38 matches
-
mîndri, “pe cai pogonici”, cu daruri de ceremonial sărbătoresc și în același timp cuprinsă de hohote de plîns, fără stăpînire de sine. Dar starea emotivă se resimte în gesturi și în cuvinte. În textele descoperite de Sabin Drăgoi, își păstrează arhaitatea articolul personal de tip posesiv dominat de emoționalitate. Maica intră în cuvîntare cu alui, aluiu, luiu. Așadar: “Fiușorul meu/Ș-alui Dumnezeu” (nu al lui Dumnezeu, cum ar fi fost corect gramatical; un l în plus, tot de la lacrimă, parcă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fel: ... babă bătrînă, Cu brîu de cămilă, Cu doi dinți în gură, Lucrați în pe sîrmă. Înfățișarea ciudată, robustă și primitivă arată angajarea nefericitei ființe pe drum anevoios și ajunsă la greu impas: “Din cîrji cîrjîind”, dar și coborîrea în arhaitate, către “stratul mumelor”. Acolo își au începătura lucrurile lumii, pentru a fi urmărite și cercetate în curgerea lor, în bine ori în rău, de către persoane pricepute să le înțeleagă, eventual să le corecteze, ca în cazul de față. Maica bătrînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu cît un motiv cultural pare mai cunoscut (o mască, de pildă, existentă încă în oralitate, un ornament, o arhaitate tip „survivals”), cu atît i se poate bănui prelungirea, într-o formă sau alta, în adîncurile preistoriei. Tehnici ale ceramicii de Cucuteni s-au perpetuat pînă în contemporaneitate printre olarii profesioniști, uneori în acord cu gusturile publicului cultivat, amator de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să nu forțăm cufundarea în anonimatul deplin, sub pretextul simplificator că aici operează reguli folclorice unificatoare și domestice. Ca ipoteză de lucru, e bine să contăm pe una dintre modalitățile de constituire a pesonajului de mitologie. Două exemple, tot din arhaitatea deja citată, pot fi invocate pe moment. În Tăblițele de argilă, figurează o narațiune mitică, Pățania lui Adapa.. Simplu muritor la origine, Adapa este ajutat de zeul Eà să ocupe poziție privilegiată printre divinitățile panteonului asiro-babilonian. La un moment dat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a pămîntului, din benefică, devine malefică. Nu este exclus ca, în arhaitatea îndepărtată, Muma Pădurii să fi fost o divinitate ocrotitoare. Măștile au funcții psihopompe. Sub chipul lor, astăzi derutant, strămoșii se întorceau în lumea celor vii, în momente de grație ale anului. Întîlnirile dintre vii și morți, pe acest tărîm sunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate constitui o temă de folclor comparat (sintagma îi aparține lui D. Caracostea, dar cu referire la Meșterul Manole); că și ea se înscrie într-o arie geografică imprevizibil de întinsă, ca orice fenomen de cultură ce vine din adîncă arhaitate; că și ea are șansa să aspire la un statut mai deschis către universalitate, altul decît acela indicat de la masa de scris. Moartea obligă. Ea este „peste tot”, cum poetizează cu întristare Cezar Ivănescu în multe dintre elegiile sale. Petru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El aduce probe materiale numeroase și decisive, în stilul care-l caracterizează, adică pînă la epuizarea informației; și demonstrează că, la origine, alegoria era „reală”. Ea coboară pînă la arhaitatea homeriană, în timpurile cînd sacrificiul sîngeros era o practică ritualică obișnuită. Cei vechi nu apelau la poetizări pentru a acoperi realitatea concretă: aveau obiceiul să organizeze mortului nuntă în toată regula. Asemenea practici, care vin de departe, s-au păstrat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
descriptiv, individul trăitor 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 187 2 Pagini de critică literară, vol. III, p. 131 3 Pagini de critică literară, vol. II, p. 193 4 op. cit., p. 200 62 nedeslipit de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii.”1 Adresânduse
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Brâncuși le-a exprimat în arta care este prin excelență refractară acestora: sculptura. Zborul înseamnă transcendere și libertate, înseamnă aspirație spre absolut, spre sacru, spre lumină. Poate de aceea în creațiile sale e o firească întâlnire, doar aparent paradoxală, între arhaitate și universalitate. Pentru a sugera zborul s-a folosit de funcția activă a luminii care însuflețește materia, îi dă strălucire. Lustruind migălos bronzul și marmura, artistul îi eliberează energiile. Forma alungită, linia curbă, ovalul conferă sculpturilor sale aripi. Ansamblul de la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aici încolo urma saltul în necunoscut, pe care fantezia voia să-l facă mai repede decât știința. O soluție la îndemână a fost să se extragă, din mărturiile de vechime ale altora, un substitut al vechimii proprii, o „idee“ a arhaității. Nimic mai firesc, în împrejurările amintite, decât îmbrățișarea stilului gotic, care cunoștea în Occident o impunătoare resurecție. Neogoticul a fost, neîndoielnic, o expresie europeană a romantismului; el a vrut să fie, fără a reuși în aceeași măsură, și expresia lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: "Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor nedeslipit de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii." Adresânduse unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
limbă. Iată că aromâna este în măsură să-i redea cu fidelitate muzicalitatea. E drept, într-o română mai de vechime, ca să nu spun încă tributară mult rudimentelor din care s-a dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele poezii cu caracter strict omagial, de fapt niște închinări galante, simple discursuri versificate, dar simțite, oricum, dezvoltate cu mult afect, cele semnate de poeții aromâni Nida Boga, Clarisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sentimentale ale Persidei, fata Marei, căsătorită cu un neamț Națl, spre supărarea părinților din ambele tabere. Drama este etnică. Oamenii sunt tăcuți, greu de urnit, încăpățînați în prejudecățile și obiceiurile lor, mai dezghețați în gândirea colectivă decât în cea individuală. Arhaitatea mișcărilor mai este îngreuiată de factorul rasial, căci de o parte stau nemții iar de alta românii, blânzi în raporturile personale, ironici într-ascuns și neclintiți în egoismul de nație. Mara admite greșeala Persidei, dar se indignează la ideea căsătoriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]