175 matches
-
putea modifica această tendință, iar forțele ce se pot exercita, manifestă propriile lor tendințe, însoțite de efecte deosebit de neplăcute, care mai au și obiceiul de a se dovedi periculoase dacă intră în acțiune în preajma ființelor omenești. Mai puteau fi întâlniți aristotelieni plini de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine. Atât pe Pământ cât și pe Venus, am putut vedea la lucru un imperiu interstelar dezlănțuit în tentativa sa de a cuceri un sistem planetar, în ciuda dezaprobării unei Ligi pur aristoteliene. Totul pare o copilărie, dar cu caracter ucigaș, exemplu limită a gradului de nevrozare pe care-l poate atingeo civilizație, atunci când nu reușește să descopere o metodă de integrare a elementului uman al spiritului cu latura sa animală. Toate miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuise să accepte concluzia că un bărbat nu se poate sincroniza cu o femeie. Pe măsura trecerii zilelor, planul lui devenea tot mai precis. Și, totodată, înțelegea că tabloul întregii situații îi parvenise din filiera minții unor oameni care raționau aristotelian, aproape ad literam. Însuși Crang ― asta nu trebuia s-o uite ― nu constituia un bun exemplu pentru gradul lor de organizare pe care îl putea atinge cineva, fără să-și fi însușit, încă din copilărie, cunoștințele sistemului non-A. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în sensul propriu al cuvântului. Deși mai existau unele nelămuriri, acest raționament aducea întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ai înșelat complet asupra motivelor mele. Înălță din umeri. ― N-o să-l ucidem pe "șahist", Gosseyn. Vrem numai să participăm, pur și simplu, la jocul lui. Gosseyn nu zise nimic, dar mintea îi funcționa din plin. Era în natura omului aristotelian să nu împartă nimic cu altcineva de bună voie. De-a lungul întregii istorii, lupta pentru putere, asasinarea rivalilor și exploatarea celor fără apărare fuseseră realități ale naturii omului neintegrat. Iuliu Cezar și Pompei au refuzat să-și împartă Imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Non-axiome Copiii, adulții fără maturitate și animalele "identifică". De fiecare dată când o persoană reacționează la o situație nouă ca și cum ar fi vorba de o situație veche și invariabilă, se spune că el sau ea"identifică". Un asemenea comportament este aristotelian. Liber. Acesta era un fapt de necrezut. Eliberat de Ashargin. Din nou el însuși. Curioasă, conștiința sa din această pricină. Părea să nască din chiar elementele corpului său. Experiența sa personală a transportului prin creierul secund îi făcea familiară tranzacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare, să-l exileze, sau - Gosseyn zâmbi sarcastic - să-l păstreze. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Culcați! îl corectă ea. Și nu te mai frământa atâta pentru acești venusieni. Oricine i-ar ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum am făcut și noi. Se gândi că avea dreptate. Logica observației ei era aristoteliană și nu se sprijinea pe nici o dovadă, dar concepția sa generală era plauzibilă. Oboseala fizică. Reflexe lente. Nevoie imperativă de a recupera după fricțiunile bătăliei. Elementul uman intra pe lista combatanților. - Acest bruiaj, întrebă el, din ce cauză? - Te trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a combinat toate identitățile primare, toate postulatele subiective.. Într-un sistem impresionant, pe care n-am putut, timp de peste 2000 de ani, să-l revizuim fără a risca persecuția... Din acest motiv, numele său a fost dat doctrinelor bispeculative ― zise "aristoteliene " ― pe când realităților polispeculative proprii științelor moderne li s-a atribuit calificativul de "non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ar reuși să-l miște mai devreme de 24 de ore. Continuară să șușotească între ei, până când Thorson explodă furios: ― Dar nu credeți cu adevărat că poate scăpa din celula asta? Ori v-ați apucat să citiți romane din acelea Aristoteliene, în care eroul câștigă de fiecare dată? Până la urmă s-a văzut cine avea ultimul cuvânt. Fură chemați câțiva oameni care îi transportară pe Gosseyn cu tot cu fotoliu și cătușe, într-o celulă de oțel masiv, situată pe undeva, 4 etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
chiar omul care-ți trebuie? ― Da ― răspunse Gosseyn. Ar fi putut să nu continue, dar considerând că autorul "Egocentristului despre nearistoteliana Venus" merită mai mult, adăugă: ― A scris și lucrări care i-au fost publicate. Explicația era pe de-a-ntregul aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
putea modifica această tendință, iar forțele ce se pot exercita, manifestă propriile lor tendințe, însoțite de efecte deosebit de neplăcute, care mai au și obiceiul de a se dovedi periculoase dacă intră în acțiune în preajma ființelor omenești. Mai puteau fi întâlniți aristotelieni plini de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine. Atât pe Pământ cât și pe Venus, am putut vedea la lucru un imperiu interstelar dezlănțuit în tentativa sa de a cuceri un sistem planetar, în ciuda dezaprobării unei Ligi pur aristoteliene. Totul pare o copilărie, dar cu caracter ucigaș, exemplu limită a gradului de nevrozare pe care-l poate atingeo civilizație, atunci când nu reușește să descopere o metodă de integrare a elementului uman al spiritului cu latura sa animală. Toate miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuise să accepte concluzia că un bărbat nu se poate sincroniza cu o femeie. Pe măsura trecerii zilelor, planul lui devenea tot mai precis. Și, totodată, înțelegea că tabloul întregii situații îi parvenise din filiera minții unor oameni care raționau aristotelian, aproape ad literam. Însuși Crang ― asta nu trebuia s-o uite ― nu constituia un bun exemplu pentru gradul lor de organizare pe care îl putea atinge cineva, fără să-și fi însușit, încă din copilărie, cunoștințele sistemului non-A. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în sensul propriu al cuvântului. Deși mai existau unele nelămuriri, acest raționament aducea întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ai înșelat complet asupra motivelor mele. Înălță din umeri. ― N-o să-l ucidem pe "șahist", Gosseyn. Vrem numai să participăm, pur și simplu, la jocul lui. Gosseyn nu zise nimic, dar mintea îi funcționa din plin. Era în natura omului aristotelian să nu împartă nimic cu altcineva de bună voie. De-a lungul întregii istorii, lupta pentru putere, asasinarea rivalilor și exploatarea celor fără apărare fuseseră realități ale naturii omului neintegrat. Iuliu Cezar și Pompei au refuzat să-și împartă Imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dezvoltarea ulterioară a acelorași idei de Platon, În Republica, viza propunerea unor reguli de guvernare pentru asigurarea binelui societății. Însă desăvârșirea acestui concept și individualizarea sa, ca domeniu de sine stătător, se realizează prin expunerea gândirii și a metodei filosofice aristoteliene cu privire la fericire (eudaimoniaă, virtute și ideea de bine, În lucrarea de referință Etica Nicomahică (350 Î.Hr.ă (Aristotel, traducere și editare de Crisp, 2004, pp. X-XIXĂ. Ecourile filosofiei Greciei antice au avut o influență semnificativă asupra gândirii Evului Mediu
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
mult mai general decât simpla descriere a naturii electronilor. El considera că acest atribut al complementarității era comun conștiinței umane și modului În care funcționează mintea omului. Până În secolul al XX-lea știința operase În limitele impuse de certitudinile logicii aristoteliene: „Un lucru este A sau non-A”. Se intra acum Într-o zonă În care ceva putea fi „atât A, cât și non-A”. Mai degrabă decât a formula descrieri exhaustive ale lumii ori a schița o hartă unică care
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a celor care astăzi chiar și-au pierdut din caracterul inițial parodic, reușind să se metamorfozeze în creații discutabile prin prisma valorii intrinseci tocmai spre a nu fi acuzate de o formă de dependență mimetică de modelul imitat. "În poetica aristoteliană, mimesisul este marcat de concurența dintre două accepții ale conceptului: mimesis al conținutului, ca reflectare în conformitate cu realitatea, ceea ce presupunea un control al calității de adevăr sau fals exercitat asupra procesului imitativ, și mimesis al formei (sau a expresiei), ca idealizare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care le suportă respectivul material chiar în ceea ce se numește literatura-document . Punctul de plecare în preliminariile teoretice, care plasează discuția în planul problemei epistemologice fundamentale a relației dintre artă și realitate, cum era și firesc pentru autorul abordat, este mimesisul aristotelian. Acestui concept, confruntat și asociat cu concepte poetice de cea mai recentă extracție, i se nuanțează și i se adâncesc sensurile chiar pe baza textului sursă, stabilindu-se că mimesisul ca imitație în absolut este o imposibilitate. Dat fiind că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și schimbare, Aristotel făce o distincție importantă între două tipuri de schimbări: alterări și transformări esențiale. Prin alterări el înțelege o persistență a substanței, dar o alterare a proprietăților; prin transformări esențiale, înțelege o schimbare totală a substanței. Păstrând distincția aristoteliană, vom înțelege prin alterări: a) transformări ale semnificațiilor elementelor culturale (mituri, tradiții, obiceiuri ș.a.) și b) scăderea treptată a atașamentului pentru anumite elemente culturale (uitare); iar prin transformări esențiale: c) împrumut de elemente culturale și d) creare de noi elemente
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ș.a. Interviurile arată însă că atitudinile tinerilor sunt mult mai nuanțate, în sensul că oscilează de la ignorare la atașament puternic, iar comportamentele se pliază pe același continuum. Datele BCC-2005 confirmă aceste idei, acolo unde informațiile sunt comparabile. Revenind la distincția aristoteliană, indicată în capitolul anterior, putem spune că analiza sugerează posibilitatea existenței atât a unor alterări (tradițiile și sărbătorile apar pentru unii ca fiind desemnificate), cât și a unor transformări esențiale ale identității (apar noi sărbători). Însă, în ansamblu, în ceea ce privește identificările
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identity and global process, Londra, Sage Publications. Frobenius, Leo (1985 [1921]), Paideuma, București, Editura Meridiane. Fukuyama, Francis (1992), The end of history and the last man, New York, Free Press. Gallie, Walter B. (1956), "Essentially Contested Concepts", în Proceedings of the Aristotelian Society, 56, pp. 167-98. Gardels, Nathan (f.a.), Schimbarea ordinii globale, Filipeștii de Târg, Antet. Garfinkel, Harold (1967), Studies in ethnomethodology. Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall Geană, Gheorghiță (2005), Antropologia culturală. Un profil epistemologic, București,: Criterion. Gellner, Ernest (1983), Nations and Nationalism
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
given away all of hîș power and authority. No tragic hero has ever made a graver error în judgment. Of all the plays of Shakespeare, this one comes nearest to satisfying Aristotle's definition of tragedy, even though the so-called Aristotelian "rules" are broken. There is no "unity of action" here, for example, but only a fool would fault Shakespeare for the Gloucester sub-plot, best described by critics aș the "echo-plot", since Gloucester misjudged hîș sons. First, families are fractured, then
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
desfășurării piesei, care nu trebuia să depășească o mișcare de revoluție a soarelui, formulare ce a indus destul de multe discuții privitoare la echivalarea cu 12 ore sau 24 de ore. Regula privitoare la spațiu nu este deloc menționată în textul aristotelian, fiind adăugată ulterior de către comentatorii italieni ca un corelativ logic al unității de timp. Însă cei care au impus definitiv aceste unități ca instrumente tehnice necesare au fost clasicii secolului al XVII-lea. Astfel, prin apărarea vehementă pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]