1,017 matches
-
se ceartă unul cu celălalt, ci ei vor fi mai degrabă darnici, dacă se va ocupa fiecare de ale lui.' Singura versiune românească de până acum a Politicii lui Aristotel, cea a Elenei Bezdechi, datează din 1924. Spre deosebire de alte scrieri aristotelice (precum Metafizica, Organonul, Fizica, Despre suflet) ea nu a avut parte de nici o nouă versiune în toată perioada comunismului, editarea ei fiind considerată pernicioasă de către regimul dictatorial. (Pare ridicol să mai spui după atâția ani că n-a fost îngăduit
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
interpretată în cheie existențialistă și care vorbește despre începerea unei "vieți noi" amânată pentru un permanent "mâine". Cum mâine se transformă în azi, rezultă, printr-o inferență simplă, că viața nouă nu e posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii că e posibil vreodată altceva decât o ternă realitate curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
găsește totdeauna calea de mijloc și o adoptă". Printre notițele acestea filosofice făcute în 1960 se strecoară câteva strofe și versuri de Guillaume Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între idealul platonician și morala practică aristotelică, mi se pare turburătoare prezența acestor poezii atât de tipice ,,scării umane", ca mărturie existențialistă. Nu mai traduc; las totul la înțelegerea cititorului. Les démons du hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
dând credibilitate meditațiilor sale". (p.114) Sfera culorilor (1810) al lui Phillipp Otto Runge, pictor romantic german, contemporan și cunoscut al lui Goethe, a adăugat teoriilor culorilor existente în epoca o latură științifică esteticii. Otto Runge dezvolta și el sistemul aristotelic unidimensional de coordonare a culorilor alegând formă alegorica a globului numit "sfera culorilor" la baza căruia întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a ajunge la descoperirea raportului dintre idee și formă, artistul trebuie să ajungă la o cunoaștere
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
un tot unitar, exudă coeziune, poți să vezi cum anumite procedee arhi-cunoscute funcționează, dar, pînă la urmă, nu poți motiva perfecțiunea întregului și nici nu poți explica de ce un cuvânt în plus ar fi distrus poezia. Funcționează de-a dreptul aristotelic, după o logică a necesarului, pe care, la sfârșitul filmului sau poemului, poți s-o recunoști, dar nu să o reproduci sau să o elucidezi complet. De aceea, ultimul lungmetraj al lui Jeunet te lasă cu o satisfacție, dar aceasta
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
gîndesc la John Philliponus, un personaj dintr-o carte numită Cybernetic Conspiracy, un filosof care, în timpul lui Iustinian în Bizanț, l-a negat prima oară pe Aristotel. Tot ce fac eu în domeniul logicii fuzzy este o negare a logicii aristotelice. Cred că, practic, l-am construit pe acest John Philliponus cu un ochi spre propria mea persoană. Să vorbim acum despre biografia literară a personajului real, matematicianul Constantin Virgil Negoiță.Cum ați ajuns să scrieți? Eu scriu de multă vreme
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
vrea el. Este o ambiguitate pe care o cultiv și o doresc. Șase cititori pot citi astfel șase cărți diferite. Cum se actualizează legea terțului exclus în ceea ce scrieți? În Fuzzy Sets, personajul principal este legea a doua a logicii aristotelice, pe care toată lumea o învață la școală. Numele pe care i-l dau este Belle-the-Bull, în traducere liberă. Frumoasa Arțăgoasă. Logica terțului exclus este foarte bună pentru obiecte, dar este chiar periculoasă atunci cînd vorbim despre tot ce are legătură
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
legate de sufletul nostru omenesc. Matematicienii Cantor și Brouwer au studiat mulțimile infinite și au văzut că acestea nu se supun legilor concepute de Aristotel în urmă cu trei mii de ani. Părinții mei, de pildă, nu gîndeau potrivit logicii aristotelice. Eu vorbesc adesea despre separare, care stă la baza cunoașterii noastre limitate. Separarea socială și politică a oamenilor, ființe cu dimensiuni de fapt infinite, aduce mari nenorociri, cum ar fi războiul, în care fiecare dintre părți o anihilează pe cealaltă
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
ținută în atenția... lumii. Ca dovadă, romanul se încheie cu observații nobile despre folosul adus de... școlirea oamenilor. Nu știu dacă trebuie spus că minunatul roman al scriitorului Nicolae Pârvulescu este extrem de condensat în privința vieții pe care a reflectat-o aristotelic. În fond, ea este o lume prin care a trecut nu fără folos chiar autorul. De aceea, n are țesătură rară, prin care moderniștii ar putea croșeta cu materialul propriu și despre realismul fantastic, dislocările personagiale, confuzia de planuri existențiale
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Hills. * Întrebare firească: în ce măsură experiența de gazetar, propria-ți viață, merită să fie transpuse în literatură, dincolo de furcile caudine ale structurilor consacrate? Răspunsul niciodată nu va fi categoric, dar posibil, da. Cu o condiție - textul obținut să juiseze în cadre aristotelice, vizibile, bănuite măcar sau conturate în subsidiar. Vremurile cultural-estetice chiar dacă au furnizat alți parametri de exprimare în literatură, mimesis-ul și catharsis-ul n-au dis părut niciodată (nu luăm în calcul literatura de divertisment și derivatele acesteia). * Se dedică lui
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
devenit celebru în mediile științifice internaționale mai ales prin contribuțiile sale în domeniul matematicii fuzzy. Ulterior a extins logica "sistemelor vagi" la nivelul unor opere ficționale, perfect adaptate "logicii postmoderne" în care trăim. În romanele lui Constantin Virgil Negoiță principiul aristotelic al terțului exclus este abolit, limitele dintre adevăr și fals, bine și rău sunt variabile și necontradictorii. Albul și negrul nu există în stare pură, politicienii, mass-media și instituții mai mult sau mai puțin obscure întind perdele de fum sau
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
presupune o optică monomană în virtutea căreia fiecare adept crede că Dumnezeul lui e unic și că l-a ales tocmai pe el să-l slujească, excluzîndu- i firește pe ceilalți. O asemenea optică nu doar că nu știe de principiul aristotelic al lui tertium non datur, dar nu admite nici măcar regula lui secundum non datur: „Fanatismul își are originea logică în numărarea inversă până la Unu, care nu tolerează nimic și pe nimeni lîngă sine. Acest Unu e mama intoleranței. Cine spune
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
e ostil anarhiei, pentru că nu poți fi egalitar decât dacă ești anarhic. COMUNISM ȘI TOTALITARISM Când se vorbește de totalitarismul comunist e o contradicție în termeni. Totalitari nu pot fi decât oamenii care pleacă de la întreg la parte — după formula aristotelică. Or, comuniștii nu sunt totalitari. După ce mă orientez? După Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roșie. Acolo se spune că idealul lor e o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale sfârșitul Manifestului, cum zice Kautsky. Comuniștii sunt anarhiști la finalitate. Totalitari sunt fasciștii, hitleriștii și Biserica catolică, pentru că și ea pleacă de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. Ăștia sunt totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneți asta, că zăpăciți tineretul! Dacă toți îi consideră pe comuniști totalitari, nu pot să dau pe post asta... Dar eu — ce-i în gușă și-n
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
dat, cu cele patru idei mame, două de ordin ideal și două de real, idei care sunt, cele de ordin real: moartea și viața; iar cele de ordin ideal: dreptul și obligația, idei nu metafizice și abstracte, ca și categoriile aristotelice sau kantiene, ci pline de conținut potențial. Pornind de la ele, combinându-le în toate felurile posibile, în coordonări binare în primul rând, apoi ternare, cuaternare mai apoi și așa în mod succesiv, este ca și cum ai avea de descifrat misterul marei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
abstract. În abstract? Și rămâne Carrascal ca cineva care are viziuni. În abstract, da. Dragostea, prietene don Avito, nu este nominalistă, ci realistă, nu urcă de la concret la abstract, ci coboară de la abstract la concret, este mai mult platonică decât aristotelică, începe prin a se îndrăgosti de femeie și în fiecare individuație a ei nu vede mai mult decât genul; doar mai târziu pare să se concretizeze... Pare, da, pentru că în realitate se concretizează doar în pasiunile eroice, în cele istorice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o discuție poate fi considerat în universul de discurs antic un sofist. Spre deosebire de sofist, filosoful vine să transmită înțelepciunea sa, să învețe pe alții, să-i deschidă către a ști, și nu să-i închidă înfrângându-i. Dintr-o perspectivă aristotelică putem considera omul inautentic drept o persoană alcătuită numai din accidente, căreia îi lipsește substanța. Formula "epoca oamenilor fără substanță" sună interesant! Principiile logice lansează universul de discurs în care poate fi rostit ceva; chiar și ființa. Dezbaterea lor reprezintă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
procedeu, fiind observator lucid și implicat ("spectator brechtian", îl numește Banu), dar încercînd, totodată, și o senzație de plăcere deloc inocentă, ba chiar "perversă și suspectă", care îl face să sucombe efectelor emoționale ale acestei strategii dramatice ( acesta e "spectatorul aristotelic", captivat de jocul supravegherii). Raportul cu intriga se modifică și el, "dublarea" privirii spectatorului conferindu-i acestuia sentimentul că domină platoul, deci realitatea ficțiunii, supravegherea fiind consubstanțială oricărei puteri. Aceasta este de fapt axioma tutelară a eseului lui Banu, titlul
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
război ținînd de tărîmul infracosmic al lumii subatomice, unde miza ține de înțelegere, nu de înfrînarea ascetică. Iar dacă, în materie de limbaj metaforic, fizicienii se iau la întrecere cu Böhme, nici cu logica nu se lasă mai prejos. Logica aristotelică e pe cale să dea ortul popii. Terțul exclus are zilele numărate, iar în locul lui se ivește ruda lui mai săracă: terțul inclus. Terțul inclus nu spune nimic altceva decît că, atunci cînd eșuezi în încercarea de a înțelege logic un
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
recuzînd calificativul cu care e habitual gratulat, nu pregetă a-și mărturisi aci despărțirea de filosofie. Cu simțămîntul că n-a pierdut nimic, altminteri zis că filosofia nu-i aparținea organic: "încetînd să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la toți aceștia nu mă mai atrage. în afară de o anumită carență care ține de Ťprofesiať mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
sprijinul unei ecuații ori unui algoritm ce, în viziunea lui Germano Celant se pliază pe direcția "l^informel froid", axată pe o activitate mentală abstractă, de decodare a mesajului ca operațiune sintetică a unei arhitecturi sonore) sau schematic (tributar aserțiunii aristotelice conform căreia forma redă ideea operei), conceptualismul muzical inițiază în general o sumă de matrici generatoare, ce comportă disponibilitatea de a da naștere la multiple cazuri particulare concentrice la intenționalitatea originară. Paradoxal, cu cît investiția de luciditate, de încăpățînare prin
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
și nu de partea aposteriori-ului, empiricului (particularul și contingentul). De aceea, Paulsen va opta, cu toată seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum ar fi: raportul dintre stat și individ, dintre om și cetățean, dintre binele individual și cel al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie să reamintim mereu distincțiile aristotelice prezente la Paulsen (cum, de altfel, ele sunt prezente și la Kant), cum ar fi: raportul dintre stat și individ, dintre om și cetățean, dintre binele individual și cel al colectivității. Celebra definiție a omului ca „ființă socială prin natura
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și urmează excitația instinctuală particulară”. Paulsen vorbește simplu și conform adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni condusă (s.n. - V.V.); opoziția dintre rațiune și senzorialitate, dintre superior și inferior, determină structura fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]