74 matches
-
Moldovei un domn nou. Turcul venea nu cu puținii turci și și-a așezat tabăra pe malul Dunării. Regele mai știa că există o mare discordie între boierii români, unii dorind să-l ridice domn pe Bogdan, alții pe Herborush (Arbure) căpitanul (portarul) Sucevii, acesta din urmă reușind să fugă din cetate. Este greu de crezut că unul dintre cei mai credincioși și mai vrednici boieri ai lui Ștefan cel Mare să fi dorit să ajungă domn. Mai întâi că nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reușind să fugă din cetate. Este greu de crezut că unul dintre cei mai credincioși și mai vrednici boieri ai lui Ștefan cel Mare să fi dorit să ajungă domn. Mai întâi că nu era os de domn, iar Luca Arbure, dacă ar fi fost bănuit de trădare, n-ar fi rămas în continuare, în Sfatul Domnesc, până în 1523. S-a mai formulat și ipoteza călugăririi lui Ștefan cel Mare înainte de moarte, care „se întemeiază pe confuzii grave și că nici unul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iar, dacă majoritatea boierilor aveau domenii modeste, era firesc ca ei să se afle de partea domnului, într-un eventual conflict între marii boieri și domn. Așa cum s-a întâmplat în 1523, când marii boieri, înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, s-au ridicat împotriva domnului, dar “i-au venit <lui Ștefan vodă> țara întru ajutoriu” și boierii s-au risipit prin alte țări. Au plătit cu viața Costea pârcălab, Ivanco logofătul, Sima vistiernicul “și pre alții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Hărman în 1516, între fiicele sale. Asistăm, așadar, la fărâmițarea unor mari domenii boierești, către sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, în timp ce unii boieri își consolidează domeniul prin cumpărarea unor sate, așa cum face Clănău spătar sau Luca Arbure. Domeniile bisericești S-a afirmat că domnul a răscumpărat satele din domeniul domnesc, pentru a dărui biserica și păturile sociale, pe care se sprijinea autoritatea domniei. În ceea ce privește daniile făcute mânăstirilor, Ștefan a dăruit din domeniul domnesc 12 sate, o prisacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pare că era rudă cu Ștefan, fiind căsătorit cu o nepoată a lui Oană vornicul, al cărei unchi era Stanciul Marele. A fost boierul credincios, prezent în Sfatul Domnesc timp de 35 de ani. Maria Magdalena Szekely crede că Luca Arbure ar fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan cel Mare și tatăl altui dregător credincios, Luca Arbure, apărătorul Sucevii în 1447. În alegerea dregătorilor, Ștefan cel Mare s-a arătat “înțelept
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căsătorit cu o nepoată a lui Oană vornicul, al cărei unchi era Stanciul Marele. A fost boierul credincios, prezent în Sfatul Domnesc timp de 35 de ani. Maria Magdalena Szekely crede că Luca Arbure ar fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan cel Mare și tatăl altui dregător credincios, Luca Arbure, apărătorul Sucevii în 1447. În alegerea dregătorilor, Ștefan cel Mare s-a arătat “înțelept și cumpătat” în tot timpul domniei sale, fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Sfatul Domnesc timp de 35 de ani. Maria Magdalena Szekely crede că Luca Arbure ar fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan cel Mare și tatăl altui dregător credincios, Luca Arbure, apărătorul Sucevii în 1447. În alegerea dregătorilor, Ștefan cel Mare s-a arătat “înțelept și cumpătat” în tot timpul domniei sale, fiind slujit doar de trei mari logofeți: Dobrul (1457-1468), Toma (1468-1475) și Ioan Tăutul (1475-1511). Șase boieri au deținut dregătoria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Până la campania din 1476, Sfatul este aproape același. La 28 august 1474 sau 22 mai 1476, Stanciul și fiul său, Mârzea, sunt pe primele două locuri din Sfat, urmați de Vlaicu și fiul său, Duma, staroste la Hotin. Apare și Arbure, pârcălab de Neamț. Urmează vornicul Bodea, după care sunt Luca și Bălco, pârcălabi de Cetatea Nouă, Gangur pârcălab la Orhei, Negru și Ivașcu, pârcălabi de Chilia. Așadar, din Sfat fac parte boierii care îi sunt credincioși domnului, unii rudă cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rămâne același până la confruntarea cu turcii din 1476. La bătălia de la Războieni pier 18 boieri din Sfatul Domnesc, printre ei numărându-se Mârzea, fiul lui Stanciul, Petrică al lui Iachim, rudă cu domnul, vornicul Bodea, Luca, pârcălabul de Cetatea Albă, Arbure, pârcălabul de Neamț, comisul Ilea Huru, Iuga postelnicul și Mihău, spătarul, Barsu stolnic, Toma stolnicul, ultimii, boierii “de casă” ai domnului, care au luptat alături de Ștefan. S-a vorbit totuși despre trădarea marilor boieri, ca, mai apoi, să se ajungă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe Bogdan, fiul său, pe cine vor ei ca domn, iar după ce le-a ascultat păsul, le-a retezat capetele. Un complot au încercat să organizeze boierii, în 1523, împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan. Înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, boierii “s-au ridicat asupra lui (Ștefăniță), septevrie șapte zile. Ci nimica nu au folosit... Și văzându că lui Ștefan vodă i-au venit țara întru ajutoriu, s-au răsipitu prin alte țări, lăsându-și ocinele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ctitoriilor sale de la Dobrovăț și Tazlău. Dar beneficiarii unor danii, e adevărat, nu spectaculoase ca mărime, au fost marii boieri din Sfatul Domnesc, ca Hărman pârcălabul, Eremia postelnicul, căsătorit cu o nepoată de-a lui Vlaicul, unchiul domnului, sau Luca Arbure, logofătul Tăutul și Clănău spătarul, căsătorit cu Dragna, nepoata domnului. Un loc în pustiu, ca să întemeieze un sat, este dăruit boierului Danciul Ureche. Domnul face danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nepoata domnului. Un loc în pustiu, ca să întemeieze un sat, este dăruit boierului Danciul Ureche. Domnul face danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care îl slujeau cu credință, ca Tăutul sau Luca Arbure. Se poate spune că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor săpături la Pobrata, s-a ajuns la concluzia că biserica veche a fost zidită din porunca lui Ștefan cel Mare, ceea ce înseamnă că numărul ctitoriilor se ridică la 34. În timpul domniei lui Ștefan, logofătul Ion Tăutu și portarul Luca Arbure au ridicat și ei câte o biserică, la Bălinești și la Arbore. Ținând seama de toate aceste informații nu este greșit să se spună că în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, au fost ridicate 36 de biserici, tot atâtea câte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la exterior, contraforții. O parte dintre bisericile lui Ștefan cel Mare au o singură navă, cu bolți semicilindrice și cu arcuri de întărire, cu sau fără turlă, cu abside laterale, adâncite în grosimea zidurilor (Borzești, Războieni, Sfântul Ioan din Piatra, Arbure, Reuseni și Dobrovăț). Cele mai multe biserici sunt, însă, de plan treflat (triconc), cu două abside pe laturile pronaosului și o absidă mare la răsărit, în care se află altarul (bisericile din Pătrăuți, Milișăuți, Sfântul Ilie, Voroneț, din Vaslui, Bacău, Hârlău, Iași
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este cel care îl prezintă pe Ștefan lui Iisus Hristos. Constantin apare pentru a treia oară în reprezentarea clasică: el și Sfânta Elena cu crucea la mijloc. Cavacada împăratului Constantin a fost zugrăvită și pe peretele apusean al bisericii de la Arbure, după cum a arătat Sorin Ulea. Acest simbol a fost prezent în mentalitatea domnului român din momentul în care s-a hotărât să înceapă conflictul cu turcii. Anul 1473 este “anul cheie”, în care domnul refuză să mai trimită haraciul la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruiește mănăstirii sale din târgul Iașilor satul Șipotele pe Miletin, în ținutul Hârlău, și Muntenii, sat domnesc, ascultător de ocolul târgului Vaslui (fig. 1). Povestea satului Șipotele a fost dictată de domn diacului Borăleanul: „a fost mai înainte a lui Arbure, care s-a ridicat asupra domnului său, și a fost ucis și i s-a luat satul pentru hiclenie. Și de atunci a tot umblat satul din mână în mână până când l-am dobândit și l-am câștigat domnia mea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
166, 399. Antohi, Sorin 14, 15, 21, 501. Anton, fiul lui Leopold Salvator 328. Antonescu, Ion 226, 227, 261, 269, 270, 432. Antonescu, Mihai 259. Antonie Ruset 81. Antonii 477. Apostol, Dumitru 436. Apponyi, Albert 316. Apter, David E. 215. Arbure, portar de Suceava 120. Arcadian, N.P. 217, 221, 224. Ardeleanu, Ion 309. Ardevan, R. 472. Arendt, H. 509, 510. d’Argens 152. d’Argenson, Marc-Antoine 147. Argeșeanu, Gheorghe 272. Argetoianu, Constantin 272. Arghira, soția lui Radu Mihnea 120. Argyropoulos, Roxane
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I.C. Fundescu (la care colaborase și foarte tânărul Caragiale în deceniul anterior), una dintre bunele gazete liberale ale epocii, cu tendințe radicale de inspirație rosettistă, la care fusese angajat de curând și fostul socialist anarhist originar din Basarabia, Zamfir C. Arbure, venit aici de la Românul lui C.A. Rosetti și ajuns, nu peste multă vreme, redactor-șef. Bacalbașa a publicat, desigur, la început, mai multe articole nesemnate, cum era obiceiul vremii, inaugurând apoi, la 20 septembrie/2 octombrie 1881 o rubrică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la 30 octombrie/11 noiembrie 1888, la ea lucrând succesiv I.G. Valentineanu, N.T. Orășanu, Gr.G. Tocilescu, I.C. Fundescu (menționat ca director din 1874), când redacția jurnalului se afla pe strada Academiei la nr. 24, alături de aceea a Românului, Zamfir C. Arbure, Constantin Bacalbașa ș.a. A fost unul dintre ziarele bune ale vremii, apreciat atât pentru calitatea informației, cât și a comentariului politic, scris de pe poziții înaintate. Ziarul a avut o apariție destul de regulată. 329. Daracul, revistă satirică săptămânală publicată cu intermitență
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
384 Anghelescu, George: 345 Angheluș: v. Dinicu, Angheluș Angheluș (lăutar din Ploiești): 144, 145 Angonescu, C.: 82 Anicuța („coana“): 403 Antonescu, A.: 266 Antonescu, Sașa: 143 Antoniadi (senator, 1876): 288 Aosta (general spaniol): 200 Apostoleanu (dr.): 337 Apostoleanu, Gh.: 177 Arbure, Zamfir C.: 7, 168 Arengo (amiral spaniol): 200 Arghiropol, Cr.: 273 Arion, Anton: 77 Arion, C.C.: 266, 298 Arion, Eraclie: 225 Aron, Isac: 327 Arvanezu, B.D (V.): 257, 273 Asachi, Gh.: 267 Aslan, N. Ceaur: 64, 65, 285 426
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Popescu Gopo, ori al inegalabilei Livia Rusz). Banda desenată își face apariția în spațiul românesc prin Constantin Jiquidi, care în 1893 publică seria Modelul neascultător în periodicul Amicul copiilor, publicație apărută între 1891 și 1894, patronată de către doi basarabeni, Zamfir Arbure și Ștefan Basarabeanu.815 La cumpăna secolelor însă, producția de bandă desenată rămâne sporadică și adresată, într-adevăr, copiilor, în stil caricatural și cu scop umoristic. Prima revistă care publică în mod regulat bandă desenată este Revista copiilor și a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de prima tinerețe, uscat dar vânos, colțuros, cioplit parcă cu barda dintr-un trunchi de stejar cioturos. Ce palmă! Am plesnit-o! spune Ștefan. Să recunoaștem că ne-au ajutat și vecinii, nu pe cât am sperat -, oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul nostru: "neatârnarea Moldovei". Nici n-am pohtit mai mult. Cât despre "Creștinătate", aiasta-i pe deasupra. Mă bucur și pentru ea. Dacă se unea Europa într-o mare "Cruciadă"... se frăsuie Luca Arbure. "Dacă", murmură Ștefan. Eu am strigat. Cât i-am rugat: "Veniți! Veniți!" "Vox clamantis in deserto". Păcat! S-a pierdut o mare ocazie, protestează Țamblac, bătând unde-l durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridice pânzele și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]