882 matches
-
-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg / cerând un ajutor / acelui vechi înec
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
paralel cu suprafața curții și aflat la înălțmea acoperișului casei. În timp ce primarul se chinuie să-și țină echilibru, preotul Bobin Nicolae este translatat pe coama casei la un metru distanță de saltea. I se observă clar buzele cum se mișcă arcuindu-se pe cuvinte fără sunet. - Vezi că nu ai gândurile cu tine și nu te aud! zice primarul.De ce ți-au luat gândurile, părinte?... Ia te uită, dom-ne, nu știam asta: dacă-ți iau gândurile cuvintele nu mai au
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
proști suntem! Abia așteaptă opoziția și electoratul ca să afle asta. Cheamă una dintre fete ca să ia farfuriile astea de aici! Primarul Io Io Io sună din clopoțel și după câteva minute apare una dintre fete cu răsuflarea șuierând, cu corpul arcuit în față și mâinile sprijinite pe picioare, după ce a urcat în fugă înălțimea de treizeci de metri a movilei. - Eiii, vezi tu, domnișoară, ce înseamnă să ai curul mare!?zice Boss-ul, repetând o remarca de acum câteva minute.. - Voi
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
o dată, că poate intra în competiție cu orice bărbat-dirijor, având forța interioară, strictețea și autoritatea de a cuprinde totul într-un demers alert, plin de energie. Sub bagheta ei soliștii au siguranță, deoarece cântă cu ei toate cuvintele, le arcuiește cu degetele și privirea, frazele în expresivitatea lor. La cel de-al doilea spectacol prestațiile corului, pregătit cu profesionalism de maestrul Stelian Olariu, și ale orchestrei au fost parcă și mai bune decât la premieră, fiind rare decalajele, atacurile ezitante
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
atitudinea regelui și sfîrșind cu modul de a păși al calului. Singurele deosebiri pe care le-am remarcat vizează coama zimțată a armăsarului, care aduce cu o creastă de dinozaur, și coada fluturînd cam frivol, pe cînd cea veche se arcuia paralel cu crupa și sfîrșea în atingere cu picioarele din spate. Ei bine, deosebirile sînt prea mărunte spre a susține vreo pretenție de originalitate și a exclude riscul citării în Justiție pentru uzurparea proprietății artistice. Poate "consultarea publică" la care
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
căzi mari de baie. Să tot trăiești. Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
că ar fi fost, măcar un pic, lucrate și prelucrate după 1954: „Dac-au trăznit în ciobanii și-n oile Ce coborau de pe Trâmpoile: Muntele rotund ca dintr-un basm german Aurit tocma-n cușma lui de-un lan Sus arcuit deasupra sa, Înseamnă că nu era Decât un semn precum c-o să înceapă Mocnire surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să nu rămâie gâde sau fur Adus
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
Cărțile crude (ediția a doua, din 2005), plăcerea cu care am citit mai multe pagini, curiozitatea cu care așteptam să întorc următoarea filă. Mircea Mihăieș știe să te țină în priză, să facă promisiuni, să întoarcă frazele din condei, să arcuiască metafore și mai ales să întrețină o aștepare, folosindu-se adesea de paradox, de fraze tip focuri de artificii, unele ambigue, altele precise, definitive. Problema este însă cumva ca la fotbal: degeaba joci bine, dacă nu marchezi. Textele lui M.
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
salveze atunci. Evident că-mi oferea cu drag altceva, având în vedere că berea cea mai ieftină se epui zase. M-am adunat și l am întrebat, calmă, ce altceva mai are. Nu am uitat de atitudine și mi-am arcuit sprân cenele, între bătoare. Mi-a oferit bucuros o sticlă de Y, pentru care am mai scos vreo doi lei din buzunar. Nu mi picase bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții însăși, cu fața nobilă, arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat pe spate, o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură ce ești! Bărzăunul însă, cît era el de mic și de neînsemnat, se arcui deodată și sări pe o margine de zid, unde era mai în siguranță. Ce vrei, tu? Nu te-astîmperi? căă... De ce m-ai făcut "găinușă", mă? Da tu de ce m-ai făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că vreodată va veni. Sau cam așa ceva. Trec câteva minute și fiecare dintre ele cară un bolovan din Everest. E liniște. Doar vocile unor vecini se mai aud, slab, prin pereți. Apoi nebuna țâșnește din nou și fundul ei se arcuiește, în căutarea unui falus imaginar. Hai nele ei fâșâie cu prea mulți decibeli, în timp ce un picior i se smucește, parcă animat de o viață proprie. Piciorul se cațără pe trupul actorului de cursă lungă. Cred că e o glumă. Sunt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Merge în baie. Cabina de duș e mică și claustrofobică. Arată ca un sicriu dintr-un film science fiction de prin anii șaptezeci. Un sicriu vertical. De faraon cosmonaut. Nebuna intră în spa țiul strâmt și tot corpul ei se arcuiește atunci când apa îl lovește brutal. Începe să plângă încet. Abia acum învață să plângă. Lacrimile ei sărate se pierd în cas cada de apă transparentă care o acoperă, și plânsul ei devine din ce în ce mai puternic și mai sonor și mai eliberator
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
felul în care Nissanul lor apare în povestea asta, plină de oameni bântuiți de coșmaruri. Un director de mar keting, foarte arogant, o să-și ridice o singură sprân ceană. Sus. Foarte sus. Mai sus de frunte. Sprânceana lui se va arcui într-un fel cu totul neobișnuit. În mod sigur, eu o să am senzația că sprânceana aia a plecat de pe fața lui. Un capăt al sprâncenei o să-i călă torească până într-unul dintre golfurile cheliei. Iar direc torul de marketing
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sub fundul ei, și acum două dintre degetele mele ating și pătrund anusul ei ud, și acum tot sexul meu e înăuntrul ei, iar ea nu știe că toate astea se întâmplă numai și numai în închipuirea mea, ea se arcuiește și vine în întâm pinarea sexului meu, care a intrat în ea până la capăt, și capătul sexului meu pulsează violent înăuntrul ei. Rămân acolo. Stau acolo. Prostii. Adică bullshit. Toate astea se petrec doar în închipuirea mea. Nici măcar nu mi-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
elegant pentru bărbatul nehotarât. -Ar fi bine să plecați.Domnule,prezența dumneavoastră nu mai este necesară... A devenit inutilă. Liftul a ajuns la parter.Ușa s-a deschis. Nimeni.Ea urcă în lift.El o însoțește.Sprâncenele necunoscutei s-au arcuit mustrător.Vrea să părăsească liftul.El îi taie calea și apasă pe ultimul buton.Ascensorul pornește rapid.Ea vrea să-l oprească.Incearcă fără succes să apese butonul „stop”.Intre cei doi se dă o luptă fără reguli. „Visul secret
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici, precum o turmă cuprinsă de panică și înnebunită de foame, mânată din spate de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria dublă a înserării,/ așteptând sentința metaforei,/ arcuind odraslele din clipă."; "}i-e sete, ți-e nimic,/ doar din nimic./ }i-e aceeași silabă,/ Zămislind ochii pierduți/ în amurg. }i-e nimic dintr-un/ singur nimic,/ decupând lacrima."; " Simulând scoica,/ vei întocmi dosar penal/ cuvântului de pe raftul de
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al cincilea loc: apar buruieni înalte în aer, alge încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea te salvează, ci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mamă e în stare să le pună pe rănile sufletești ale copilului ei, Olga adormi. Din când în când, tresărea prin somn de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii i se împăinjeniră, chemând neîndoioase lacrimi amare. O, câtă suferință pe biata mea fată! După un timp, când mama văzu că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]