KorAP: Find »[drukola/base=arierație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 >

49 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

structurile spațiale și temporale, psihomotorii, praxice și de limbaj; tulburări globale de personalitate care se înrudesc cu o structură patologică de factură psihotică. Conceptul axial pe care se construiește grupa arierațiilor mintale este cel de retard mintal. Evaluarea stărilor de arierație mintală se face prin raportarea lor în modelul de dezvoltare deficitară a sistemului personalității, proces considerat ca o întârziere în dezvoltarea și maturizarea psihobiologică și psihosocială (G. Gottlieb) Întârzierile în dezvoltare sau oprirea din dezvoltare la un anumit nivel va

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică este inaugurată în primul deceniu al secolul XX de Binnet și Simon, prin introducerea

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
un regim special de măsuri psihopedagogice, dar care trebuie să se dezvolte, să trăiască și să activeze în societate alături de celelalte persoane. Documentul adoptat care recunoaște și stabilește „drepturile handicapaților” este „Declarația de la Salamanca”. Cauzele oligofreniilor În etiologia stărilor de arierație mintală sau a oligofreniilor, sunt incriminați un mare număr de factori, care pot avea o valoare ereditar-genetică morbidă, pot fi legați de viața intrauterină, afectând procesul de organogeneză, cauze intra-natale și postnatale, cauze endocrine, metabolice, psihologice etc. a) Factorii

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
care cuprind mai multe aspecte, și anume: întârziere în dezvoltarea fizică (staturală, ponderală, infantilism, întârziere în mers, întârziere în dezvoltarea limbajului), manifestări neurologice (pareze, strabism, convulsii), manifestări endocrine sau viscerale diferite. Alte tulburări psihice care pot fi prezente: întârziere prin arierație afectivă (copii uitați, rău dirijați, neglijați, inhibați, abandonați), infantilism afectiv care poate simula un deficit intelectual. După J. de Ajuriaguerra, aspectul cel mai complet care ne poate conduce către înțelegerea „arierației mintale” este analiza personalității acestor indivizi. Comportamentul arieratului este

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Alte tulburări psihice care pot fi prezente: întârziere prin arierație afectivă (copii uitați, rău dirijați, neglijați, inhibați, abandonați), infantilism afectiv care poate simula un deficit intelectual. După J. de Ajuriaguerra, aspectul cel mai complet care ne poate conduce către înțelegerea „arierației mintale” este analiza personalității acestor indivizi. Comportamentul arieratului este rezultatul organizării personalității acestuia. În acest caz avem în vedere următoarele aspecte: o neorganizare a funcțiilor cerebrale datorită unor leziuni cerebrale minore; un anumit mod de organizare funcțională cerebrală care-i

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
bine arieratul mintal trebuie să pornim de la două premise: organizarea cerebrală este indispensabilă organizării proceselor intelectuale; organizarea cerebrală nu este suficientă pentru a explica organizarea acestui proces. Elementele de care trebuie să se țină seama în aprecierea unei stări de arierație mintală sunt următoarele: evoluția perceptivo-motorie, comunicarea verbală, comunicările extraverbale, controlul emoțional, relația cu obiectele, modificările de dispoziție emoțională, prezența unor tulburări afective nevrotice, tulburările de comportament, nivelul de dezvoltare intelectuală. Față de cele arătate mai sus, majoritatea specialiștilor sunt de acord

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cu obiectele, modificările de dispoziție emoțională, prezența unor tulburări afective nevrotice, tulburările de comportament, nivelul de dezvoltare intelectuală. Față de cele arătate mai sus, majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște două grupuri principale de caracteristici psihopatologice pentru subiecții cu arierație mintală: tulburările intelectuale și particularitățile afective și relaționale. Le vom prezenta pe larg în continuare. 1) Tulburări intelectuale Debilul mintal se caracterizează prin slăbirea judecății, dificultăți importante de abstractizare și slăbirea discernământului. R. Zazzo admite că QI permite să se

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
definită prin mobilitatea și stabilitatea crescândă a raționamentului, gândirea debilului pare să atingă un fals echilibru caracterizat printr-o anume vâscozitate în gândire. Este un fenomen de „vâscozitate genetică” pus în evidență de studiile lui B. Inhelder. La subiecții cu arierație mintală gravă, la limita imbecilității, există o stare de omogenitate izbitoare între diferitele moduri de raționament, o concordanță care permite situarea structurilor operatorii la un nivel precis de evoluție genetică. Această omogenitate este încă mai mare la debilii profunzi decât

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și medicală adecvate. QI are valori cuprinse între 0,50 - 0,65. Debilitatea profundă, sau imbecilitatea, este parțial educabilă, deși chiar și aceștia pot atinge un anumit nivel de productivitate profesională. QI are valori cuprinse între 0,30 - 0,50. Arierația profundă sau idioția, grupează acei indivizi needucabili, inadaptabili, dependenți, care pot dobândi unele gesturi elementare ale vieții cotidiene și activitatea ocupațională neproductivă. QI are valori care oscilează în jurul lui 0,30 și sub această valoare. În general, „criteriile de apreciere

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
grade, la care se mai adaugă anomalii cutanate diverse și tendința la producții tumorale. În acest cadru clinico-psihiatric intră următoarele afecțiuni: scleroza tuberoasă Bourneville, neurofibromatoza Recklinghausen, angiomatozele cerebrale (maladia Sturge-Weber sau angiomatoza encefalotrigeminală și maladia Hippel-Lindau sau angiomatoza retino-cerebeloasă). 2) Arierațiile dismetabolice În această grupă sunt incluse sindroamele caracterizate printr-o incapacitate, transmisă genetic, de a metaboliza anumite substanțe (lipide, protide etc.) a căror produse intermediare de metabolism se acumulează în organism producând tulburări biochimice ale neuronilor de diferite tipuri. În

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
lipide, protide etc.) a căror produse intermediare de metabolism se acumulează în organism producând tulburări biochimice ale neuronilor de diferite tipuri. În sensul acesta se descriu următoarele forme clinice: idioția amaurotică sau maladia Tay-Sachs, datorată unei lipoidoze, oligofrenia cetonpiruvică. 3) Arierațiile disendocriniene Aceste stări sunt datorate, de regulă, unei insuficiențe tiroidiene și se manifestă, din punct de vedere clinico-psihiatric, sub forma oligofreniilor tiroidiene sau mixoedematoase, care pot fi de două forme: idioția mixoedematoasă Bourneville, cretinismul mixoedematos. 4) Arierațiile prin embriopatii infecțioase

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
oligofrenia cetonpiruvică. 3) Arierațiile disendocriniene Aceste stări sunt datorate, de regulă, unei insuficiențe tiroidiene și se manifestă, din punct de vedere clinico-psihiatric, sub forma oligofreniilor tiroidiene sau mixoedematoase, care pot fi de două forme: idioția mixoedematoasă Bourneville, cretinismul mixoedematos. 4) Arierațiile prin embriopatii infecțioase Acest grup de oligofrenii recunosc drept agent patogen un microb, un virus sau un parazit, care, pătruns pe cale hematică din organismul mamei în cel al fătului, poate acționa în sensul modificării disembriogenetice a acestuia, direct sau prin

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sensul modificării disembriogenetice a acestuia, direct sau prin toxinele pe care le produce. Ca forme clinico-psihiatrice sunt citate următoarele: embriopatia rubeolică, toxoplasmoza congenitală, sifilisul congenital. 5) Sindromul Down Cunoscut și sub numele de mongolism, acest sindrom reprezintă o stare de arierație mintală întâlnită cu o frecvență de 1% în populație. A fost descris de Langdon Down (1866) sub numele de idioție mongoloidă. Un mic procent dintre aceștia sunt idioți propriu-ziși, pe când restul de 60% sunt imbecili sau debili mintali. Sindromul Down

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Hipsaritmia sau maladia spasmului în flexiune este o oligofrenie severă la care se asociază spasme generalizate în flexiune, scurte unice sau sub formă de accese. Are un traseu bioelectric cerebral (EEG) specific. Am prezentat anterior aspectele psihopatologice ale stărilor de arierație mintală sau oligofreniile. Acestea nu trebuie considerate boli, în sensul accepțiunilor psihiatrice, ci stări de deficiență psihică legate de o tulburare în dezvoltarea psihică globală a personalității, așa cum am arătat anterior în lucrarea de față. Spre deosebire de persoanele normale psihic sau

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
fantasme tragice. Apatie: stare de indiferentism psihic și somatic, absența interesului, a motivației pentru o acțiune. Aprosexia: incapacitatea bolnavilor psihici de a-și putea concentra și orienta atenția asupra unui obiect, persoană sau situație. Apsihia: stare de pierdere a conștiinței. Arierație mintală: insuficiența sau oprirea în dezvoltarea intelectuală a individului, de diferite cauze și niveluri. Sinonim: oligofrenie. Astenie: scăderea sau pierderea forței, slăbiciune generală, diminuare a capacităților vitale. Ataxia: incapacitatea executării unor acte motorii în absența oricărei paralizii. Aura: simptom premonitor

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
pleca brusc, fără un scop și fără o adresă anumită. Se caracterizează prin faptul că este subită, irațională și limitată în timp. Fuga de idei: accelerare a fluxului ideativ putând merge până la incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită în cazurile de arierație mintală profundă (imbecili, idioți) sau în cursul fazelor terminale ale stărilor demențiale. Glischroidie: lentoare sau vâscozitate ideativă, afectivă și motorie, adesivitate cu bradipsihie specifică stărilor epileptoide. Halucinație: percepție fără obiect. Tulburare psihopatologică majoră și specifică. Heautoscopie: tulburare psihică constând în

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
luptând împotriva ei. Obtuzie: diminuare, mai mult sau mai puțin marcată, a stării de conștiință vigilă, cu dificultăți de înțelegere, ideație lentă, somnolență și dezorientare parțială. Oligofrenie: nedezvoltarea psihică globală, în special intelectuală afectivă și comportamentală, de diferite grade. Sinonime: arierație mintală, deficiență intelectuală. Onirism: activitate mintală automată, reprezentată prin viziuni și scene în mișcare, așa cum apar ele în cursul viselor. Oniroidie: este definită ca infiltrarea construcțiilor de vise în gândirea vigilă. Onomatomanie: repetarea mintală, cu caracter obsesiv, a unor cuvinte

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Helmchen H., Lauter H., Germania Contemporary Psychiatry (2001) Index tematic Absență Abulie Acalculie Acatisie Achinezia Afazie Agitație Agnozie Agorafobie Agrafie Agresivitate Alcoolism Alexie Alienare mintală Ambivalență Amimie Amnezie Amuzie Andropauză Anestezie Angoasa Anorexia mintală Anormalitate Anticipație Anxietate Apatie Aprosexia Apsihia Arierație mintală Astenie Ataxia Aura Autism Automatismul mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

mintal recuperabili pe plan școlar, profesional și social, educabili, adaptabili la exigențele instrucției școlare și ale vieții sociale. Deficiența mintală de gradul II (deficiența mintală moderată și deficiența mintală severă), cunoscută în literatura psihiatrică de specialitate și sub denumirile de arierație moderată sau severă și întârziere mintală mijlocie, se situează sub raportul gradului deficienței între deficiența mintală ușoară și deficiența mintală profundă. Din punct de vedere psihometric, este corespunzătoare vârstei mintale cuprinse între 2 și 7‑8 ani, respectiv unui coeficient

Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
relațiilor interpersonale, este destul de dificilă și nu lipsită de riscuri. Pe lângă formele tipice de deficiență mintală severă (cu cele trei grade: inferior, mijlociu și superior), există și unele forme clinice atipice sau cu o etiologie necunoscută. Astfel, putem întâlni: a) arierația autistică - o formă de insuficiență mintală severă caracterizată prin deficit intelectual pronunțat, absența comunicării, posibilități reduse de educare și instruire, copiii în cauză fiind capabili doar de achiziția unor automatisme sau conduite condiționate; b) deficienții mintal prodigioși („idioții savanți”) - reprezintă

Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533

să vorbească și pot fi antrenați în aptitudini elementare de autoîngrijire. Sunt familiarizați cu alfabetul și număratul, iar în perioada adultă pot fi capabili să efectueze sarcini simple, în condiții de supraveghere strictă. (DSM IV)9695. 4. Întârzierea mentală profundă (arierația) cuprinde subiecți cu QI sub 20, iar vârsta mintală mai mică de trei ani. Ei sunt reduși la o viață vegetativă cu o incapacitate de formare a reflexelor condiționate. Durata vieții este de obicei până la 20-30 de ani când decesul

Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689

folosi de facilitățile oferite. (Și mai puțini sunt cei capabili să înțeleagă mecanismele de funcționare ale aparatelor de care se servesc zilnic, dar este deja o altă problemă.) De deficiența (handicapul) de intelect se ocupă oligofrenologia. Norbert Sillamy, numind oligofrenia "arierație mentală", o definește drept "insuficiență a dezvoltării intelectuale, ce se opune demenței, care este o deteriorare, o pierdere patologică a inteligenței"44. Așadar, în cazul copilului oligofren, vorbim, în general, despre o nedezvoltare, ceea ce plasează întârzierea mintală în primele segmente

Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz (2014) [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]