1,723 matches
-
normal. A iluziei grotești, spre care alergăm ca hăbăucii, și-a realității de care n-avem nevoie. A totului și a nimicului". Roscoliți! Cam asta facem de cincisprezece ani, în viețile noastre cu preț redus. O facem cu aplomb, cu ardoare, cu entuziasm. Nu e doar o dimensiune a politicului românesc, ci a ideii însăși de existență românească. Felul în care ne alegem conducătorii ne împinge mereu spre fundul grămezilor dezordonate, spre locul neaeristit unde materia prost prelucrată și țărâna râncedă
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
flăcăul dvs., care mi-a făcut o excelentă impresie! Cu multă bucurie am constatat la dânsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui, apoi dragoste pentru cultura înaltă, onestitate în apucăturile mentale și o entuziastă ardoare juvenilă pentru cauzele mari". Cuvintele bune ale maestrului continuă în mai multe fraze și se încheie cu un elogiu de-a dreptul măgulitor: "E un tânăr desăvârșit, care-ți va purta cu onoare numele și va fi o podoabă a
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
anume se rușina respectiva persoană și cu ce anume se mîndrea? De-a lungul anilor, Yoel își formase convingerea că rușinea și orgoliul sînt mobiluri mai puternice decît toate celelalte pe care le pune în valoare literatura. Oamenii țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anumit vid din ei înșiși. Un vid universal, pe care Yoel, în sinea lui, îl denumea lipsa de iubire. Nu dezvăluise nimănui aceste gînduri, decît o
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
-se pentru mântuirea sa, cu frică și cu iubire de Dumnezeu... Până să ajung la întâmplarea frumoasă ce mi-a fost dat s-o trăiesc pe viu astă vară într-o biserică din București, și pe care voi încerca cu ardoare cândva s-o relatez, textul acesta al meu, nepricepându-mă a-l susține cu simplitate bogat și concis pe pagina mereu neîncăpătoare, el va face, între neînceputul și nesfârșitul care-l pasc, meandre și opriri, întoarceri și lăsare în suspensie
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
nu a fost una așteptată, iar circumstanțele ei sînt departe de a fi limpezi. Scriam în legătură cu primul volum din Memoria ca zestre că este valoros în măsura în care aduce testimoniul (mai rar) al cuiva care a crezut sincer și a susținut cu ardoare regimul comunist (în perioada de început, care a coincis cu maxima teroare) și care a beneficiat din plin de toate privilegiile pe care acesta le acorda scriitorilor aliniați. În bună măsură aceste notații din interiorul puterii comuniste reprezintă principala cotă
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
pline de compasiune ale creștinului este prezent Hristos Însuși. După o exprimare hrisostomică, creștinul milostiv devine mâinile și picioarele lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu ardoare lui Dumnezeu să-i ajute. Însă Același Hristos Se ascunde cum numai El știe sub chipul celui flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniță etc. (Mt. 25, 34-45). Deci, pe de o parte, Hristos Domnul este Tămăduitorul Care compătimește și
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
trăsături pe seama cărora îl poți identifica pe acest atît de bizar profesionist al filozofiei. Întrebarea este cu atît mai stringentă cu cît, în paginile cărții, Dragomir nu ne propune o viziune originală asupra lumii și nici nu ne cucerește prin ardoarea trăirilor sale. Dimpotrivă, Dragomir, în tot ceea ce scrie, este un spirit căruia îi lipsește în întregime patetismul expresiei. Aceasta e de fapt prima trăsătură a filozofului Dragomir: substanța celor Cinci plecări din prezent este dată de o gîndire a cărei
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
Nisa și Marsilia imensitatea albastră a mării și lumina plină a dimineții întîlnirea pe fundalul războiului ploii deznădejdii el îi face un inel din belciugul de aramă al grenadei germane de calibrul 77 imaginea clară trăinicia spiritului Vittoriei Colonna și ardoarea mistică a Sfintei Tereza Războiul drama nudă a descompunerii metereze de carne vie mireasmă de înger plutind peste un nor negru de fum un coupe papier făcut din grenada germană un nasture de uniformă aripă sclipitoare de fluture mireasmă de
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Ioan Mattis În curînd, la Galeria Luchian 12, se va deschide expoziția de pictură și grafică
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
comuniune intimă cu Sfânta Treime, prin Sfintele Taine și prin noul fel de viață în Hristos, altfel spus, prin viața în Hristos. Prin energiile harului, creștinul tinde la „asemănarea cu Dumnezeu” și la comuniunea cu El din ce în ce mai mult, dorind cu ardoare fericirea și bunurile spirituale ale vieții veșnice și ca locaș cerul. 1 Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
ales un recurs la memoria “rea” a poetei, cel puțin în punctul de plecare, un recurs la acea memorie care a făcut-o pe Ileana Mălăncioiu să nu uite nimic din ceea ce mulți semeni ai ei ar fi dorit, cu ardoare, să le fie uitat. “Aveți o foarte bună memorie «rea»”, îi spune Daniel Cristea-Enache, la început interlocutoarei sale, făcând un mic joc de cuvinte dar și sugerând spiritul în care ar vrea să fie purtat “dialogul pe hârtie”: “rău”, adică
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
-mă, ca-n templu, În albastru-ntinsul cort Taina să-ți contemplu. Tot ce-n bărbătescu-mi piept Grav și tandru-mi cîntă, Să te-ntîmpine de drept Cu iubire sfîntă. De ne-nvins sîntem, cînd tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales, Zeilor de-o seamă. Nori mici în preajmă I se adună: Sînt penitentele, O tandră ceată, Și-ngenunchează Sorbind eter, Iertare
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului, cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
dezvălui spectatorului palatul regelui din Memphis. Marele preot, Ramfis, discută cu Radames, un tânăr comandant. Războiul cu Etiopia stă să izbucnească, iar poporul egiptean are nevoie de un luptător curajos care să conducă armata spre victorie. Radames Își dorește cu ardoare să fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a poporului egiptean, prinde rădăcini, astfel
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
să creadă că doar un leac miraculos ne mai poate salva acum și că nu vom da lovitura decât dacă-i îngropăm pe ceilalți, există în acest domeniu - care n-a fost niciodată cu adevărat viu - atâția care doresc cu ardoare moartea mediilor “tradiționale”. “Fă-i să mănânce viitor!” a numit cândva marele publicist american Thomas Frank această strategie; cu alte cuvinte: “Spune despre fiecare nouă generație de iPhone-uri că va programa viitorul social”. Nimeni nu joacă acest joc al
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
aparență, dar cu suflete și minți luminate, oameni care au reușit să strângă șirurile gândurilor scăpate, ca prin minune, din subconștientul lor, în istorii și creații ale semenilor din moși-strămoși aflați pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului. A strâns cu migala, ardoare și răbdare toate gândurile bune legate de creația poporului nostru, de patrimoniul lui, de esență rădăcinilor lui și de inimă istoriei lui zbuciumate, pline de biruințe nemaiîntâlnite în alte istorii, dar, din păcate, nescrise și neștiute decât din rarele impresii
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: îAm mereu versuri în minte.' Despre un poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice - la care nu lucrează mai mult de trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
lui sunt Philip Larkin, WB Yeats, TS Eliot. Chiar el spune: îAm mereu versuri în minte.' Despre un poem de șapte versuri spune că l-a scris în nu mai puțin de treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice - la care nu lucrează mai mult de trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
blestemele-ți smintite și de cuvintele-ți cu șerpi mocniți. Zbîrcitura de bărbat cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli mirositoare, nici o femeie și nici un barbat nu te-au pohtit degrabă și nu te-au frămîntat între coapsele lor cu ardoare. Kerane, stafiditule cu păr balcîz, cu ochi scîrțiind a saciz, cu gura topită că o molusca hidoasa, mișcîndu-ți limba a lehamite unsuroasa! Kerane, du-te-nvrăjbit la Haidoș, în hăul de jos, pe Kore-Persefona las-o în voia dulce-cumplitului Dionysos, dulful Korin
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei.
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
istorie și lupta poporului pentru libertate, dreptate și independență, singura în măsură să asigure mersul înainte și, concomitent, devenirea plenitudinară a poporului român. Stăpânit de nădejde, călăuzit de credința nestrămutată în viitorul neamului și al popoarelor lumii, el exclama cu ardoare și nestăvilită speranță: sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce fața ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Universității " și, înainte de toate a Universității mele de origine, din Clujul meu natal, a Universității care îmi face azi această înaltă onoare " mă surprind visând ca la începuturile mele (poate cu ceva mai multă doxă, dar nu cu mai puțină ardoare) la un univers cu desăvârșire deschis, în expansiune continuă. Sunt fericit, mărturisesc, să văd construindu-se la Cluj o universitate-pilot, o megapolă universitară, structurată multipolar, cu o multiplicitate a limbilor, încurajând mobilitatea profesorilor-cercetători și a studenților, căci mi-ar plăcea
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]