49 matches
-
fost zeci de ani înfășurat în steagul roșu cu seceră și ciocan), despre Blaga și Camil Petrescu ni se relatează că au crezut în victoria lui Hitler, iar Sadoveanu și Arghezi apar tratați mai cu seamă prin prisma cunoscutei lor arghirofilii (pe care ulterior a învederat-o și un Marin Preda). I anului 1965. Mihai Beniuc - Sub patru dictaturi (memorii 1940-1975), ediție îngrijită de Ion Cristoiu și Mircea Suciu, prefață de Ion Cristoiu, Editura "Ion Cristoiu" S.A., București, 411 pag., preț
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
reușit să arunce o lumină întunecată asupra unui fotbalist care, cu bunele și relele sale, ar fi meritat o altă soartă. E greu de spus în ce măsură ești manipulat și cât la sută din acțiunile tale sunt dictate de contaminarea cu arghirofilia "patronilor". E limpede, însă, că blazonul lui Chivu a fost murdărit. Nu împărtășesc deloc opinia unui fotbalist care afirma că o serie de jocuri bune ale lui Chivu va topi gheața suporterilor romaniști. Orice alt club va sufla de sute
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
2003, și în Opere, IV, tot 2003, dar a fost insuficient comentată. În sfârșit, ieșind din zona tinereții, într-o viitoare biografie a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul criticii literare, adică al reinterpretării operei argheziene
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul criticii literare, adică al reinterpretării operei argheziene, sunt foarte multe probleme de pus. Aleg două. Pe prima am anticipat-o, ceva mai sus. Recitind poezia argheziană, am constatat că
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
forme fără fond”, precum o „proză delirantă, exhibată de tot soiul de indivizi frustrați - cultural sau sexual - ori de-a dreptul sociopați” sau o filosofie la modă, opera unor „epigoni ai lui Noica”, „mânați de sete de putere și de arghirofilie”, a căror „elină” e la fel de „aproximativă” ca și germana, „cunoscută la nivelul unei femei de serviciu din Silezia”. Duse sunt pe apa Someșului frumoasele principii din debutul editorialului. Nu rămâne decât o inexplicabilă (poate doar prin invidie!) ură față de mari
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
pă la scriitorași?". "- Se mai agită, tovarășe Gheorghiu!". "Mai dă-le și tu niște bani, da' nu mulți că p-ormă se îmbuibă! Și lui Dumitriu ăsta, dă ce nu i-ați mai dat nește bani?" a întrebat el, cunoscînd arghirofilia prozatorului. Atunci Beniuc i-a spus că nu-i nici o pagubă că s-a dus; este altul, mai tînăr și mai talentat, Titus Popovici... Urmarea a fost că peste cîteva zile am fost chemat în toiul nopții la cabinetul secretarului
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
bine, dinspre incultura mea vine întrebarea echivalentă: cât de motivat-cultural este disprețul multor arhitecți față de specificul arhitectural bucureștean, care desfide în chip esențial cultul enormului geometric? Cât de justificată este ura unor arhitecți - aliați cu nesațiul dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și auzit cu groază la întâlnirile inițiate la „Capșa“ de Jurnalul Național, la reuniunile organizate de frumoasa ardoare a lui Nicolae Șt.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Rami Efendi. Acesta fusese considerat de dregătorii români ca o rază de speranță pentru țările lor, pentru că urmase lui Mustafa Pașa Taltaban, fost seraschier la Dunăre, adică ministrul de război pentru Peninsula Balcanică, cunoscut pentru cruzimea, lipsa de scrupule și arghirofilia lui. Marele vizir Rami Efendi îl primi pe voievod însoțit de suita lui formată din douăzeci de boieri cu dregătorii înalte în divanul valah. După ceremonia primirii, Rami Efendi, foarte politicos, aprecie și chiar îl lăudă pe beiul valahilor pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nesaț de câteva ori. În sfârșit în țara lui, era domn pe viață și asta îi va face să înțeleagă pe unchii săi că își câștigase dreptul de a domni, învingându-și spaima de a se confrunta cu perfidia și arghirofilia tuturor dregătorilor Înaltei Porți. Se întoarse cu fața spre odaie și se arătă surprins când îi văzu pe cei invitați așezați pe lavițele neprietenoase dimprejurul zidurilor. Pe peretele opus ferestrelor, sub icoana Maicii Domnului ardea candela. Doamne, iartă-mă că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui Hilarius la adresa arghirofiliei contemporanilor amintește, de pildă, de pasajul din Arta iubirii, II, 277-278 : Întâi de toate banii, virtutea după bani./ Aceasta e deviza modernilor romani (II 10). Cât privește scena ospățului dat de Ovidiu în ultima sa noapte la Roma (IV 5
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tata, cardiacă, a murit la 29 de ani, deși a mâncat până și inimă de porumbel (în scop curativ!). Și ce progrese au făcut cardiologii europeni, cu banii 110 urâcioșilor de capitaliști! Filosofii greci disprețuiau banii, părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tata, cardiacă, a murit la 29 de ani, deși a mâncat până și inimă de porumbel (în scop curativ!). Și ce progrese au făcut cardiologii europeni, cu banii 110 urâcioșilor de capitaliști! Filosofii greci disprețuiau banii, părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și i-au scăpat de la moarte sigură. Și morala era „ce-i drept, banii sunt foarte plăcuți“, dar nu să mori înecat în ei. Povestea asta mi-a plăcut toată-n tot, și ar trebui citită arghirofililor. Papa zice că arghirofilia e o boală și ni-l dădea exemplu pe fostul Mitropolit Ghenadie. Papa sigur n-o are, ba chiar mi se pare că are una contrară. Cum s-o fi numind? Arghirofobie? Și apropo: am citit în ziar numerele câștigătoare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
repezeală, pesemne erau plecați pe durata sărbătorilor, iar timpul îl presa tare. Revăzu faptele. 17 mai: membrii Sfântului Sinod s-au adunat în urma unei „invitații primite de la Ministerul Cultelor“. Arhiereul Atanasie Craioveanul a citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie, ierosolie și simonie, făcând să freamăte bărbile și sutanele judecătorilor și să se audă un murmur de spaimă. Procopiu însuși adăugase în paranteză, pentru cititorii ziarului, explicația cuvintelor: iubire excesivă de bani, sacrilegiu și trafic cu obiecte spirituale, se pedepsește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de Alexandru Georgescu, specialist în drept canonic, care, în pledoaria sa pentru susținerea tezei patriarhului-regent, aduce ca argument Canonul 3 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, canon care nu se referă la chestiunea patriarhului-regent, problemă eminamente politică, ci la înfrânarea arghirofiliei (Sinodul al IV-lea Ecumenic intervine normativ și pune capăt goanei după avere în Biserică). Filosoful amendează pe bună dreptate acest argument irelevant, cu atât mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
politică, ci la înfrânarea arghirofiliei (Sinodul al IV-lea Ecumenic intervine normativ și pune capăt goanei după avere în Biserică). Filosoful amendează pe bună dreptate acest argument irelevant, cu atât mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai împotrivește patimilor, ci le exacerbează: Trufia, de exemplu, prin utilizarea de către Patriarh a unor titluri pompoase (patriarh ecumenic, președinte al bisericilor autocefale), titluri pe care nimeni nu le bagă în seamă și care astfel rămân goale de conținut. c. Arghirofilia (lăcomia) a adus scaunul patriarhal într-o dependență totală față de sultan, pentru că ajunsese să se cumpere la prețuri de tarabă, de aici și schimbarea frecventă a patriarhilor pe care otomanii o utilizau ca o sursă importantă de venituri. Această realitate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în vedere să înlocuiască la timp bancnotele sau monedele din portmoneul victimei cu monede de 10 bani”. În Bacău, ca peste tot, de altfel, hoții nu au avut reprezentanți numai în straturile de jos ale societății. Nici pe departe. Patima arghirofiliei a cuprins și elita, în special pe cea „crescută” în apropierea bugetelor diferitelor instituții ale statului. Spre exemplu, la începutul anului 1930, Bacăul s-a confruntat cu „senzaționalele fraude” de la Inspecția de Mișcare din localitate, unde un funcționar a falsificat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
asigura calitatea curățeniei inimii, smerenia adâncă, răbdarea și ferirea de mânie și de alte patimi (cap. 18 - 23). Știința duhovnicească este condiționată de castitate, iar castitatea este condiționată de smerenie. Cartea a VII-a, în 31 de capitole, combate duhul arghirofiliei sau al iubirii de bani pe care o consideră ca venind de afară, asemenea invidiei, și fiind străină de firea credinciosului. Cassian accentuează că acest păcat pornește la monah fie din lâncezeala unei minți bolnave, fie dintr-o hotărâre greșită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
le face Serapion adâncesc anumite aspecte legate de unele păcate, fără ca să repete însă cele afirmate deja în Așezămintele mănăstirești. După cum sunt prezentate, viciile ar fi de două feluri: unele naturale, cum este lăcomia la mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze externe (arghirofilia și mânia) pe când altele sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mâncare, și altele nenaturale, precum arghirofilia. Unele nu se pot petrece fără acțiunea trupului (lăcomia la mâncare), iar altele se săvârșesc fără vreo implicare a trupului (trufia sau slava deșartă). De asemeni, unele sunt puse în mișcare de cauze externe (arghirofilia și mânia) pe când altele sunt determinate de cauze interne (lenea și tristețea). Pentru că cel stăpânit de aceste patimi suferă de o boală dublă, atât sufletească cât și trupească, este necesar ca și tratamentul să fie dublu. Deși toți oamenii sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta judecată a discernământului și prin virtutea umilinței (cap. 15-16). Aceată luptă continuă a pustnicului, această încordare extraordinară trebuie întreruptă de ,,acel plăcut răgaz de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]