123 matches
-
începea atunci, de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului nou" care să oprească ceea ce peceria nu putuse stopa altfel: afirmarea intelectualității autentice în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cât de atractivă, pe atât de înșelătoare... - Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea tacâmurile acelui prânz întârziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de ceară (1984), construit sub forma unui monolog adnotat de un scriitor, relevă tot impasul unui „revoluționar de meserie”, un director de centrală industrială, dezumanizat prin identificare cu funcția exercitată, nu sub impulsul unui fanatism fie și pseudorevoluționar, ci al arivismului, stimulat de soție. Cu următoarele două romane, Vitralii incolore (1985) și Cenușa din ornic, proza lui P. încercuiește alt domeniu, acela al existenței individuale, nu fără configurarea cadrului social și istoric. Liantul primului roman e drama unui chirurg oftalmolog, înfățișat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.), el visează, în articolul-program din „Floarea de foc”, „un stil arzător cum sunt flăcările”, menit să demoleze o ordine spirituală „hâdă”, falsă, și să reformeze viața socială. Revoltat împotriva politicianismului și a arivismului, convins de nocivitatea unor aspecte ale culturii și civilizației occidentale, găsește repere și modele în ortodoxie, în tradiția românească de tip voievodal. Deviza ziarului său - „Credința noastră e să înfăptuim «Țara slobodă și duhovnicească»” - este pusă în practică prin atacuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
din membrii de sindicat. Totuși, numai două femei fac parte din Comitetul Politic Executiv al PCR. Efectele perverse au fost, însă, numeroase și perpetuate inclusiv după 1989. Activitatea social-politică a femeilor a început să fie asociată cu propaganda de partid, arivismul și obediența. Opinia publică a realizat că era vorba de o participare decorativă și nu de una reală. O participare reală a femeilor la viața publică ar fi presupus o mișcare autentică de femei, alegeri libere și respectarea drepturilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt scelerați de anvergură, vădiți în tonuri frapante, ci complexați mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor fiind de ordinul unui „arivism meschin” (Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul construiește în general naturi delicate, deseori infantile nu prin naivitate propriu-zisă - pentru că personajele sunt mai degrabă istețe, nu lipsite de viclenii benigne, posibil păguboase -, ci prin candoare. Câteva proze au ca protagoniști chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
circumstanțele care îl abat de la buna exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977), Un om insuportabil (1984) etc. Piesa cea mai reușită din serie rămâne Moartea ultimului golan (1975), și aceasta o satiră destul de facilă a arivismului, însă personajul central, un tânăr snob preocupat și de teoretizarea metodelor inteligenței sociale, se reține. Când scrie teatru pentru copii - Taina băiatului timid (1969), Teză la limba română (1973) ș.a -, S. dublează accentul moralizator și supapele comice pornind de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
pasiunea pentru o casă mare sau pentru o femeie frumoasă - arătând că altcineva o vrea. Este ceea ce aș numi dorința de literatură - așa cum există o dorință de bani căreia îi spunem lăcomie, sau o dorință de mărire căreia îi spunem arivism. Dorința de literatură nu reclamă pregătire prealabilă, nu implică discriminarea unor proprietăți stabile ale obiectului literar, doar proprietățile întâmplătoare ale unui obiect dorit de altul. Dorința literară e încadrată de câmpul literar și e guvernată de legile lui; dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru organism, ca dovadă că el s-a păstrat de-a lungul evoluției umane. Nu întâmplător, mai târziu, Mihai Ralea îl va caracteriza pe C. Rădulescu-Motru ca fiind un „gânditor occidental într-o țară de politică, de afaceri și de arivism”, profețind, totodată, că o altă lucrare a sa, Curs de psihologie (1923), va deveni „Ebbinghaus-ul psihologiei românești, catehismul indispensabil de inițiere în problemele psihologiei”, fapt care s-a și confirmat (apud Bejat, 1972, p. 281). Fenomenul semnalat de noi, și
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
corupția era un subiect tabu. Ea era doar o racilă a societății capitaliste, de care noua orânduire era scutită prin simpla forță a organizării sale. Democrația socialistă, cel mai echitabil regim, nu putea fi lovită de bolile individualismului și ale arivismului care, nu-i așa, sunt tipic burgheze. Evident că, odată cu ieșirea din scenă a stalinismului și cristalizarea oligarhiei comuniste, corupția, care în principiu avea ca miză accesul la pozițiile de control ale sistemului - atât la nivel politic, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice, aceasta predispoziție incipientă a argentinianului să se agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex resentiment metafizic. Una din manifestările sentimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
societatea vremii. Creația lui Vlahuță încorporează și elemente de viață personală. Se conturează un vast tablou de epocă, cu medii sociale diverse, aspecte de viață și caractere umane, moravuri ale societății burgheze românești din aceea epocă (exploatarea poporului, misticismul, ignoranța, arivismul, demagogia patriotardă, cosmopolitismul, brutalitatea în armată, etc...). Imaginea intelectualului onest, torturat de corupția societății este întruchipată de Dan (poet), Priboianu (ziarist), Plavăț (medic). Se remarcă faptul că prin Al. Vlahuță, analiza psihologică începe să devină un mijloc de caracterizare în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
pendulează permanent,între sentimentul național de care e pătruns și conformismul politic, impus forțat românilor aflați sub jugul imperiului austro-ungar.În condițiile istorico-sociale ale satului, pământul la care râvnește atât de mult Ion,nu trebuie văzut ca obiect exclusiv al arivismului,ci un fundament însemnat de existență,de conservare a demnității umane,de a munci pentru a te bucura de roadele lui. Rebreanu, un excelent cunoscător al proceselor sociale, economice specifice satului românesc în care s-a născut și a trăit
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fata nebunatică ce întruchipează eternul mister feminin. În al doilea rând, evoluția relației dintre cei doi îndrăgostiți ilustrează o viziune realistă asupra unei lumi în care visul fericirii prin iubire este destrămat de mecanismele necruțătoare ale intereselor materiale și ale arivismului. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că, prin temele complexe, prin personajele ale căror destine evidențiază modele și sensuri existențiale și, mai ales, prin cuplul Felix-Otilia, George Călinescu creează monografia unei lumi veridice, ilustrând toate crizele și contradicțiile, toate neputințele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
este un poem tragic și o parabolă socio-politică, o satiră a unui regim polițienesc și militarist, orb și criminal în ambițiile lui feudale de putere colonială, dar și un roman de moravuri ce focalizează vechiul motiv al măreției și decăderii, arivismul, infernul conjugal, figurile și peisajul provinciei portugheze somnolente, deși cu un potențial uman imprevizibil, în ciuda destrămării valorilor etice. Tipică în acest sens este cariera aristocratului-bancher ce-și debarcă tatăl după codul gangsterismului, prin recurs la spionaj, șantaj și grăbirea morții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
feministă. Dar, acest demers de întărire a corectitudinii politice în spațiul public s-a dovedit și o armă socială redutabilă. Căci, cu timpul, umbra metaforică din primele lucrări feministe și-a transformat ironia în cinism gros și etica discursivă în arivism instituțional rapace, fie pentru ea fie pentru soțul ei, fie pentru amândoi împreună. Din fericire nu acesta este singurul tip de feministă din societatea românească, persoane de o decență intelectuală de mare clasă precum Laura Grunberg sau Doina Olga Ștefănescu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
prim plan sunt revoltați, în afara legii, vehicule care traversează, în mare viteză și cu violența, de sus în jos sau invers, etajele ierarhiei sociale ale Comediei umane. Dinamismul extraordinar generează mitul energiei vitale. Eroii lui Balzac sunt posedați de demonul arivismului. Dacă personajul balzacian se definește că "o sumă de energie", după formulă din Physiologie du mariage, economisita (că în cazul avarilor) sau consumată (că în cazul personajelor active), personajul din jumătatea a doua a secolului pierde această calitate. "Pentru epocile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
românești” realizată de prof. Nicolae Iorga în anul 1922, istoricul subliniază contribuția presei la înfăptuirea idealului național. Întradevăr, perioadele acelea, mai ales cea interbelică, a avut, după câte se știe, scăderile inerente, față de care presa n-a rămas indiferentă. Corupția, arivismul, îmbogățirea rapidă, dezmoștenirea mulțimii etc. erau frecvente și atunci, dar ziarele s-au ridicat împotriva celor lipsiți de onestitate și dăruirea Patriotismul nu era un cuvânt de ocară. Dezvăluind asemenea tare sociale, presa s-a ocupat și de multe alte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
această cale a bunelor tradiții sănătoase”. Titlul revistei simbolizează legătura directă cu modelele culturale și istorice ale trecutului, așa cum au fost acestea promovate de sămănătorism, „pentru a face să ajungă, cu aceleași solii ca ale vechiului «Sămănător», batjocorit astăzi de arivismul lărmuitor al tuturor «tinerilor de viitor», cuvinte de prețuire dreaptă și pagini de sănătoasă cetire românească și în părțile unde orice amintește «Neamul românesc» e total oprit de a pătrunde...” Atât literatura inclusă în revistă (proză, poezie, teatru), cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
fiindcă acesta nu era un abil psihanalist, și nici de către Nicolschi ori Sepeanu, ci de mai sus, fără ca Lucinescu să se pronunțe în privința regizorilor ascunși. Criteriile de selecție ale acestora au fost lipsa spiritualității, impulsivitatea, violența, ambiția, complexele personale și arivismul, în general fiind recrutați dintre deținuții închiși întâmplător, cum erau frontieriștii ori cei denunțați pentru legături din trecut. Încercând să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Teodosie (347-395) în urma unui abuz de putere? Vom putea admira curajul cu care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în primul rând datorită depășirii unor clișee și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul mai investighează conștiințe (fals) torturate și destine umane ratate, ce parcurg o traiectorie regresivă. Confruntați cu realitatea, acești oameni cad victime propriilor slăbiciuni de caracter: arivismul (Geo Baldovin din Durerile altora, 1969), lașitatea în asumarea riscurilor pe care le implică o anumită opțiune politică (Paul Comănici din Scamatorul, 1969) sau lipsa de curaj într-un moment decisiv al vieții, utilizarea de paleative ce se vor dovedi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
vede superioare, prin maniere, gesturi, eleganță, prin modul de susținere a conversației. Categoria cea mai tipică de snobism presupune o ambiție gratuită, pusă în serviciul va-nității de a se afla în cercuri mai înalte (a nu se confunda snobismul cu arivismul). Românii de azi nu-și cunosc limba și o vorbesc cu dificultate. La posturile de radio și mai ales TV, în ziare și reviste, se folosește o limbă deocheată, plină de superlative, agramatisme, expresii strident populare, neologisme (barbarisme) de care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]