520 matches
-
caleașcăť"; , Tot la geam e caleașca, mai cînd pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară" (p. 32). Mi se pare foarte interesant faptul că Viețașii de pe Rahova confirmă extinderea prepoziției pe în limbajul argotic; exemplele sînt numeroase: pe Rahova, pe Jilava - ,Am avut pe Jilava păduchi", p. 29 -, pe spital - ,am fost pe spitalul Jilava" (p. 38) -, pe secție - ,a fost urmărit de el pă secție" (p. 54) - ; pe cameră - ,le era frică să
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
Rodica Zafiu Judecarea semenilor în funcție de criteriul inteligenței este o practică extrem de răspîndită, reflectată - mai ales în discursul Jumoristic și în limbajul familiar și argotic - într-o mare diversitate de termeni și perifraze. În cultura română tradițională judecata asupra inteligenței - cu verdictul prost / deștept - pare a fi în orice caz privilegiată, mai ales în dauna judecății etice. Am trecut altă dată în revistă cîteva dintre
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi. Fițele sînt în principiu conotate negativ (în construcție cu a face, a avea, a fi plin de..., a se sătura de...): “au dialogat amical cu ziariștii și
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
volumului Flowers of Mildew realizat de Michael Impy și Brian Swann, sunt înclinat să renunț, la scepticismul meu inițial. Admir, în primul rând, efortul lor de a reda întreaga bogăție a textelor originale, chiar frazele ideomatice și expresiile arhaice sau argotice... Pe scurt, Flowers of Mildew reprezintă o realizare poetică extraordinară și o recomand călduros pentru publicare. Publicul vorbitor de engleză va descoperi un mare poet modern." (Europa, Asia, America, vol. III, p. 443-444). O altă problemă esențială este cea a
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din Argotice. Realizate minuțios, cu grijă pentru detaliul verist și derizoriu al mediului periferic ploieștean și bucureștean, demn de evocarea "eroului liric François Villon" și de faimosul motan răzvrătit și în răspăr cu lumea din baladele vagante ale boemei sale studențești, acestea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de a doua sa soție, Doina Ciurea - o nouă colegă venită mai tîrziu în facultate, aureolată de legenda unei prietenii cu Labiș la "Școala de literatură" - și tipărite de scriitoare în 1992 sub titlul, dacă nu impropriu oricum neîncăpător, de Argotice, arată o conștiință artistică mult deasupra timpului, căutînd dureros - dincolo de "imperativele" zilei - căi poetice noi, rămase necunoscute cititorilor primelor sale volume. Publicate postum, ca și versurile din "Manuscriptum", unele din Cîntecele acestea bizare, de ocnă, mahala și "băcănie" par acum
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
literare și respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare și în presă: "Chilia, temnița lebedelor" (EZ - 29.08.2006); " Cu Wurmbrand în temniță" (EZ, 9.09.2006); aceluiași registru îi aparține azi derivatul întemnițat. Interesant e și termenul argotic pîrnaie, pătruns și în limbajul familiar și pentru care dicționarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omițînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
în acel spațiu fiind bătaia, gestul de a ieși pe interval (sau la bătaie) are, simbolic, valoarea de provocare... Are loc astfel (ca și în cazul adjectivului penal) un proces interesant de pătrundere a neologismelor culte în lexicul și frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ cu care deținuții vin în contact. Cuvintele închisorii sînt folosite de argotizanți, prin extindere, și în afara ei, în spații publice considerate, în mod similar, de recluziune și constrîngere (armata, școala) și, prin analogie, chiar în
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
o extremă opusă muzicii, în zona evenimentelor aglomerate, acolo unde se poate vorbi despre o hetero-gestualitate care nu se lasă percepută decât global, torențial. 2) Le Souffle du Temps, cu un vocabular mai frust, mai colțuros, poate mai aproape de limbajul argotic, dar, culmea, mai fluent, a beneficiat de muzica lui Gerard Grisey. Omniprezentul Grisey și "bătătorita" Vortex Temporum, de data aceasta în versiunea ansamblului "Court-Circuit" condus de Pierre-Andre Valade. O versiune ce a mizat în primul rând pe slujirea elementului vizual
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
Rodica Zafiu Sensul de bază și foarte stabil al cuvîntului argotic caraiman este "buzunar". Îl găsim glosat din cînd în cînd cu particularizări - de exemplu "buzunar ascuns" (Cotidianul, 5.02.2006) -, dar acest lucru se întîmplă mai ales pentru că "traducerea" și definirea argotismelor sunt operații adesea contextuale și imperfecte (în Dicționarul
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
netransparent în română, așa că a fost apropiat de vorbitori de un cuvânt mult mai cunoscut: la un moment dat, s-a creat varianta caraiman, prin etimologie populară, prin confuzie cu toponimul, mai exact oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
a. "măcelărie"; b. "restaurant în care se prepară și se servesc specialități din carne" - " ci și ca termen general pentru prelucrarea produselor din carne, în sintagme de tipul: "echipamente carmangerie", "spațiu producție carmangerie" "produse de carmangerie" etc.). În DEX, cuvîntul argotic caraiman nu e înregistrat, deși e unul cu oarecare tradiție. Cea mai veche atestare (în forma caraman și alături de caramangiu) pare a fi cea dintr-un articol de la începutul secolului al XX-lea: V. Scîntee, " Din viața de pușcărie", în
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
a fi cea dintr-un articol de la începutul secolului al XX-lea: V. Scîntee, " Din viața de pușcărie", în Dimineața, 21 nov. 1906. Cuvîntul apare citat în foarte multe articole și studii din anii '30, cînd circula mult în mediul argotic: "Trîntește laba în caraiman și scoate cuțitul" (Ciureanu 1935); printr-o extindere metonimică, apare înregistrat și cu sensul de "pungă cu bani, portofel", adică de conținut al buzunarului: "I-a cardit caraimanul și moara" (Vasiliu 1937; moară fiind o metaforă
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
Trîntește laba în caraiman și scoate cuțitul" (Ciureanu 1935); printr-o extindere metonimică, apare înregistrat și cu sensul de "pungă cu bani, portofel", adică de conținut al buzunarului: "I-a cardit caraimanul și moara" (Vasiliu 1937; moară fiind o metaforă argotică pentru ceas). Termenul intră adesea în expresii, astăzi destul de cunoscute, cu sensul "a fura din buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549, 1997
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se simte șla unele din eleț recenta debarcare în urbanitate"), nimic nu-l oprește a se deda unor adorații fantomale: "Michel către Maria Cantacuzino
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
nov. 2005, text preluat, ca și următoarele, de pe site-ul Camerei Deputaților); ,Declarația mea politică de astăzi poartă titlul ŤComandantulť" (DB, 26.04.2006). Titlul trebuie să șocheze, prin mijloacele jurnalistice cunoscute: să cuprindă jocuri de cuvinte, creații lexicale, elemente argotice: , Declarația politică de astăzi poartă numele ŤGuguviť" (DB, 14.11.2006); , Pădurile Bucovinei - o avuție jefuită Ťca-n codruť" (A.O., 26.04.2006)". Trecând în revistă titlurile declarațiilor dintr-o zi de dezbateri politice (26.04.2006), avem impresia că
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Rodica Zafiu Lexicul politic românesc nu se rezumă la formulele oficiale, administrative, internaționale. Între paginile de politică ale ziarelor și dezbaterile politicienilor nu e, adesea, o mare diferență: clișeele, expresiile familiare și argotice, violențele pamfletare circulă ușor dintr-un mediu și dintr-un tip de discurs în celălalt. Metaforele clișeizate, eufemismele și hiperbolele prin intermediul cărora este prezentat un anume act sau moment politic sînt mijloace persuasive, dar și indicatori ai unor valori și
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
l-am recitit în prealabil, cu gîndul că antrenamentul acesta e o întremare. Și, pasămite, a și fost (cf., în Areal, Addenda corrige). Thank you! - Nu sînteți de părere că idiomul poetic marca Șerban Foartă are un precedent în limbajul argotic al lui François Villon? Recunoașteți o afinitate a poeziei dvs. cu cea a marelui brigand? - Intr-un poem de circumstanță al lui Gullaume Apollinaire, Villon rimează cu avion, - cuvânt cu care Șerban Foartă nu s-ar prea zice că rimează
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
comparația cu o altă expresie, marfă de marfă: "două bătrînele simpatice din Cartierul de Vest al Ploieștiului mă anunță entuziasmate că îmi dau un caz - marfă de marfă, nu altă" ("Național", 552, 1999, 3). Termenul de bază marfă, cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes și răspîndire rapidă, are deja un sens superlativ: se folosește că determinant cu valoare adjectivala, cu sensul "foarte bun, excelent": "o muzică - marfă!". Repetițiile lexicale au fost studiate, în anii '30-'40, de J.
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
că nu pot fi folosite indiferent de împrejurări, de context. Există, se știe, stiluri, jargoane, există argou, există limbaj popular sau limbaj academic, fiecare cu lexicul lui. Anumite expresii academice sună pretențios ori chiar ridicol în conversația familială, altele, populare, argotice, sînt jignitoare într-un mediu intelectual. Toată dificultatea constă în a găsi cuvîntul potrivit în contextul social și profesional. Nu e atît o problemă strictă de limbă, cît una de cultură a limbii. Comunicarea între oameni implică respect. Poți fi
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ, 2327, 2000, 10), clonțos ("atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios ("o haioasă paranghelie generală" ("Academia Cațavencu", 37, 1999, 10). Sînt și derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative ("rău", la N. Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și pozitive, exprimînd chiar admirația
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Nichita Stănescu într-o singură carte (antologia alcătuită de Alexandru Condeescu în 1985 e mult mai voluminoasă, cuprinde două volume, imposibil de găsit la bibliotecă împreună). Mai mult, Alex. Ștefănescu adaugă o serie de poeme puțin cunoscute din volumele postume Argotice (1992). Tînjiri după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995), volume alcătuite de Doina Ciurea și de alți apropiați ai poetului, apărute la edituri mai mici și deci mai greu de găsit. Sînt poeme de tinerețe sau ocazionale, importante pentru orice
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
vomitat și sufletul din tine/ târându-te prin bălțile roșii." Și așa mai departe. Fugă de idei, sentimentalism, melodramă, o gramatică laxă - acestea sunt cele mai evidente caracteristici ale textelor. Li se adaugă o revărsare de cuvinte licențioase și expresii argotice, folosite însă nu provocator și viril, ca în proza lui Henry Miller, de exemplu, ci tot dintr-un fel de dezmăț leneș, din plăcerea de a renunța la orice efort intelectual și de a atinge (cu mâna, pe sub plapumă!) zone
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Rodica Zafiu Că stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate, fixînd în scris forme populare și argotice, e un fapt evident, repetat și deja banalizat; caraterul oral este una din principalele inovații produse în acest registru la noi, după 1989. Deși are trăsături specifice, fenomenul nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
aparține indubitabil lui N.I. Herescu, eroul principal, scriitorul român exilat la Paris, Gabriel Adam fiind un alter-ego. Drept care, Editura Jurnalul literar a publicat recent, în traducerea Corneliei Ștefănescu (o muncă deloc ușoară fiindcă originalul abundă în jocuri de cuvinte, expresii argotice și subtilități lingvistice, vădind pasiunea filologului nu doar pentru limbi moarte, ci și pentru cele foarte vii), Agonie fără moarte, restituind-o autorului ei. Cronicarul a citit românul, cu interes, căci lui N.I. Herescu nimic din ceea ce e omenesc nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]