997 matches
-
Bellini, Donizetti ne-au dat speranța că aflându-se pe teritoriul ei predilect vom auzi celebrele ei pianissime, acele note filate în acut, planând aeriene, al căror secret îl deținea doar ea. Dar din toate acestea în afara câtorva fraze frumos arcuite, nimic nu a fost dus dincolo de intenție, căci instrumentul rebel care este vocea nu se mai lasă stăpânit. Iar lirismul intens al Desdemonei verdiene nu a convins, nici prin calitatea intrinsecă a cântului nici prin emoționalitatea expresiei. Și drăgălașele arii
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei, atât de personal. Mult mai palid mi s-a părut "Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție foarte minuțios elaborată a rolului respingătorului Tonio. Tenorul Giuseppe Giacomini nu mai este la prima tinerețe și în afara unui glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel de implicare
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
înfiptă în șold într-un mod triumfător, un triumf doar al lucrului cu rîvnă îndeplinit. Pe cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
O lumină firavă pătrunde de sus, pieziș, printr-o ferăstruică mică, ca de chilie, scobită pe peretele din lemn, din spate. Lemnul acesta încălzește atmosfera, tonurile, orice fel de asprimi. De undeva de jos, dintr-o laterală, printr-o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
a istoriei condiției umane, în timp ce pe deasupra un stol de cocori fără aripi survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda supraîncărcată a unui pelican cu foi de ziar în loc de pene. O seară arcuită maximal către soare și o pendulă din ce în ce mai asurzitoare, agățată de ultimul zid al veacului. Și uite, a mai trecut o zi, apoi o noapte, și înc-o joacă de copii, apoi trei idealuri coapte... A fi sau a nu fi?! - Interogație
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > HAI IUBITE... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, împrejmuită de copaci verzi și falnici s-o vezi cum arată acum. Griul asfaltului e udat de ploaie, uscat pe alocuri de vântul care biuciuie frunzele colorate, pentru a zbura încotro vor ele. Unele acoperă
HAI IUBITE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384253_a_385582]
-
pe alocuri de vântul care biuciuie frunzele colorate, pentru a zbura încotro vor ele. Unele acoperă aleea noastră, altele inundă iarba sau se rătăcesc pe bănci, printre flori, pe unde-apucă, mângâiate de-un colț de soare. Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, să vezi cât de vie ar fi acum iubirea noastră. Referință Bibliografică: Hai iubite... Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu
HAI IUBITE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384253_a_385582]
-
înalt ,cu bicepșii ieșind prin tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face liniște, întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
nu i-ar fi plăcut să audă clevetiri prin spital la adresa lor. Maria în vârstă de 45 de ani, o femeie frumoasă, cu părul negru, până la umeri, ce-i încadra fața albă, rotundă, cu ochii mari, migdalați și sprâncene frumos arcuite, cu buze pline, roșii, nefiind nevoie niciodată să folosească rujul, având o culoare naturală rar-întâlnită. Era cu aproximativ 20 de centimetri mai scundă decât el, suficient cât, purtând tocuri, să fie cuplul perfect. Nu-i spusese niciodată că o iubește
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
iernile pentru a scăpa de năvala vilegiaturiștilor, îi erau realități profund familiare, pe care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
continuat să citească foarte mult, ceea ce mai târziu nu i-a fost absolut de nici un folos. Era încă - de ce să n-o spunem? - frumoasă. Talie subțire, piept generos, pe acest piept o cruce, fețișoară de păpușă, cu buze subțiri, capricios arcuite. Iar când puterea sovietică apucase să se sleiască, când pentru valută se mai făcea închisoare, începuse să se gândească serios dacă n-ar fi bine să se prostitueze pe valută. Tocmai atunci însă s-a îndrăgostit de ea Iuri Gorceakov
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
omorât proprietăreasa, scrie În analele închisorii Sing Sing, descrierea condamnatului la moarte Carl Feigenbaum suna așa: "Vârtsă: 54 de de ani. Ten: obișnuit. Păr: șaten închis. Rărit în creștet. Gât subțire și mic. Ochii mici și adânciți în orbite. Sprâncene arcuite. Frunte înaltă și puternic bombată. Nas mare, roșu și cu coșuri pe el. Dantură: proastă și aproape inexistentă pe partea stângă. Greutate: 57 de kg. Semne particulare: o ancoră tatuată cu cerneală indiană pe mâna dreaptă, la baza dintre degetul
Prima fotografie cu Jack Spintecătorul, criminalul care a îngrozit Londra cu peste un secol în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69081_a_70406]
-
pe picior de plecare, trebuie că deja începuse să lucreze obsesia în ea, să și-l închipuie ca pe un multvisat și multașteptat, măcar că uneori presimțea ca pe o aiureală o astfel de fixație. Un bătrîn înalt, adus de spate, arcuit parcă de o slăbiciune extremă ce reverbera în lumina aceea smerită a ochilor de un albastru stins și hainele lui arătînd roase de purtare îndelungată și decolorate de intemperii, hainele unui călător neîngăduindu-și prea multe clipe de răgaz, și
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
până la cutia des tinată cărților trec treizeci de secunde. Podeaua se tre zește la viață, odată cu sunetul pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia e înfă șurată în folie de plastic, iar eu mă duc spre scaunul de lemn arcuit care zace în mijlocul camerei. Bineînțeles că mingea de la fotbal, încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura proeminentă teaca însemnelor lui nobiliare sub moliciunea burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se liniștește în timp ce îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie îi fuge aproape involuntar privirea, spre „cuibul” ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și îl lasă să-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
precară, linia superioară are o descreștere în același sens. La cele selecționate, spinarea și șalele sunt drepte, potrivit de lungi și largi; crupa este largă, lungă și oblică. Pieptul este suficient de larg, abdomenul bine dezvoltat, coastele sunt scurte și arcuite. Membrele sunt de lungime mijlocie, cu aplomburi în general corecte, unghiile rezistente la drumuri lungi și terenuri accidentate. Ugerul are o formă globuloasă și este de mărime mijlocie, la unele oi se întâlnesc și sfârcuri suplimentare dispuse în partea anterioară
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
și lână mixtă. Conformația este caracteristică, formatul corporal dolicomorf cu aspect piriform. Capul este alungit, fin, uscățiv, cu profil convex, urechile mari atârnânde; gâtul este subțire, puțin alungit și purtat oblic. Trunchiul este alungit și îngust, turtit lateral; coastele slab arcuite caracteristic animalelor de stepă. Pieptul este relativ strâmt și puțin arcuit; crupa potivit de lungă și largă, însă teșită. Linia superioară a corpului este ușor convexă dinainte spre înapoi. Coada la Karakul de Botoșani este caracteristică și anume: lungă, lată
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
piriform. Capul este alungit, fin, uscățiv, cu profil convex, urechile mari atârnânde; gâtul este subțire, puțin alungit și purtat oblic. Trunchiul este alungit și îngust, turtit lateral; coastele slab arcuite caracteristic animalelor de stepă. Pieptul este relativ strâmt și puțin arcuit; crupa potivit de lungă și largă, însă teșită. Linia superioară a corpului este ușor convexă dinainte spre înapoi. Coada la Karakul de Botoșani este caracteristică și anume: lungă, lată, iar la bază are un depozit adipos de mărime și greutate
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
cerea pe atunci. Cei doi se priveau și gândurile nu voiau să se Îndrepte către caiet. Maria era cea mai bună la Învățătură dar și cea mai frumoasă fată din clasă. Șatenă și cu ochi mari și negri. Gura frumos arcuită și sprincenele rare. Părul Îl purta prins În „coadă de cal”, gâtul Înalt și niște urechiușe ... Ochii băiatului, dar și ochii minții căutau asemănări și deosebiri cu Marinița . Erau suficiente și mai era și acea nonșalanță și naturalețe În gesturi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Întregul său chip angelic. Rică nu știa ce să admire mai Întâi, părul ei șaten și cârlionțat, tuns scurt și care lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și l-a uimit gura delicată, buzele mici și mai groase, Înnobilate cu un ruj sidefat și conturate cu creion dermatograf maro, mereu surâzândă angelic, tenul obrajilor era unul alb, pudrat ușor și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mă rog, în mine chiar a existat, pe atunci, de multe ori! Și, în fond, cum să nu fi existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]