2,138 matches
-
de multiple planuri de desfășurare informativă, cu observația că pentru modul său de a se aplica cercetării științifice aceasta înseamnă minuție și responsabilitate, tenacitate și logica explicațiilor. Pentru el, a cunoaște înseamnă a acumula, a interpreta, a demonstra printr-o argumentație judicioasă. Concentrarea și claritatea privesc atît enumerarea cît și limbajul critic. M-am întrebat de cît timp a avut nevoie autorul Dicționarului pentru stabilirea unui traseu atît de exact, în care nimic să nu fie artificial în căutare, ori diluat
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
originalității celor cinci cărți de înțelepciune, „poate prima din literatura noastră scrisă după modelul celor din Occident” și care „nu pot fi abordate separat”. Un tot, ce verifică pe spațiul circumscris al literaturii vechi, aspecte ale personalității umane, pe fondul argumentației istorice și mitologice. Avansarea studiului, din aproape în aproape, aseamănă cercetarea cu o apă care își face loc, ocolește piedicile, se învolburează și se lasă dusă de șuvoiul nevoii de cunoaștere și aprofundare. Mai sever distanțată de textul avut în
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
noastre unul dintre “cei mai importanți critici ai vremii noastre”. Măgulitoarea apreciere îi servește dlui George drept introducere pentru o severă punere la punct. E vorba de un editorial despre Agîrbiceanu în care dl George a descoperit “incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erori de istorie literară“. Cum nimeni nu e scutit de erori, am vrut să vedem în ce constau ele. Dl George descoperă una singură, de dată a apariției romanului Arhanghelii, 1913 în loc de 1914. Cît privește celelalte acuzații, ele se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbușite” dedicat de dv. comemorării lui Ion Agârbiceanu, autorul romanului Arhanghelii, pe care-l datați eronat, 1913, în loc de 1914. Suportând și această erată georgeană, sunt sigur că veți
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
tip, dar prezența acestor strategii explică cel mai bine menținerea speciei ca ritual de comunicare între maturi. Nu se poate spune că această latură a fost total ignorată de folcloristica românească din ultimele decenii; ea a fost însă constant minimalizată. Argumentația tipică subordonează asemenea „devieri” unor scopuri neapărat serioase: „ghicitoarea, pentru a-și spori atractivitatea, uzează uneori de forme ușor licențioase, și aceasta nu cu un scop în sine, ci pentru a pune în situații dificile pe cei care trebuie să
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
din anii tranziției, reflexii asupra politicii externe și a modului în care este promovată imaginea României în lume). ( Aproape) Nimic din aceste articole nu mai poartă semnele inconfundabile ale mărcii Mircea Cărtărescu. Metaforele și visul au dispărut, tonul este rațional, argumentația corectă. Judecățile sînt impecabile, dar oarecum la nivelul bunului simț. Ele se situează pe o linie de mijloc ( împăciuitoristă?) între tendințele contradictorii care au scindat lumea culturală și societatea românească după 1989. Importanța acestor articole este dată mai mult de
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i este proprie, față de exprimarea sută la sută corectă. Am dat altă dată exemple, nu mai dau și acum. Să ne întoarcem însă
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
România profundă (în pragul intrării în Europa, tot țăranul, săracul..., talpa țării, veșnicia născută la sat etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a averii). Dincolo de comicul argumentațiilor, de posibilitatea de a culege numeroase perle, mi se par importante două constatări: în primul rînd, observăm că în cultura și în școala română metaforele critice circulă mult mai mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
tratatul lui Robert Sheringham, de la 1670, De Anglorum Gentis Origine Disceptatio, în care se demonstrează, în peste 600 (n.n. șase sute) de pagini că străbunii anglilor au fost geții, NU este cunoscut de istoricii români? Sau Tăblițele de la Sinaia, care confirmă argumentația istoricului italian privind trecutul nostru daco-getic? Și nici constatarea celor de la UCLA, și apoi de la Cambridge privind faptul că în mileniul cinci înainte de Hristos în Europa cele mai multe dovezi arheologice referitoare la existența vreunei culturi se găseau cu precădere în arealul
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
spun român sau, invers, cînd toate trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar din perspectiva lui Ionescu însuși, iar aceasta a fost opțiunea esențială a lui Matei Călinescu în studiul despre miturile identitare ionesciene. Atît conducerea argumentației sale cît și rezolvarea sînt elegante. Îi voi respecta, în replica mea, opțiunea, dar voi muta accentele, ajungînd, în final, la altă concluzie. Întrebarea mea este: se poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar despre o problemă identitară
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
literare. După ce propune “revizuirea” critică a cazului insolitului casier Anghelache din caragialiana Inspecțiune, prin integrarea sa într-o altă serie caracterologică (adică într-o “viață paralelă” cu domnul Belikov, “omul din carapace” al lui Cehov), eseistul întrerupe pentru moment fluxul argumentației sale critice - pune în abis, în fond, întreaga sa demonstrație -, inserînd următoarea revelatoare frază în paranteză : “(Datorită criticului, iar, în particular, comparatistului - care, asemeni chimistului din goetheenele Afinități elective, e un fel de ’artist al îmbinării’, un Einungskünstler - operele, descojite
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
francez și în ce măsură poziția lui este influențată de politica Franței, cea mai acerbă opozantă pe moment a hegemonismului american. Lucrarea lui Todd se susține însă și fără plasarea în siajul ideologic al unei anume strategii politice, prin coerența logică a argumentației, dar și prin subtila manipulare a surselor teoretice ori statistice, într-un stil strălucitor, impregnat cu maliție, ironie sau chiar aroganță. Nu valoarea literară a eseului, tipică „școlii franceze”, este totuși cea care ne preocupă, cât întemeierea demersului, valabilitatea lui
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de proză - și e cîte puțin din toate. În această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei argumentații a autorului, de la pg. 158) că toată acea masă de citate din cronici joacă rol de balast; din cauza lor, cartea pare “supraponderală”, seamănă cu un avion supersonic care nu poate lua înălțime din cauza gabaritului depășit. Pintilie se declară copleșit de
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
să placă: „Femeile doresc ca podoabele lor să depindă mai degrabă de buna voastră plăcere decât de legi”, le spune el senatorilor. Îndrăznea cineva să nu fie de acord? Perorația teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care asaltau casele tribunilor, atrăgându-i de partea lor. Și... legea Oppia
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
este principial nesincer" - trage altă concluzie la 23 februarie 1937 (p. 128), după ce face experimentul unui șir de însemnări capabile să dea "graficul existenței", ca replică la acele pagini personale unde "exprimăm idei, senzații izolate, nu viață". Contează, desigur, o argumentație mai strânsă, explicită, dar G. Călinescu preferă să repete la intervale imprevizibile această repulsie față de exprimarea unei subiectivități nesemnificative, înglodată în senzații pasagere și afecțiuni obscure. Jurnalul de călătorie al lui Stendhal arată - după părerea criticului - "că marele creator a
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Clipe agresează gîndirea comună și pot contraria cititorul (cartea lui Saramago, laureat al Premiului Nobel, este făcută praf, în vreme ce filmul lui Gibson, în fața căruia au strîmbat din nas mai toți esteții cinefili de la noi și de aiurea, este lăudat), dar argumentația eseistului este de fiecare dată impecabilă și nu știu cîți s-ar încumeta să o contrazică fără riscul de a deveni ridicoli. Cristian Bădiliță este un înțelept cu spirit justițiar, dublat de un foarte talentat scriitor. Scrisul său își plimbă
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
sunau miraculos - Valéry (cînd Paul, cînd Larbaud), Croce, Gide, De Sanctis, Walter Pater, Thibaudet, cuvinte ce lunecau necunoscute, pe cît de cuprinzătoare de parfum. Mă încînta pasiunea pe care competitorii a ceva ce-mi scăpa cu desăvîrșire o puneau în argumentație, iar cînd am mijit a pricepe sensul acestor schimburi de idei, reala gravitate a mizei, un al treilea ochi mi s-a deschis, trădînd, astfel, sfatul cel mai greu de urmat". Acest "al treilea ochi", al minții orientate deopotrivă spre
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
avioane personale, după limuzine, hoteluri și restaurante de lux, nu se desparte de bodyguarzi, dar merge să mărșăluiască în convoiul protestatarilor intermitenți și se declară alături de bieții "french workers"! Filmul, departe de a veni cu probe revelatoare și cu o argumentație coerentă - vehiculează locuri comune, amestecă ironia gratuită cu sentimentalismul de două parale și trage non-stop săgeți otrăvite într-o singură direcție: BUSH! Adevărul e, dacă nu decapitat, atunci fragmentat și reasamblat tendențios, nuanțele sînt sacrificate cu atîta nonșalanță încît, pînă
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
pe care se bucura că o poate etala. Își compromitea biblioteca tinereții, dar avea satisfacția că blamarea ei îi dădea totuși ocazia de a o expune public, ca pe o veche dragoste. Compromisul se făcea în chiar structura logică a argumentației și în țesătura genuină a interpretărilor. Eseistul punea în compoziție puțin Lenin, atât cât să-i permită un adaos de Heidegger. Mai punea puțin Marx sau Engels, pentru a nu se simți prea tare gustul de Kierkegaard. E ciudat că
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
cu dezinvoltura inocentă a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și critica impresionistă. Cu bucuria omului care descoperă roata, eseistul reproduce - fără a avea aerul că o știe - aproape ad litteram, argumentația lui Gaëtan Picon în favoarea criticii impresioniste. "Însă a privilegia Ťfondulť sau Ťformať nu este decît un efect, crima se află în însăși efectuarea distincției. E o procedură ce ține mai degrabă de autopsie decît de analiza binevoitoare, căci înseamnă să
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
experiența gramaticii și a morții", "cei doi copii mișcă o stâncă (o învie!), tocmai într-o semnificativă sâmbătă a lui Lazăr, ce sugerează o posibilă înviere". Interpretările sunt aiuristice și forțate, argumentate cu o logică ilară sau lipsite total de argumentație. Tonul este, însă, unul didactic, serios și monoton, enormitățile sunt perorate cu morga inflexibilă și serioasă a autorității "de catedră". Uneori Mircea Moț se miră cât de evidentă era semnificația pe care el a întrevăzut-o și alții nu: "încă
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
atunci. În general ideile sale și-au păstrat prospețimea și, acum, cînd integrarea în Uniunea Europeană a devenit un obiectiv posibil - ba chiar probabil! -, ele sînt mai actuale ca niciodată. Patru sînt ideile centrale ale cărții, în jurul cărora se ramifică întreaga argumentație a lui Adrian Marino: ,1. Ieșirea definitivă din izolare, pe toate planurile, a României; 2. Orientarea decisă spre Vest și spre toate structurile euro-atlantice; 3. Integrarea europeană progresivă și ieșirea bine calculată din sfera de influență rusă, profund negativă; 4
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
din fostul spațiu iugoslav și din Irak, la avorturi și căsătorii între homosexuali. Și nu a fost vorba de citirea inflexibilă a unor comunicate oficiale, ci de dezbateri active, cu schimburi de replici, care presupuneau problematizarea și replierea continuă în funcție de argumentația celuilalt. De altfel, încă de acum cîteva decenii, simțind treptata îndepărtare a omului modern de cele sfinte, Biserica Catolică a dat semnalul acelui aggiornamento, menit să adapteze mesajul religios la problematica reală a zilei. În România, abordarea marilor teme ale
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
Daniel Cristea-Enache Este foarte interesantă și, fără îndoială, instructivă schimbarea argumentației cu care nu citim literatura scrisă în timpul comunismului. Dacă în primii ani postrevoluționari argumentele radierii erau de ordin ,etic" (operele majore au cauționat regimul, deci ar fi fost ideal ca aceste opere să nu fi existat), în ultima perioadă ele
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
a se vedea ce a făcut, cât a trudit și ce mult știa Eminescu în ceasul acela al culturii românești" (am citat din Introducere la miracolul eminescian, ed. cit., p. 25-26). Nu cred că s-ar putea formula o altă argumentație mai convingătoare decât aceasta, a lui Constantin Noica. Eminescu e unul din miturile de legitimare ale culturii noastre - nu există nici o îndoială rațională. Eugen Simion duce, în sfârșit, la îndeplinire acest gând miraculos, învingând toate dificultățile și exploatând toate circumstanțele
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]