38 matches
-
să o parcurgă, cronologic și prozodic, față de original se configura enormă și paralizantă. Dosoftei avea obligația să acopere cei peste 2000 de ani scurși între lumea biblică și cea din secolul al XVII-lea, oferind cititorului un tablou comprehensibil al arhaității. Pe de altă parte, el trecea de la proză la poezie - și nu la orice fel de poezie, ci la cea evoluată a secolului XVII: două constrîngeri grave care dau măsura pariului uriaș făcut de Dosoftei cînd s-a decis - fără
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
unde autorul Amintirilor este considerat exponentul cel mai reprezentativ al specificului național în literatura noastră; i se adaugă ezoteristul Vasile Lovinescu și surprinză- toarea sa carte Creangă și Creanga de aur14, cu meritul de a demonstra - cu imensă risipă mitologică - arhaitatea și cuprinderea unei tradiții inițiatice în poveștile scrise în Țicău. Sunt în carte și unele exagerări de interpretare și incongruențe, ca de pildă aprecierile că toată opera lui Creangă, de la un capăt la altul „e un hohot de râs”; sau
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
optează pentru local și evită neologismele; acestea apar doar în punctele de vîrf ale anumitor poezii și subliniază diferența dintre lumea poetului și lumea contemporană, în care poetul e obligat să trăiască. Rare poeme de evocare a intimității sau de arhaitate grecească cuprind cîteva timide neologisme, ce subliniază mai degrabă absența semnelor modernității în restul textului. Luciditatea intelectuală îl singularizează însă pe Pillat printre confrați, luciditate ajutată și de o cultură poetică vastă, neobișnuită la noi chiar și în epoca interbelică
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
drama devine tragedie doar în ultimele scene; pînă atunci, asistăm la o înfruntare de natură psihologică și socială, la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die Räuber), totul într-un registru lingvistic opus celui solemn. Hasdeu valorifică arhaitatea, folclorul, expresiile populare, oralitatea; încearcă să repete în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
și lui, și lui Rogozanu, hatârul de a mă întreba dacă i-au citit cu adevarat românul. Și, daca l-au citit, îi bănuiesc pe corupți de o mentalitate literară care nu are nici o legătură cu arta. Nu mai citesc arhaități că Anna Karenina? Este, în definitiv, pagubă lor. Am lăsat la urmă un cuvant din prezentarea de pe coperta a patra: „nu mai avem chef și timp”, grăiește Coști Rogozanu. Timpul fiind chestiune de priorități, nu știu de ce m-ar mira
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
asupra textelor. Autorul "cronicii mizantropului", precum și etnopsihologi, ca cei amintiți mai înainte, C. Rădulescu-Motru și M. Ralea, nu ocolește defectele psihicului și mentalității românului, îi recunoaște calitățile, dar nu o dată se contrazice, mai ales conjunctural. Românul are o propensiune spre arhaitate, revelând un străvechi fond etnic. Atitudinea este eminesciană și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit constructiv, nu
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sentimentale ale Persidei, fata Marei, căsătorită cu un neamț Națl, spre supărarea părinților din ambele tabere. Drama este etnică. Oamenii sunt tăcuți, greu de urnit, încăpățînați în prejudecățile și obiceiurile lor, mai dezghețați în gândirea colectivă decât în cea individuală. Arhaitatea mișcărilor mai este îngreuiată de factorul rasial, căci de o parte stau nemții iar de alta românii, blânzi în raporturile personale, ironici într-ascuns și neclintiți în egoismul de nație. Mara admite greșeala Persidei, dar se indignează la ideea căsătoriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o funcție gnoseologică principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție aparte (întruchipând o „stângă” a acesteia, după cum a ținut să precizeze, adică o aripă nonconformistă, neliniștită, iscoditoare, înclinată spre abateri de la linia strict tradiționalist-ortodoxistă). Dacă interesul pentru arhaitate, primitivism, practici magice, plăsmuiri mitice și reprezentări proprii creștinismului răsăritean (sofianicul) îl apropia de gândirism, alte preferințe, cum ar fi simpatia autorului pentru experiențele artistice moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă ca factură, dar comunicând prin viziune și atmosferă cu o arhaitate absolută. Poetul își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
purtătoare de puritate și de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
mă chema spre legăminte/ Tu încleștai amarnic: «Mai rămâi!»” (Amintiri spre Someș). Figura voievodală, de sorginte eminesciană, se preface aici în chip de războinic, luptător, mesager de cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]