58 matches
-
limpede, ca pentru primenire, am încercat doar a resuscita câteva secvențe care aparțin istoriei noastre, pentru a nu se uita și a nu se pierde un anumit șir de valori. Am fost atrasă de enigmele și starea de frumusețe a arhaicității satului românesc, fără să viețuiesc acolo ca un om abstras din timp. Atâta vreme cât pământul se învârte, n-am putut rămâne înțepenită doar în contemplație restrospectivă. Am reintrat în vremurile în care trăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită de către semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate în care, parcă, nu îmi mai găsesc locul. Desi am bătut cărări ritualice cu simțământul statorniciei, nu am ramas în arhaicitate, dar nici nu m-am luat la întrecere cu cei care exersează caligrafia mai subtire a omului modern, cel al zilelor noastre. Îmi place să înclin condeiul mai mult spre clasicism, fiindca e mai încărcat de etică. M-am străduit
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
literatură a acestui neam. Coșbuc nu este nici „poetul țărănimii”, nici al satului transilvan, el e poetului sentimentului românesc al ființei. E poetul imortalizării unei lumi care se pierde în neantul lumii, trecând-o indirect în mit. E poezia unei arhaicități care s-a pierdut treptat, s-a degradat sau s-a transformat în altceva, lipsit de identitate și vigoare. E poezia unei spiritualități care-și trăi momentele ei de sublim și irepetabil. Sentimentul românesc al ființei nu va putea fi
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
îl folosesc, și teoria ar fi avut fisuri! Sufixul -imo nu este grecesc, ci sanscrit, așa cum aflăm din lucrarea domnului Madhusudan Mishra. Domnul Mishra nu comentează limba romaní în lucrarea domniei sale, dar noi am găsit în ea dovezile că teoria arhaicității sufixului rom -ibe, în defavoarea sufixului -imo, este eronată. Deși domnul Mishra (3) nu s-a ocupat în studiul său de limba romilor, pentru că limba romilor este indiană, este guvernată de aceleași principii gramaticale. Astfel, sufixul rom -imo este considerat de
SUFIXUL –IMOS ESTE MOȘTENIT ÎN LIMBA ROMANI DIN INDIA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343950_a_345279]
-
aura mitului. De multe ori astfel de simboluri au o funcție decorativă, dublând imaginile străvechimii arhetipale, pe care Vasile B.Gădălin le exaltă cu fervoare. Fondul ritualic, întreținut fățiș în scenariul liric, e tocmai expresia unei astfel de voințe a arhaicității. Când autorul construiește riguros în marginea unui tipar biblic, precum în “Colind pe glob “. Experiența lirică se încarcă de tensiuni veritabile, de extracție magică și ezoterică, cu mari iluminări: “Nașterea Lui a fost momentul sfânt/ Purtat prin lume de colindători
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]
-
mitologiilor explică frecventele „recuperări” și manipulări simbolice la care ele sunt supuse. În secolul al XIX-lea mitologiile proaspăt „descoperite” (germană, scandinavă, celtică etc.) au fost folosite alături de alte argumente culturale pentru justificarea legitimității noilor state-națiune. Perspectiva romantică a idealizat arhaicitatea atribuită axiomatic nou-descoperitelor mitologii. Contextul politic și ideologic a făcut ca acestea să fie utilizate ca instrumente de persuasiune pentru legitimarea tinerelor state care se nășteau și se luptau pentru a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai secolului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece funerare, cum ar fi: Ziorile, Cântecul mare, Cântecul bradului, Cântecul de leruit ș.a., toate amintind străvechile obiceiuri și credințe care le-au dat naștere. Puternic ritualizate, cântecele funerare se impun prin arhaicitate și prin valoarea artistică deosebită. Departe de b. propriu-zis rămân versurile la morți, întâlnite în mai multe sate din jumătatea de nord a Moldovei, precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii bisericii, aceste versuri funebre nu sunt
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
XVII-lea ; cf. 49). În fond, acest ultim motiv este analog cu cel al năruirii periodice a edificiului. În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție (118). c) Legende sumero-akkadiene. Pentru a demonstra arhaicitatea motivelor în discuție, voi face apel la unul dintre cele mai vechi texte cunoscute : tăblița XII a Epopeii lui Ghilgameș. Iată-l rezumat după versiunea akkadiană, care (cf. 50, p. 258) „nu este altceva decât o traducere textuală în limba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aducă la „locul de judecată” „o mână de frânc,/ Un cap de haiduc/ Și sânge de paș,/ Cap de arambaș” ; sau „o mână de frânc/ Ș-o cealmea [= turban/cap] de turc” (35, p. 115). Este un posibil indiciu al arhaicității baladei, amintind de perioada când astfel de (cefalo) trofee dădeau măsura vitejiei unui luptător (112). Dintre preten- denții la titlu, doar unul reușește să treacă probele de voinicie, iar acesta este răsplătit cum se cuvine : Domnia să-i dau, Sila
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt despre Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
stilistică specifică, de virtuozitate: reflectând cultura întemeiată pe Biblie, Viețile Sfinților ș.a., limbajul dobândește - transpus însă cu vervă în cheie comică, dar fără a avea nimic blasfematoriu, pastișând cu finețe și efecte pitorești - o haină perifrastică proprie, cu patină de arhaicitate și solemnitate, cu dese inserții de referințe religioase și citate bisericești. Pe lângă această calitate și pe lângă abilitatea dialogului, reține atenția capacitatea de a reconstitui, ca într-o frescă, amuzant, colorat, o lume specifică, făcând observații substanțiale asupra ei. Sunt, de
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
în fața fragilității omenești, dilemele existenței umane tind spre o rezolvare apolinică, de depășire în spirit a condiției de muritor. O amplă antologie postumă, Din pragul frigului statornic (1999), readuce în atenția criticii personalitatea originală a acestei voci poetice care explorează arhaicitatea „dinspre modern” (Gh. Grigurcu). Critici dintre cei mai avizați au sesizat permanenta tensiune dintre universul de sensibilitate al poetei și aparentul echilibru al versurilor ei, în care structuri formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
țin și versurile de conjunctură, intens marcate ideologic, din Partidul și Poetul (1977), unde autorul se lansează în tirade encomiastice: „În lume-au fost și sunt bărbați/[...] Dar unu-i Omul din Carpați”. Proza lui T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune o narațiune de epocă, cu activiști și oameni ai muncii care „construiesc socialismul”, și o complicată intrigă de secol XVII. Deși legătura
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
sunt premisele („La prozatorul român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
fie de zidurile succesive care protejau palatul imperial din Pekin, fie de incinta reședinței rezervate solilor, și ea un fel de închisoare) și poarta, strașnic păzită, par a fi „mobilele” unei steme a impenetrabilității. Totul în acest univers mândru de arhaicitatea lui pare a fi ritualizat (un ritual ce salvează chiar vechimea): tradiția domină, conservarea ei este lege supremă, o lege apărată mai cu seamă de mandarinii care blocau orice intenție a hanului de a face concesii. Puțini intruși reușeau să
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
reprezintă cea mai radicală asumare a transindividualului modernist din literatura română, iar pe de altă parte, tratează transindividualul nu ca expresie a crizei, ci drept element constructiv, început al unui nou ciclu. Depășirea modernismului se face printr-o infuzie de arhaicitate, adică prin reîntoarcerea spre un univers originar. Limpezind apele poeticului de cele ale poieticului, P. aduce amendamente serioase unor prejudecăți consacrate ale criticii. Unul dintre ele vizează credința persistentă a comentatorilor în existența unor vârste creatoare distincte pe traseul poeziei
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
în nr. 66-67 al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără a omite contribuțiile teoretice cu valoare mai generală ale lui Adrian Marino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alt plan, ele nu rămân în afara semnificației pe care Cecilia Cuțescu-Storck dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice aduce cu sine un întreg context, arhaicitatea sa răspunde unui rafinament îndreptat către spiritualizarea figurilor umane și concentrarea în ea a unui sens transcendent cum se întâmplă în cazul icoanelor, sau în termenii Serafinei Brukner "[...] profunzimea de gândire caracteristică acestui stil și puritatea aproape arhaică a liniei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al XIX-lea aduce, indiscutabil, o ușoară emancipare și o liberalizare a moravurilor și În spațiul românesc, aflat la porțile Orientului și prins Între două modele culturale; e caracteristic, pentru inevitabilul proces de aculturație, amestecul de vechi și nou, de arhaicitate tipic balcanică și de modernitate În spiritul Occidentului. Indiferent Însă de tipul de civilizație, o instituție cu tradiție e cea a amorului nelegitim: un amant / o amantă e un imperativ social. Amantul e asociat amorului ilicit, dar pare necesar și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui Calistrat Costin se prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
atunci când nu sunt subiecte sau nu au determinări atributive, acestea comportându-se ca adevărate nume proprii (Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul religios, conferindu-i o notă de arhaicitate pronunțată (Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre...!). La nivelul sintaxei, limbajul religios se remarcă prin elidarea consecventă a predicatului, prin acordarea apoziției cu regentul, prin construcții sintactice arhaice în care dativul are valoare posesivă, prin frecvența conjuncției și, care imprimă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adînc al unei grile de receptare și decodare a operei eminesciene: aceea a gîndirii fondatoare, un tip de demers deconstructiv prin care, cum subliniam deja cînd avansam ipoteza euristică a lui Sergiu Al. George, se poate descoperi conjuncția sau congruența arhaicității cu universalitatea. Este aici revanșa istorică luată de exegeza modernă prin procesul făcut amneziei filosofice de care au suferit autori chiar și de profunzimea lui Hegel. Uitarea Indiei, cum și-a intitulat eseul Roger-Pol Droit, dar și a Chinei, Islamului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
istoriei, locuri " Unde lumea în căi nouă, după nou cîntar măsoară" (Memento mori). Tip de gînditor sincretic, el nu improvizează povești în marginile altor povești, ci asamblează, sub privirile ochilor noștri deschiși înăuntru, elementele modulare ce alcătuiesc placa turnantă a arhaicității fondatoare. O face, însă, gîndind cu uneltele poetului, și nu cu armătura teoretică a filosofului sau omului de știință ce se ascund, totuși, deopotrivă în el, căci, în cazul lui Eminescu, poetul împarte același coridor cu ceilalți doi. Cu o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
expresia. Dispărut din limbă, dar dobândindu-și majuscula în toponimie, numele Bugaz e bogat prin toate aceste sugestii. E un loc minunat, pe cuvânt, viața și-a păstrat aici simplitatea și inocența. Găsești aici aspecte paradisiace, printre care aș așeza arhaicitatea și sărăcia. Dar, bineînțeles, aici ești la depărtare, la margine, la graniță, la capătul lumii, altfel zis, la dracu-n praznic. Răsunetul evenimentelor care agită țările, continentele, popoarele, și chiar și zăngănitul armelor ajung aici slăbite, parcă ireale. E și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mazdéens d’après des sources syriaques”, StIr 28 (1999), fasc. 1, pp. 83-94. 2. Vezi Hanna Rydh, „On Symbolism in Mortuary Ceramics”, Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiquites, Stockholm, 1 (1929), pp. 71-121. 3. Pasajul privește diferența dintre arhaicitatea unor idei și perioada (în general, mult tardivă) a redactării propriu-zise a acestora într-un corpus cu funcție de carte sacră. În cazul Iranului, Wikander plasează, solidar cu opiniile fostului său profesor H.S. Nyberg (Die Religionen des alten Irans, Leipzig, 1938
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]