangardism. N.B. Există foarte multă poezie și în această a doua parte a travaliului narativ, încât se poate alcătui un puzzle în culori vizibil stilizate, ca să intrăm în arborescența lexicului folosit de autor. Deducem, fără drept de apel, că Ioan Lascu se afirmă ca un mărturisitor al transferurilor existențialismului prin furcile caudine ale suprarealismului. Pledoaria prozatorului, prin întreg ansamblul, este pentru formularea concentrată, fiindcă doar atunci, crede autorul, se
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
după cum declară cu nereținut entuziasm dl. Vartic, "creatorul are harul de a primi o revelație, iar interpretul, harul de a o explica". Să urmărim cîteva din asociațiile pe care le stabilește cu un elan abia constrîns dl. Ion Vartic, alcătuind arborescențe bogate, rămurișuri semiîntunecate de care atîrnă roadele unor în genere suculente semnificații. Anghelache, casierul ce se sinucide în chip misterios, e pus în legătură cu cehovianul Belikov, "omul în carapace", care e un "anti-Karamazov pentru care "totul e nepermis"", neliniștit la culme
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
târziu, la reeditare, cam la fel vor proceda Simona Vasilache și Paul Cernat. Ce semnala Ioana Pârvulescu era, în fond, o sincopă de construcție. Argument onest, căruia i s-a răspuns, în schimb, oblic, invocându-se în repetate rânduri „spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri, nici Ioana Pârvulescu nu le ocultase. „Impresia
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
îl cheamă Zorel, câinele său, Bartolo, datorită căruia devine președinte de onoare în diverse asociații chinologice, un cuplu de tineri muzicieni pe care el (Zorel) încearcă să-i ajute - și altele. Dând buna linearitate epică pe o inutilă, în context, arborescență, autorul se complică trăgând tot felul de fire între Zorel și violonistă, dragoste și ninsoare, ninsoare și Bartolo, Bartolo și copilul pe care îl așteaptă violonista... Și cea mai simplă operațiune, parcarea mașinii în curtea casei, angajează o descripție complicată
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
și lui Andrei Pleșu i se aduc, de multă vreme, cam aceleași reproșuri: iresponsabilitate civică, neseriozitate intelectuală, neimplicare morală. Dar iată că așa-numita Cetate, cum gongoric era denumit spațiul public în primii ani după Revoluție, se regăsește cu toată arborescența ei, în întreaga sa polifonie în tabletele acestui eseist "indiferent" la destinul colectiv. Cultură și politică, economie, finanțe și diplomație, diferite instituții, de la cea a Bisericii și până la cea, de tot laică, a Securității, sunt focalizate în aceste pagini excepțional
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
document social sunt fundamental eronate. Într-o intuiție monovalentă, de o rară nuanțare, cît privește tipurile și indivizii, Caragiale a văzut concret multiplicat, o unitate umană, dintr-o tulpină robustă a urmărit, cu luciditate, ramificațiile ei numeroase, într-o desăvîrșită arborescență". Iată o judecată de valoare dovedind pătrundere în înțelegere pentru marea operă dramatică a lui Caragiale bătrînul. Pentru că, în 1941, în Istoria literaturii, Călinescu nu are cheie potrivită pentru receptarea dramaturgiei lui nenea Iancu. După ce trece, tipologic, în revistă diferitele
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
să fie mult mai bine pusă în lumină. Dar actorul este dublat de un poet remarcabil, a cărui artă o laudă cu îndreptățit entuziasm Nicolae Manolescu, pe coperta a patra a ultimului său volum. Împărțirea volumului în cicluri poematice urmează arborescenței temelor: poeme de dragoste (Balade, Doamnelor, balade), meditații existențiale în registru cvasifolcloric (Cântece-decântece, farmece și vrăji), poezie socială (Efectul de seră), poezie spiritual-religioasă (Poeme bizantine), solilocviu filosofic-teatral (Măști, dialoguri și sofii...). Elementul tutelar al acestui univers dens, unitar, este focul
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]