11,287 matches
-
Cazanelor, spuse dintr-un foc dracul tremurând vizibil de plăcerea istorisirii. - Așadar, să continuu. Prelati a explicat în fața Inchiziției planul său. Ducele de Rais trebuia împins la limita răului prin crime săvârșite în numele și prin invocarea Diavolului. Prin condamnarea și arderea pe rug, Gilles de Rais urma să sufere o inversiune malignă asemenea celei prin care vocile Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina, care la început o sfătuiau pe Ioana d'Arc cum să învingă în bătălii, au condus-o apoi
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
devianța este umană, impunând o măsură barbariei organelor, și construiește o artă complexă altoită pe o natură simplistă", cită exact din memorie diavolul bibliotecar juisând cu ochii închiși de plăcere. Câtă inteligență persuasivă! - Alo!? Lăsați devianța sexuală. Ascultați continuarea! După arderea pe rug a lui Gilles de Rais, toscanul Prelati a fost condamnat la închisoare pe viață. A reușit însă să evadeze, a ajuns taumaturg în serviciul regelui René d'Anjou, apoi a fost numit căpitan într-un oraș din Vandeea
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
aparent inofensiva șurubelniță este folosită de unii infractori pentru săvârșirea unor crime. În perioada imediat postbelică - 1945-1948 - s-au elaborat în grabă, fără discernământ, cu o evidentă plăcere sumbră de a distruge biblioteci, liste ale cărților condamnate la dispariție, prin ardere, topire sau trecerea lor în diverse "fonduri secrete" (practic, un fel de închisori ale cărților). În valoroasa lucrare cu caracter documentar Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, coordonator științific: prof. univ. Paul Caravia, cuvânt înainte de acad. Virgil Cândea, București, Ed.
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
foarte recente a termenului loser: care se adaugă unei serii foarte bine reprezentate în română, în limbajul standard dar mai ales în registrul familiar-argotic. O obsesie națională poate mai veche, dar în orice caz afirmată în epoca modernizării rapide, a "arderii etapelor", a "ciocoilor vechi și noi" cea a succesului social bazat pe istețime explică mai întîi instalarea în limbă și în sistemele de evaluare curentă a unor termeni (de origine direct sau indirect franceză) ca: perdant și ratat (cărora loser
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
lui Galileo Galilei a fost anulat de Vatican abia de curând, după 360 de ani de la șoapta celebră a marelui învățat îndărătnic e pur si muove, - ca să nu fie ars - și totuși se mișcă, - pământul în jurul soarelui, și nu invers... Arderea pe rug în două-trei secole demențiale a fost, printe altele, crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie și ceva de ani s- a rugat la un fals, la un Dumnezeu greșit înțeles. Care Dumnezeu, tolerant
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
-nvăț a muri vreodată,... de la Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior Și de la creștet până-n poale, Plutești ca visul de ușor, până la... până la... totul risipindu-se, totul mistuindu-se, volatilizându-se pe Altarul unui Rug de Foc incomensurabil, arderile dispărând în Neant, către norii fecunzi de vârtejuri galactice, de pulberi stelare, - gata să accepte și să reia jocul de la început - și din a cărei luminiscență astrală, Omul - interzicându-i-se Cunoașterea totală de către Dumnezeul Autoritar al modestei planete Pământ
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
fii, nepoți, întreg neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După atîtea arderi plăcute ...mirosind mireasmă bună, îmbunat, Domnul dă semn de răzgândire și zice : ... Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui și nu voi mai pierde toate vietățile
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
în raport cu lumea instinctuală, necuvântătoare - cunoașterea supremă a binelui și răului, știința, regina rasei umane. E ca un regim autoritar, care, de teama unei revolte, ordonă o cenzură aspră. Biserica, occidentală mai cu seamă, ca instituție, prin inchiziția ei și prin arderile pe rug ale teologilor inspirați ca și ale marilor cărturari, a dovedit din păcate acest lucru. Începe viața obișnuită de familie, cu necazurile ei. Cap 4. Cain și Abel. Urmașii lor. 1. ... După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
muzica lumii sunt (definitiv?) întoarse pe dos. 11. Abia de când se pornește să i se vadă tivul, de când materialul din care este croită începe să se uzeze, rărindu-se, scămoșându-se, zdrențuindu-se, de când își exhibă cu nonșalanță metabolismul, viscerele, arderile ca niște poveri de temut ce ruinează armonia dintre suflet și trup, muzica savantă slujește ceea ce este frivol în existența oamenilor serioși și ceea ce este serios în viața oamenilor frivoli, probând că știe de ce fuge, dar nu mai știe ce
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
poet fost prim-ministru - cel puțin așa se vedea la televizorul meu - când l-a auzit pe domnul Tăriceanu declamând: Se-mplinește gândul meu: Tăriceanu și Băsescu, Vin astăzi cu Isărescu Să v-aducă noul leu - leul greu... Fantastic, ce arderi artistice declanșează o simplă denominare! Și-i abia începutul... Dar, gata: i-am depășit și pe senegalezi la fioruri artistico-financiare. Senghor? Păi, la noi, ,nu avem de cât cu mâna ori cu ochiul semn a face" și ies barzii din
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit a vremii cu freamăt de mai, de mireasma răsurii, de arderea gurii, de Eva în fugă ieșind din rai și, nu știu cum, de-ntâia ei umbră căzută pe drum. Cu toții, noi am moștenit această umbră ivită la picioarele Evei când cuplul primordial a ieșit în fugă, alungat din Eden... Lucian Blaga greșește
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
care nu vrea să se despartă de tinerețea ei, de succes, de capricii, se agită ca să cîștige bani, simte și vede sfîrșitul, bea pînă la limita pericolului, dar dincolo de toate aceste spaime, de meschinării, e în ea ceva altfel, o ardere, o trăire a candorii, misterul unui talent fără vîrstă. Este extrem de curajoasă tentativa actriței - însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin - de a juca formele de cabotinaj ale talentului
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
și Cătălina - le Îndepărtează iremediabil, Încât autorul se Întreabă inspirat - și totdeauna pe linia intelectualului Însetat de adevăr - „care din cele două condiții ontice rămâne de preferat?” Răspunsul relevă condiția lui Eminescu Însuși, acesta părând a prefera „ruinele fierbinți ale arderii umane, pustiului descarnat al supratemporalității astrale”. Alte poezii: Stele-n cer, Odă (În metru antic), Povestea magului călător În stele sunt legate ( Într-un fel sau altul) de Luceafărul prin oglinda geniului privind dedublarea „În eu uman și extramundan soldată
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
acoperă cu acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește nemărginirea sufletului. Și cuvântul e unul singur și doar el, poetul Îi cuprinde Înțelesul Întreg și se transformă uneori În rug, și cade odată cu roua, lacrima care risipește lumină arderii spre necunoscut: ȚARĂ. „sunt prea puține flori peste câmpii iar versu-i prea sărac, de bună seama, să-ți cânt lângă un cer de ciocârlii iubirea mea eternă, Țară-mamă.” Ce ascunde lacrima poetului? Îl Întreb . George Filip: Dacă faci aluzie la
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
este iubirea? (Editura Stef, Iași, 2016), Două inimi bătând pe același portativ (Editura Stef, Iași, 2016) precum și Hermeneutică voll. I-II (Editura Stef, Iași, 2016). Tot în anul 2016 a mai publicat un volum de poezie sub titlul Miez de ardere și fum (Editura Stef, 2016) și unul de versuri pentru copii, intitulat, Gânduri spirituale pentru copii.(Editura Stef, 2016). Volume în curs de editare: Virtutea tăcerii, (Editura Armonii culturale, 2016). Volum, epicio-liric, semnat, Cezarina Adamescu și Cerasela Jerlăianu. Volume de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
măsură de estetica morții, importantă în fața Tatălui Ceresc, este înhumarea credincioșilor adormiți, potrivit deciziei Sfântului Sinod din 1928, și nu reducerea trupului în cenușă - atitudine care dovedește, fie lipsa de respect față de propriul trup, fie lipsa cunoașterii învățăturii de credință. Arderea trupului neînsuflețit atacă dogma învierii, aflată în unitate organică cu etosul și cu viața Bisericii, deformează perspectiva sa în legătură cu omul, care nu poate pretinde Bisericii opțiuni după bunul plac. Fiecare, în conștiința sa, poate alege să fie incinerat, deoarece, din
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
deoarece, din fericire și spre ciuda stăpânilor financiari, Dumnezeu ne-a creat liberi, însă noi am înțeles libertatea, nu ca pe o asemănare cu Creatorul, ci ca pe o obrăznicie, alegând diferite conduite contrare firii, cum este și aceasta a arderii trupului după moarte - produs patologic al minții păgânilor și al cinematografiei hollywoodiene. Biserica Ortodoxă, care este Trupul lui Hristos, nu poate consimți să ardă trupurile oamenilor, practica incinerării putând fi asociată mai curând funeraliilor civile cosmopolite, față de care poziția Bisericii
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
sfecla, mazăre, cartofi etc). Cărbunii, botezați cu numele plantelor, erau puși pe marginea vetrei sau pe o tavă și erau lăsați până a doua zi (1 ianuarie). Prognozarea culturii se baza pe principiul echivalentei, cantitatea de cenușă rezultată în urmă arderii complete și a stingerii cărbunilor indicând rodul recoltei. În funcție de aceasta, se decidea care dintre culturi vor fi semănate în cantități mai mari în primăvara următoare. Tot în intimitatea locuinței, care devenea un fel de altar sacru, un spațiu de maximă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
civilă. După evenimentele din decembrie, urmașii i-au ridicat un monument funerar chiar pe locul în care a fost asasinat, donând Memorialului de la Sighet hainele lui Traian, păstrate cu sfințenie. Hainele partizanului dâmbovițean, ajuns fugar urmărit la nivel național după arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 în comuna natală, constituie un exponat tulburător, ilustrând, tăcute, barbaria sistemului totalitar de tip comunist. Nu am reușit să ajung personal la Sighet, să vizitez Memorialul, așa cum au făcut-o până acum zeci
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
cuvintele „În anii 1949-1956 au fost mii de crime comise asupra țărânilor care refuzau colectivizarea sau, mai grav, se răsculau contra ei [...], există o succesiune de erori pe care încerc să le sintetizez: a) Introducerea acțiunii lui TRAIAN MARINESCU GEAGU (arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 în comuna Izvoarele din județul Dâmbovița) în contextul generic al „COLECTIVIZĂRII”. Actul curajos al lui TRAIAN MARINESCU GEAGU de atunci nu poate fi încadrat decât în contextul generic al „FALȘIFICĂRII ALEGERILOR DIN 19
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
Cont Lei RO95RNCB0047127259210001 - Sucursala Proprietară Botoșani-Trusești.”. Toate fotografiile strânse vor fi incluse într-un album de fotografii pe care gemenii Yanis și Rareș le vor vedea atunci când vor crește mari și sănătoși. Gemenii s-au născut prematur și au suferit arderea totală a retinei din cauza neglijenței medicilor. În urma mai multor controale, diagnosticul final este retinopatie de prematuritate stagiile 4 și 5 și numai o clinică din Statele Unite ale Americii le mai poate reda vederea micuților. Singura lor șansă de a-și
APEL UMANITAR! Românii sunt provocați să răspundă la întrebarea “Ce ți-ar lipsi dacă nu ai vedea?” [Corola-blog/BlogPost/93999_a_95291]
-
din Ardeal, scenarii pentru acele încercări de separatism teritorial. Unii erau în stare să împartă până și trotuarele și străzile târgumureșene, într-un separatism de la grădiniță până în școli și universități. Atunci aveau loc incendierea caselor și alungarea românilor din Sovata, arderea Bisericii Ortodoxe din Valea-Iobăgeni, monument de arhitectură religioasă, profanarea statuii lui Avram Iancu (din Târgu-Mureș) și a bustului lui Nicolae Bălcescu (din Sovata). Am scris despre încercarea miniloviturii de stat de la Târgu-Mureș, prin care se urmărea un minirăzboi civil în
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
chiar în jurnal, fără ordine. Dar "ordinea" jurnalului e cu totul diferită de cea a literaturii organizate. E o ordine interioară, netehnică. Jurnalul e nereușit dacă e conceput că "literatura de mîna a doua". Jurnalul e valoros cînd exprimă intensități, arderi. E mai autentic decît un roman și nimic nu-l împiedica, la urma urmii, să fie artistic, căci intensitățile se pot grupa după un ritm spiritual, după o anumita respirație. Organizarea românului n-ar trebui să fie, ea însăși, decît
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
sau, cu alte cuvinte, în ceea ce privește unghiul de refracție a elementelor referențiale prezente în spațiul poetic. Volumele de poeme publicate de Ileana Mălăncioiu, începând cu Pasărea tăiată (1967), continuând cu Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]