206 matches
-
complexul de inferioritate creat de originea sa umilă și de lipsa lui de cultură îl face să se comporte tiranic în relațiile cu soția și cu socrul său. Alte personaje secundare (Nichitachi, Bănică, Haim) completează imaginea unei societăți populate de ariviști lacomi și lipsiți de scrupule. Tănase Scatiu se remarcă prin vitalitatea rudimentară evidențiată în momentele de mânie, în dansul chindiei de la zaiafetul organizat cu ocazia primirii ministrului sau în gesturile exagerate de durere exhibate la înmormântarea Tincuței. Liniștit și lucid
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
în timp ce prezența Tincuței este una palidă, ea refugiindu-se într-o viață interioară în care stăruie amintirea iubirii din tinerețe pentru Mihai Comăneșteanu. Finalul violent al romanului este în concordanță cu caracterul personajului principal, stăpânul violent fiind sfâșiat de țărani. Arivistul Tănase Scatiu este un succesor „inferior sufletește” al lui Dinu Păturică, eroul romanului "Ciocoii vechi și noi" al lui Nicolae Filimon, anticipând demagogia sentimentală a lui Stănică Rațiu din "Enigma Otiliei". Criticul Pompiliu Constantinescu a formulat o opinie separată, afirmând
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Aglae care se face stăpână pe casă și pe bunurile fratelui ei. Conștientă de faptul că ar putea fi un obstacol în viitoarea carieră a lui Felix, Otilia fuge la Paris cu Pascalopol, căsătorindu-se acolo. Devenit un om bogat, arivistul Stănică divorțează de Olimpia, se căsătorește cu Georgeta și intră în politică. Aurica rămâne însărcinată cu Weissmann. Filmul se încheie cu o secvență din timpul Primului Război Mondial, în care medicul militar Felix Sima îl întâlnește pe ofițerul Pascalopol, care fusese grav
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
rămână unul steril, iar bolnavii reali trebuie să dispară. Literatura europeană din secolul al XIX-lea a prezentat decăderea aristocrației și ridicarea prin mijloace morale sau imorale a unei clase sociale noi. Scopul principal era dorința de a justifica pretențiile ariviștilor de a prelua rolul social și politic, precum și averile latifundiarilor, care erau înfățișați ca nevrednici de a-și îndeplini funcțiile deținute în perioada medievală. Parvenitismul a fost un fenomen social caracteristic ascensiunii burgheziei din România, el prelungindu-se o vreme
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
totul în picioare, afecții, legături sfinte, în vederea scopului suprem de a se îmbogăți și de a fi puternici. Adevăratul erou reprezentativ al societății noastre e, așadar, Tănase Scatiu”. (Eugen Lovinescu, "Cinquantenarul romanului românesc, Critice", vol. IV, Ed. „Ancora”, București, 1928.) Arivistul este reprezentat în acest roman de personajul Lică Trubadurul, înrudit cu aproape toată lumea, dar rămas sărac. Din acest motiv el este disprețuit de rudele sale bogate care se jenează cu el pentru că le reamintește prin simpla sa prezență de trecutul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
așteaptă. Acest film este al treilea realizat de Albert Lewin pentru George Sanders, după "The Moon and Sixpence" (1942) și "Portretul lui Dorian Gray" (1945). Este vorba incontestabil de unul dintre cele mai mari roluri ale sale, cel al unui arivist care profită de toți, mai ales de femei. Ca și în cele două filme sus-menționate, filmul este în alb-negru, dar apare o singură secvență în Tehnicolor, cea în care este prezentat tabloul "Ispita Sfântului Anton" al lui Max Ernst. După
Bel Ami (film din 1947) () [Corola-website/Science/325285_a_326614]
-
Titi. În același timp însă îl aruncă în ospiciu pe Simion fără remușcări, pentru a se elibera de povară, ca să-și trăiască viața. Avidă de avere, Aglae nu cunoaște limite morale și manifestările ei se dezlănțuie spasmodic și fără ezitare. Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, Stănică este un avocat fără procese care își exercita debitul verbal în sânul familiei și în cercul prietenilor. Tema lui favorită este paternitatea, căsătoria, familia. Patosul discursului ocazional, instantaneu, este rezultatul unei experiente câștigate
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
sociale. Puțini oameni am întâlnit, cari să deteste, în așa măsură, minciuna, sub orice formă. Tatăl a făcut pasul dela preoție la învățământ. Primele studii le-a făcut Corodeanu într-o atmosferă prielnică, fără acea caznă care pregătește terenul pentru ariviști și ambițioși: A fost fruntaș totdeauna, premiant niciodată. O temelie sigură a cursului inferior de liceu i-a dat putința să urce, an de an, treptele cursului superior de liceu, ca elev particular. Cu atât mai remarcabilă este stăpânirea limbii
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a romanului. Odată cu portretul fizic sunt prezentate și trăsăturile psihice, viclenia și ambiția. Ambiția sprijinită de o voință excepțională este trăsătura fundamentală a lui Păturică, ambiția
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
Ridicarea pe scara socială a familiei Hallipa și a altor familii este evocată fugitiv. Dacă cea de-a doua generație a familiilor (reprezentată de personaje precum Lenora, dr. Walter, George Drăgănescu sau Ada Razu) mai menține unele instincte umile tipice arivistului, cea de-a treia generație reprezentată de surorile Elena și Coca-Aimée s-a integrat în înalta societate și nu mai are nevoie să muncească, familia având deja un renume burghez și o avere consolidată. Romanul analizează trei cazuri de conștiință
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
fost ulterior schimbat în "Enigma Otiliei". E un roman realist tipic, care își deschide acțiunea cu descrierea casei lui Moș Costache. Personajele sunt tipuri, cel mai pregnant este portretul lui Stănică Rațiu, înrudit cu Cațavencu și cu Dinu Păturică, un arivist tipic. Pe lângă cuplul Felix și Otilia, atrag atenția Pascalopol, dar și Aurica, Titi, Aglae și ceilalți membri ai familiei, care au fiecare câte o manie sau o ciudățenie. Episodul morții lui moș Costache Giurgiuveanu deși ar trebui să fie unul
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
al lui Iancu Urmatecu și declinul social al baronilor Barbu. Continuator al unor personaje precum Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Lică Trubadurul, Gore Pirgu, Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu Urmatecu este un tip caracteristic de parvenit, reprezentându-l pe arivistul modern care se îmbogățește pe urma vechii boierimi scăpătate, al cărei loc îl preia în prim-planul vieții publice. El este „un arivist de nuanță specific bucureșteană, tipul mahalagiului înstărit” care se îmbogățește în scurtă vreme, își face relații și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu Urmatecu este un tip caracteristic de parvenit, reprezentându-l pe arivistul modern care se îmbogățește pe urma vechii boierimi scăpătate, al cărei loc îl preia în prim-planul vieții publice. El este „un arivist de nuanță specific bucureșteană, tipul mahalagiului înstărit” care se îmbogățește în scurtă vreme, își face relații și intră în politică, ajungând la moartea protectorului său să se poată menține pe propriile picioare. Urmatecu este mult mai complex și mai bine
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
agoniza. În final, îl părăsește și pe Bubi, fugind în străinătate cu prietenul comun Gună Licureanu, o secătură cu un simț practic. Spre deosebire de arivismul lui Urmatecu care are un țel precis, arivismul Jurubiței este unul instinctual. Mai există și alți ariviști în roman, dar cu un rol secundar: chiristigiul bulgar Ivanciu, dornic să parvină, dar fără a avea calitățile lui Urmatecu; procurorul Alexandru Hangiu, tipul de „parvenit calculat și rece, mizând pe intransigență și incoruptibilitate” sau medicul Matei Sântu, arivist prin
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
alți ariviști în roman, dar cu un rol secundar: chiristigiul bulgar Ivanciu, dornic să parvină, dar fără a avea calitățile lui Urmatecu; procurorul Alexandru Hangiu, tipul de „parvenit calculat și rece, mizând pe intransigență și incoruptibilitate” sau medicul Matei Sântu, arivist prin căsătorie. Gama variată a tuturor arivismelor este susținută de un elan neobosit și de un instinct vital primitiv către cele două mobiluri eterne ale vieții: banul și puterea. Ridicarea pe plan social a burgheziei a avut loc concomitent cu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
are o nescăzută încărcătură dramatică”, constata Ov.S. Crohmălniceanu. Într-o analiză amănunțită dedicată acestui roman, criticul Perpessicius afirma că " Sfârșit de veac în București" este „unul din cele mai temeinice romane documentare ale literaturii noastre epice” grație portretului complex al arivistului Iancu Urmatecu, realizat cu „o minuțiozitate de ceasornicar”, în care se poate detecta talentul unui romancier ce creează opere grandioase și durabile. Romanul " Sfârșit de veac în București" a fost tradus în mai multe limbi străine: franceză ("Fin de siècle
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Max Weber. Moștenit sau dobândit, transmis pe filiera nobiliară sau câștigat meritoriu, el influențează direct mentalitățile, până la a genera tipuri umane fixe. Cu alte cuvinte, beneficiarii versus cei care devin. Cu toate diviziunile, subdiviziunile și idiosincraziile pe care le generează: ariviști, parveniți, performeri sociali sau culturali, entertaineri și conți, viconți, duci, marchizi, monarhi, grupuri etnice sau minorități sexuale. De aici și până la actualizări stridente - dar nu injuste - nu mai e decât extrem de puțin, iar Vighi nu se ferește să parcurgă această
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
influență care să bată la ochi în numele Sindicatului. [...] Asocierile bune, a fi văzut lângă oamenii potriviți și a avea contacte importante sunt chestiuni la fel de vitale pentru crima organizată, cât și pentru un om de afaceri ambițios, un politician sau un arivist. În sfera politică, activitățile sindicale ale oamenilor sunt desemnate să asigure puterea, sau aparența puterii, ceea ce este aproape la fel de bine ca deținerea ei. (Salerno și Tompkins, 1976: 311) În al treilea rând, acest proces de fuzionare își atinge finalitatea logică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
care să includă Întâmplări din viața stră-străbunicii sale, numai de-ar putea culege mai multe informații din documentele publice. În ultimii ani Însă, inspirația lăsase locul frustrării. Ce mai Înseamnă libertatea și responsabilitatea când ești bombardat cu reduceri de buget, ariviști ipocriți și societăți de binefacere concurente? Nimeni nu mai avea viziune. Totul ținea de marketing. Oftă. Scopul călătoriei În China și Birmania era s-o revigoreze, s-o ajute să vadă iar albastrul nemărginit. Se uită În sus spre nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
activități economice raționale. Vechiul proiect al statului de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o largă susținere populară În secolul al XVIII-lea grație fenomenului de réaction féodale. Proprietarii domeniilor feudale, mulți dintre ei ariviști, Își Îndeplineau parțial scopul de a maximiza profiturile prin manipularea unităților de măsură. Acest tip de abuz reiese din acele cahiers de jalbe ce fuseseră pregătite pentru Adunarea Stărilor Generale chiar Înainte de Revoluție. Membrii celei de-a treia stări cereau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții, între care marele arivist Manolescu, care tocmai a fost primit în Academie pentru disprețul față de opera lui Eminescu, sunt fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un asemenea erou sau artist visând la schimbarea lumii reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism, cu prezența arivistului. Corespondenții din imaginarul poetic ar fi romanticii visători, idilici, geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paul Goma se iluzionează că acesta, adică infatuatul președinte al României, va percepe și pricepe adevărul. De unde și aversiunea cunoscutului disident față de Vladimir Tismăneanu, individul adus din SUA și devenit "dreptaciul de stânga", ori cum îl caracterizează Mircea Platon un "arivist tipic", educat în România și SUA, a cărui evoluție "de la stânga la dreapta e evident "esoterică" și "proteică"", oglindind de fapt "stadiile andropoviste ale evoluției comunismului". Sugestiile sunt evidente și conduc spre deciziile ce merită a fi luate în seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măcar, să emit opinii, pe care aș putea să le și improvizez la nevoie, pentru că e un domeniu în care, ca și în literatură sau medicină, toți se cred competenți și-și dau păreri, de asta în politică sunt cei mai mulți ariviști și aventurieri. Nu pentru toate astea, ci pentru că disprețuiesc politica. - Iar eu, după cum știți, precizai, nu fac politică; n-am voie, judecător fiind, să fac politică, așa că... - În fond, de ce nu aveți voie? repetă întrebarea din Ajunul Crăciunului. - Pentru ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu-i nici o salvare, domnule Pavel. Un regim la fel de oribil ca și cel al lui Hitler. Ambele întemeiate pe ură: primul pe ura de rasă, iar cel de-acum pe ura de clasă. Ambele uri categoriale: cale liberă criminalilor, submediocrităților, ariviștilor de toate soiurile, constructorilor de sârmă ghimpată, ca viitor al omenirii, au și denumit toată zona noastră, prin reflex, altfel nu-mi închipui, „lagăr socialist”, - lumea imaginată în „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]