122 matches
-
Am recitit romanul cu ocazia reeditării în seria de la „Jurnalul Național”, în 2009, când am scris și prefața, fără să am un răspuns la întrebarea neașteptatei lui actualități. Nu e un roman care se citește ușor. Stilul e prețios și arhaizant iar subiectul nu poate fi povestit în două cuvinte. Lumea descrisă e de mult apusă. Ediția din urmă are glose mai la fiecare pagină. E adevărat că romanul lui Mateiu I. Caragiale se numără printre cele mai curajoase din epoca
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de evenimente sonore - muzici și/sau ambianțe cu compoziții variate (unele din ele polifonice prin ele însele), suprapuse în
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
stilului-tată, adică a propriului pattern. Ne-o demonstrează, cu ardoare, manierele târzii ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
nespecialist. Sursă de inspirație principala pentru stilul foarte voluntarist din Court serpent este Saint-Simon. Evident, nu este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând cont de extraordinară bogăție a literaturii engleze, miracolul englez începe la renaștere, deci puțin înaintea limbii pe care am
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
este Saint-Simon pentru că este o pastișa foarte diluata, dar este limba din vremea lui, pe care am utilizat-o pentru a da o impresie arhaizanta. Tocmai am terminat de revizuit traducerea cărții în engleză. Explicasem editorului că doream o limbă arhaizanta, lucru nu foarte dificil ținând cont de extraordinară bogăție a literaturii engleze, miracolul englez începe la renaștere, deci puțin înaintea limbii pe care am folosit-o eu, mă rog, nu vroiam Shakespeare, dar cumva epoca și deși traducătoarea a făcut
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Chiril al Alexandriei, Dialoguri despre Sfânta Treime (1994); Dionisie Areopagitul, Opere complete (1996); Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan (2000). Aceste traduceri sunt întotdeauna însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
argumentele și demonstrația din corpul volumului. Dacă citatele se acumulează, aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm în modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă în tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi uitat de precizările teologice și îmbogățirile de după ei ori că ne-am însuși de-a valma toate ideile pe care ei le propun: noi căutăm doar să-i înțelegem, să ne facem ucenicii lor, pentru că ei sunt Părinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
între timp, caracterizat printr-o intensă literaturizare și prin optimism emfatic. De la început, textul (rostit - sau, mai curând, citit) care însoțește imaginile de iarnă recurge la ornamentele clasice, popularizate de retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și personificări): „Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, peste întreaga țară s-au cernut zăpezi bogate, nesfârșite așternuturi de argint pentru ogoare, mirifice podoabe pe crengile care așteptau nostalgic îmbrățișările reci și
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
Rodica Zafiu În mod surprinzător sintagma fără număr pare să se fi încărcat, pentru mulți vorbitori de azi, cu conotații sociolingvistice negative, evocând un registru substandard, suburban. Pentru alții, sper că a rămas o formulă poetică, usor arhaizantă, cu ecouri eminesciene. Dinamica uzului produce uneori asemenea polarizări paradoxale, asociind extremele ierarhiei stilistice: registrul foarte înalt - și cel plasat foarte jos. Explicația fenomenului stă, în bună măsură, în istoria culturală a limbii române: unele cuvinte și expresii, curente în
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
tot prin mijloacele răului. Toate întâmplările din viața lui Kostas vor fi de aici încolo sub puterea acestui misterios personaj, a cărui influență ajunge până în îndepărtata Franță. Dincolo de puterea invenției și de harul desăvârșit al povestirii, făcută într-un limbaj arhaizant cum nu se putea mai potrivit, notabilă este știința construcției epice, care-l ferește pe autor să cadă în exces: de fiecare dată când netrebniciile lui Kostas depășesc pragul suportabilului, fie că e vorba de gânduri incestuoase, de crime sadice
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
ce pornea de la articole practice asupra alimentației și higienei țăranului, până la articole de cultură propriu-zisă și poezii patriotice cu Basarabi și Mușatini, cu plăieși, logofeți și zimbri, la toate serbările naționale și omagiile aduse eroilor neamului, într-un stil propriu, arhaizant, cu cuvinte alese din cronicari și din cărțile bisericești, �românizând" totul: pe Dumnezeu, credința și guturaiul; totul împotmolit într-o frazeologie umflată, saturată de adjective goale, dar �neaoșe"; ziua de naștere a unui bărbat politic, sub pana lui, se înscria
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
apartenența la un anume stil birocratic, oficial, greu de adaptat unor situații de comunicare mai puțin formale. Limbajul jurnalistic actual a preferat o altă soluție: folosirea ca termen generic a vechiului dascăl, alegere marcată stilistic: ca și alte cuvinte vag arhaizante, dascăl aparține clișeelor ambigue, uneori solemne și poetice, alteori familiare și ironice. În fine, stilul solemn folosește uneori și termenul generic, nespecific, educator, care își poate restrînge sensul în funcție de context. În permanentă căutare de sinonime, cu obsesia evitării repetițiilor în
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
casă?; Fie că Sfintele Sărbători ale Crăciunului să vă aducă pace în suflet și să vă lumineze chipul de fericire?; Bucuria Crăciunului să sălășluiască veșnic în inima ta luminându- ți sufletul? etc. Le sînt specifice un vocabular și o sintaxa arhaizante, prețioase, diferite de cele ale vietii cotidiene (în care nimeni nu mai folosește, de exemplu, verbele a călăuzi și a sălășlui); conjunctivul urării ia forma explicită a formulei de binecuvîntare. (Stereotipia e resimțită ca atare: pe un forum, cineva protesta
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
pretinsă operă necunoscută a lui Brâncuși, aflată în posesia nu știu cărui colecționar din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi se dezlănțuie într-o demonstrație halucinantă, al cărei singur scop este acela de a publica, analiza, interpreta și acredita biata arătare de cca 20 cm
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
după schimbarea intervenită în anii 1917-1918 și a celor petrecute acolo în ultimul deceniu al regimului țarist. Pentru o mai bună percepere a relatării sale, mai întâi câteva remarci asupra limbajului utilizat. O limbă moldovenească cu iz regional, cu tendințe arhaizante și aproape total lipsită de neologisme. Caracteristică valabilă, de altfel, pentru întreaga manieră de a scrie a povestitorului Sadoveanu, dar subliniată de directa sau indirecta reproducere a modului de exprimare basarabean. O atenție specială merită acordată terminologiei utilizate pentru a
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
cu o admirabilă știință de portretist. Livresc fără a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic prin afișarea ironică a convențiilor, Calpuzanii poate fi citit și ca un roman cu cifru, o sugestie în acest sens fiind oferită de prefață, care, dincolo de fantazările erudite pe teme lingvistico-mitologice, conține și un avertisment
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
Chalis de la Dristra, Sesthlav și Satzas (Saccea), care stăpâneau Vicina (Isaccea), în nord, și celelalte orașe din sudul Dobrogei (cf. Anna Comnena, VI, 14, 1, în Fontes, III, p. 89). Iorga apreciază numele celor trei căpetenii dobrogene ca fiind etnonime arhaizante. Unul din ei deținea Dârstor, Tatos, se pare, iar ceilalți stăpâneau Vicina și alte cetăți, ceea ce înseamnă Dunărea dobrogeană întreagă și părțile învecinate. Din aceste evenimente și fapte rezultă că, în secolul al XI-lea, după instalarea Imperiului la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ucis mișelește. Epicul vioi, deși fără suflu, ticsit cu o puzderie de amănunte ce aspiră să imprime narațiunii un colorit de epocă, este servit de un limbaj care se vrea cronicăresc, și în mimetismul lui e de o plasticitate căutată, arhaizant peste măsură. Povestiri istorice „din zilele revoluției din 1848”, din vremea răscoalei de la 1907 și mai de demult conțin volumele Stâlpi de foc (1967), Primăvară, focuri și gloanțe (1973), Volburi peste veacuri (1973). Lăsându-se în voia unui tendenționism vârtos
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
în nord-vestul și centrul Peninsulei Arabe. Un alt motiv al asemănărilor este considerat faptul că traducerile Coranului au fost influențate de cele ale Bibliei, si aceasta nu numai în spațiul cultural românesc. Există un stil al textelor religioase, maiestuos, adesea arhaizant, care a fost impus de Biblie și de traducerile acesteia. Așa cum rezultă și din observațiile autoarei, atât în cazul numelor divine din Biblie, cât și în cazul celor din Coran, traducerile în diverse limbi se referă în mare măsură la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Prima, cea a lui Silviu Octavian Isopescul (1912), a fost până de curând singură. Manifestând preocupare pentru fidelitate și adecvare stilistica, realizată prin apropierea de stilul traducerilor biblice din perioada în care a lucrat traducătorul, astăzi e resimțită că prea arhaizanta. Apoi, în 1997, a apărut o a doua: Coranul cel Sfânt, Traducerea sensurilor și comentarii, publicată de Asociația Studenților Musulmani din România. După cum o arată și titlul și cum era de așteptat de la convingerile traducătorilor, lucrarea nu este propriu-zis o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]