13,069 matches
-
calea" Armatei Roșii. O enormitate ridicolă dacă n-ar fi mai întîi repulsivă... Dar falsul de căpetenie îl reprezintă teza cărții după care am fi avut a face cu o aiuritoare conspirație antiromânească, ce s-ar fi manifestat pe un arc istoric de peste o jumătate de veac, mai întîi sub forma proletcultismului, apoi sub cea - țineți-vă bine! - a revizuirilor de după 1989. Cu o ocultă francmason-kominternist-capitalist-iudeo-maghiară, însetată de-a răzui tot ce e valoare a neamului românesc. Iată cum concepția comunistă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
182) Și în celelalte lucrări de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
cercuri repezi în cîrligul de sîrmă.// În capătul străzii toba vestea Triumful Paparudei: ea, cu părul încrețit pe sîrmă, botul muiat în roșu chimic, pistolul la cizmă, ceasul gării la mînă./ O stea fără odihnă scotea lumea din orbită. În arcul munților, frînt, semnul a fost Îngenunchiere.// Cu toba erau anunțați oamenii la răscruci - cote noi prestări și rații. Alte legi alte numărători. La urmă, cu ochii în pămînt se răspîndeau toți la casele lor. Pe fețele bătute de vînt și
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
totul e normal între Cotroceni și Victoria? I-ați văzut, desigur. Și fiindcă o dezmințire nu vine niciodată singură, l-ați văzut pe dl. Iliescu la București și pe dl. Năstase la Cluj de Ziua Națională? Locul dlui Năstase sub Arcul de Triumf, oare cine-l luase? Dl. Constantinescu. Emaciat, mumificat, fără un surîs. Și, alături, ca să nu-l epoleze pe dl. Iliescu, era dl. Văcăroiu. Pătruns de însemnătatea locului doi în Stat ca oasele bătrîne de umezeală. Mai volubilul ministru
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
a pierdut o bătălie împotriva împăratului Bizanțului, Constantin al IV-lea (p.57), "oameni îmbrăcați în haine occidentale ieftine și femei ascunse în spatele perdelelor negre" (p.118 - or fi femeile altceva decât oameni, dar nici geamuri") ș.a.m.d. Desigur, arcul atât de larg al călătoriei poate justifica trecerea călătorului peste amănunte, dar nu diminuează atenția cititorilor cu o cunoaștere fragmentară a drumului, dar temeinică. Robert D.Kaplan, La răsărit, spre Tartaria. Călătorii în Balcani, Orientul Mijlociu și Caucaz. Colecția Document. Traducere
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
de plumb își trans- formă armele în "piane, târnăcoape sau cărți", într-o utopie pledând împotriva războiului. Aceeași idee apare și în Revolta, care surprinde momentul în care o săgeată refuză să-și ucidă, în ultima secundă, ținta, tot atunci arcul vânătorului transformându-se într-o ramură de măslin. Nici optimismul, nici idealismul nu-l caracterizează totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
tensiuni care se zbat mereu între două "margini" ale lumii: viața și moartea. Ce se află între aceste două limite? Halucinațiile fiecăruia. Dacă unele dintre montările sale au abandonat textul dramatic - și mă gîndesc repede la Zoon erotikon, Ioana d'Arc și Uitarea - cu Intrusa, Măniuțiu revine la suportul dramaturgic, dar nu în sensul clasic. Dansul și teatrul-dans, exprimarea conținutului și sensului unui cuvînt printr-un gest sau printr-o mișcare coregrafică, sprijinul pe această coordonată a expresiei trupului și jocul
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
unsprezece ani au fost romane istorice cu povești care se petreceau în timpul războaielor napoleoniene, apoi cărțile de istorie românească ale lui Tocilescu; parcă văd și-acum în fața ochilor o carte de istorie franțuzească, având-o pe copertă pe Jeanne D’Arc cu drapelul! În ultimul an de liceu, în Franța, am fost trimis la concursul general pe țară, pentru istorie și pentru latină. Istoria a fost o pasiune, însă la Universitate am făcut și Dreptul, dându-mi seama că nu se
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
văgăună? Scrie Eliade despre așa ceva? Poate Delumeau? Cum îi pot fi atribuite Animicștiutorului (ce mai nume!) „numeroase vorbe de înțelepciune"? Hasmațuchi, se știe bine, e un ingredient culinar francez. Ce vrea să insinueze autorul? Iar în ceea ce privește descrierea Tărâmului Celălalt de sub arcul carpatin, bănuiesc un plagiat după Jules Verne (Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Ion Creangă, p. 314, traducere de Gellu Naum). Pretinsul savant se sprijină pe comunicările congresului internațional cu tema „Zmeul, contemporanul nostru" de la Zimnicea, din 1983 (recent, spune el
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
le-am înghesuit/ în cuvinte nerostite,/ scorojite de arșiță,/ înmuiate de ploi,/ îndârjite de crivăț./ În fâlfâiri de aripi/ printre roțile Carului Mare,/ cu luna pernă,/ învelit cu noaptea,/ admonestat cu litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
început, erau amândouă ca acela dinspre sud, la fel de simple, la fel de romane. Mai apoi, preoților li s-a părut că-s cam sărăcuțe și i-au cerut unui arhitect să mai pună ceva. Iar tipul ăsta, care a construit mai târziu Arcul de Triumf, numele lui îmi scapă, vezi ce neserios sunt, a avut timp să decoreze doar turnul dinspre nord, iar când să se-apuce de cel dinspre sud, ce dă spre Luxemburg, gata distracția! Era în 1789! Lucrările puteau să
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Gheorghe Ceaușescu Dacă un călător străin în vizită la București va privi dinspre Arcul de Triumf șoseaua străjuită de pomi care duce către ieșirea din oraș, el va vedea desenându-se pe fundal clădirea cunoscută sub numele de Casa Scânteii; dacă va consulta și un ghid istoric al capitalei va afla că în fața acesteia
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
unii În limba vechilor cronici. Erau triști doar cei din micul trafic de frontieră care speraseră la o liberalizare masivă a comerțului cu șuruburi, bormașini, mixere, dopuri și baloane. Dar cine să-i bage În seamă, tocmai acum, când pe sub arcul de triumf defilau victorioase trupele noastre, Îmbrăcate și echipate cu ținuta stoc.
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
Constanța Buzea Simțire subțire, aleasă și un bine conturat traseu cultural, detalii luminoase fac metaforei să i se vadă și arcul și ținta atinsă. Meritul acurateții, și un parfum delicat în tot locul, probabil trecerea prin epoci, vârsta ajutând gustul pentru trăiri elevate, în armonie și distincție totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Barbu Cioculescu Este una din ciudățeniile istoriografiei noastre moderne că, aptă a stabili geneza civilizației europene în arcul carpatic, calea anticilor dorieni, în drum către Hellada, prin văile Banatului, nașterea limbii latine din cea geto-dacică, renașterea Bizanțului prin crângurile vâlcene, materia firului ombilical ce-i lega pe Burebista și Mihai Viteazul, iar mai pe ocolite și pe mareșalul
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
nu ne vede încă, în timp ce îndeasă prin buzunarele hainei, pardesiului, pantalonilor, teancurile de sute de mii de lei, căptușindu-se, burdușindu-se astfel cu ele, încât, atunci când se întoarce și ne vede, are o mișcare țeapănă, ca de robit, cu arcul întins la maximum... Dracu mă pune să povestesc asta prin oraș, în lumea încă bântuită de amintirea cutremurului. Preda află și, la proxima ocazie, când ne întâlnim, mă atacă, supărat, cu violență. Tac, ascult, nu zic nimic. Știu că, în
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
cugeți?// Nu te întoarce/ Nu te opri// Răscrucea e-o cruce" (Plimbări și popasuri). Obiectul și subiectul, în aventura unei picturi rupestre care le inversează subtil-spectaculos: "Desenez mereu același cerb cenușiu pe pereți/ același cerb cenușiu străpuns de-o săgeată// Arcul de mult e un băț prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere a focului// Focul acela stins
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
prin care scormonesc/ focul stins// Desenez cerbul meu cenușiu tot mai mic/ străpuns de săgeți tot mai mari// Și cînt cu sunetul pe care-l scoate fumul/ la prima aprindere a focului// Focul acela stins de mult, răvășit/ de un arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai mari străpunși de un cerb" (Grota). Am putea spune că sub pana lui Ion Stratan acel crepuscul al modelelor (fie și al modelor!) lirice pe care-l reprezintă parodia se preschimbă, mirabil
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Eugène Ionesco, nu neapărat piesele lui, simți un disconfort. La început concret, fizic: scaunul devine, brusc, incomod, pe birou sînt prea multe sau, dimpotrivă, prea puține lucruri, creionul pentru notițe este prea ascuțit sau prea bont, canapeaua, nouă, își scoate arcurile în relief să te înghiontească. Mintea intră în conflict cu eul tău. Deși pare să priceapă imediat sensul cuvintelor și alcătuirea lor în frază, are de furcă, mult timp după închiderea cărții, cu nuanțele și paradoxurile născocite de Ionesco, cu
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
relative la personalitatea și opera mitropolitului Dosoftei, sunt urmare a tot atâtor articulații de gândire. În paginile cărții, ele exercită o fascinație a limpezirii complicațiilor, a orientării combinațiilor, a determinării relațiilor, marcând o linie de continuitate, riguros elaborată și un arc de probleme ca un resort încordat, mereu pe puctul de a surprinde semnificații din declanșarea lui lăuntrică. Cartea se remarcă astfel îndrăzneț speculativă, crescută pe un fundal de exigențe rostite în termeni care surprind cu exactitate nuanțele. Iar ele se
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
un moment în care România n-ar avea decât de câștigat din urmarea, punct cu punct și cu maximă rigurozitate, a cerințelor Occidentului? Întrebări naive, desigur. Dacă n-ar avea acest tip de aroganță, dacă n-ar reacțona ca un arc la orice încercare de a smulge rădăcinile răului, dacă n-ar dovedi o fermitate de oțel ori de câte ori sunt amenințatre privilegiile grupului în slujba căruia se află, dl. Timofte n-ar fi ajuns niciodată unde este. Ar fi rămas, probabil, același
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]