382 matches
-
scenă. „Fiindcă, zice, ce-i un clovn bătrân, acasă, decât un om care mănâncă, trăiește din pensie și din amintiri? Pe urmă vine pe scenă și se ia la trântă cu alții și concurează viața... Asta suntem cu toții: actori, paiațe, arlechini în voia Creatorului și zilele trebuie trăite una câte una, rolurile jucate la fel, cu bucurie și unele, și altele“. Pentru bucuria de a juca, Daniel Petrescu, Buju Ternovits (revenit pe scena Naționalului după 18 ani) și Vladimir Jurăscu (la
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
din clasament a lui Poli. Este firesc ca evenimentul să se producă într-un context pozitiv”. Ideile lui Aurelian Scorobete nu se opresc însă aici. În studiu se află și mascota echipei („m-am gândit la ceva în genul unui arlechin, dar nu e încă nimic definitiv”), precum și - fiți convinși - multe alte proiecte de care, cu siguranță, vom mai auzi. Până atunci, Rică vă roagă - ca în Timișoara de altădată - doar un bob zăbavă. Condiția omului de artă Dacă din pictură
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
spațiului oferă clienților în timpul săptămânii posibilitatea de a sta tolăniți, într-un ambient subliniat de o muzică care induce un confort total, iar aceștia răspândiți pe canapele, vor percepe goliciunea spațiului ca pe un lux. Z. VARGA Amânare l La Arlechin Spectacolul cu piesa „Așteptând la Arlechin“ de Noel Coward, în regia lui Ion Cojar, programat a inaugura cea de-a XIII-a stagiune Artmedia în 26 octombrie, a fost amânat de către Teatrul Național București pentru data de 7 decembrie, la
Agenda2004-43-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282988_a_284317]
-
de a sta tolăniți, într-un ambient subliniat de o muzică care induce un confort total, iar aceștia răspândiți pe canapele, vor percepe goliciunea spațiului ca pe un lux. Z. VARGA Amânare l La Arlechin Spectacolul cu piesa „Așteptând la Arlechin“ de Noel Coward, în regia lui Ion Cojar, programat a inaugura cea de-a XIII-a stagiune Artmedia în 26 octombrie, a fost amânat de către Teatrul Național București pentru data de 7 decembrie, la ora 19, în sala Teatrului Național
Agenda2004-43-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282988_a_284317]
-
a fost declararea Corului Național de Cameră Madrigal drept Bun al Patrimoniului universal UNESCO și acordarea titlului de Goodwill Ambasador UNESCO în 1992 maestrului Marin Constantin. Amurgul divelor l Spectacol al Naționalului bucureștean Noel Coward a scris piesa „Așteptând la Arlechin“ special pentru câteva mari glorii ale teatrului britanic. Meritul regizorului Ioan Cojar, care a adaptat și montat textul la Teatrul Național București, este în primul rând acela de a găsi... omul potrivit în rolul potrivit, „așa încât minunatele actrițe distribuite de
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
rezervă imagistică unui burlesc delicat, ironic-crutător: "sub picioarele mele scîrțîie zăpadă/ pe o ulița cu miros de vîsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a întrebat:/ ăunde naiba ai fost și cui să cer iertare?...a/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sînt încă în război..." (De seară). Nu sînt disprețuite nici motivele sămănătoriste, reciclate însă, stilizate avangardist, în felul în care scriau Voronca, St. Roll, Geo Bogza: "mașina mea este un pămînt suspendat - / o bufnita măslinie îl
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
cele lipsite de valoare. Repetiția persuasiva Nichita Danilov (născut la 7 aprilie 1952 în satul Musenita, comuna Climăuti din județul Suceava) a publicat șase cărți de poezie: Fântâni carteziene, Iași, Ed. Junimea, 1980; Câmp negru, București, Ed. Cartea Românească, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, Ed. Cartea Românească, 1985; Poezii, Iași, Ed. Junimea, 1987, Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă un volum de proza suprarealista, Nevasta lui Hans, Iași, Ed. Moldova, 1996
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Totuși, în ultimul tablou al Aurorei, numit și el, desigur, Ultima suflare a Maurului pentru a sugera încă o dată în plus cât de complicată este stratificarea titlurilor, temelor, artelor și eroilor în acest român, pictorita-mamă-India îi reda Maurului umanitatea. Metamorfozând arlechinul abstract al gunoaielor într-un sultan învingător, ce își întinde mâinile spre Palimpstine într-un gest suprem al iertării, îl salvează ca idee pentru generațiile următoare. Este o ultimă suprapunere a lui Moraes peste strămoșii săi, a orașului peste locuitorii
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
duminicilor melbourneze povestesc despre aventuroasa traversare a oceanului, despre naufragii și aparent fericite petreceri de Crăciun pe vas, despre instrumentul abandonat pe plajă la care cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre carnavalul curselor de cai, cu măști, arlechini și punchinelli, despre celebrarea Anului Nou sub un soare de vară, nimicitor. În toate aceste întâmplări Europa este punctul de referință, uneori nerostit, dar întotdeauna recuperat prin rescriere. Autoare a unui studiu fundamental despre tema exilului în literatura australiană, The
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
cărui calitate artistică intrinsecă depășește contextul mai degrabă documentar al manifestării de la Washington este un portret din 1917 al balerinului și coregrafului Leonide Massine, semnat de Picasso. Tabloul captează cumva dubla valență a esteticii propuse de Diaghilev. În costum de arlechin, Massine este ancorat în tradiția teatrală. Tinerețea și atitudinea sa nonșalantă țin însă de viitor. Succesul parizian al lui Diaghilev nu poate fi înțeles decât prin prisma împlinirilor și frustrărilor din anii tinereții petrecuți în Rusia. Născut în 1872 într-
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
meschină și atroce a substanței vii" (Încheieri). Evident, dispoziția analitică nu putea ocoli aici tema textului. Obsedantă, aceasta se instituie precum o oglindă vorbitoare, în care lumea retrăiește în esența sa, potențîndu-și strigătul și îngăduindu-i cuvîntului o comportare de arlechin: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
spus, se visează pe sine. E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
regim concentraționar. Să ne oprim acum asupra altor două aspecte ale Jurnalului, care dă în vileag, precum un autoportret, firea scriitorului, o fire complexă, greu de redus la o unitate rezumativă. E vorba aci de o conștiință de sine a arlechinului de ocazie, care, oferindu-se spectacular, înțelege a-și domina, fie și pe o cale indirectă, auditoriul: În societate îi plăcea să ocupe un loc central, avea replică promptă, amuzantă, gata să-și pună în inferioritate interlocutorul. De toate acestea
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
zona melodramatică. Împănează și aici, și în multe alte momente, cu spirit ludic și cu gag-uri. Tragicomicul din actul patru e jucat cu rigoare și patimă. O transformare în utilizarea mijloacelor se produce în partea a doua. Masca acestui arlechin, împodobit la propriu cu un nas roșu, cade. Se rostogolește cu zgomot. Horațiu Mălăele se confundă total și impecabil cu hainele lui Vanea, un boier elegant, supus și cu maniere care explodează. Fiecare moment și replică sînt calculate, dozate minuțios
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
greșit "scriitorul și pictorul"? I-aș acorda prioritate pictorului. Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în 1972. Pe cînd prima expoziție personală ai avut-o în 1976. O mărturisire: sînt absolvent al unei facultăți de litere, pe care însă am trădat-o chiar în vremea ei, pictînd mult atunci (scumpii mei colegi nedîndu-și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ținuți deoparte pînă atunci. Era o altă lume. Mă simțeam fericit. Febril-fericit. Puteam practica - nestingherit - pictura, scriam, călătoream. Flanam, pur și simplu. Începuseși să publici cărți. Mă uit pe ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
domeniul picturii și graficii s-a remarcat în prima perioadă printr-un colorit în care au dominat tonurile pământoase („Tătăroaica“, „Peisaj dobrogean“), apoi, după călătoriile întreprinse în Orient și în Spania, în compozițiile sale a manifestat predilecție pentru exotic („Toledo“, „Arlechin și dansatoare“). Este considerat unul dintre maeștrii de seamă ai picturii contemporane românești. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 19 aprilie - Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfințit Mc. Pafnutie (Sâmbăta lui Lazăr - Pomenirea morților); 20 aprilie - Duminica a VI-a
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]
-
2007), respectiv s-a lucrat la scenă și la îmbunătățirea condițiilor acustice. Prima fază a proiectului de la Sala Palatului - refacerea și modificarea scenei - a costat circa 510.000 euro, iar pentru refacerea acusticii scenei, prin montarea a opt panouri mobile (arlechini), Ministerul Culturii a mai cheltuit în jur de 5.000 euro. Problema lipsei unei săli adecvate de concerte în Capitală a fost ridicată de multe ori după Revoluție, dar mai ales de când găzduiește Festivalul Enescu. Unele orchestre din străinătate au
Sala Palatului va fi modernizată () [Corola-journal/Journalistic/27201_a_28526]
-
pe care tronează un mileu identic cu cel croșetat de bunica mea - semn că-n epocă cutumele se respectau cu sfințenie - tavanul cu grinzi din lemn de cedru, pe pereți, portretul tatălui și desenul lui Federico pe o pânză: un arlechin. Într-o altă cameră, pianul la care Lorca interpreta Debussy sau De Falla, în fine camera părinților cu patul matrimonial, în care s-a născut Poetul. Fotografii cu Lorca-copil la 6 ani: băiețelul, frumușel foc, se vede că făcea parte
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
și Doru Tolos) 18:00 - Atelier de dezvoltare personală (Psyhealth) 20:00 - Teatru pirotehnic “ Uitat în lumea circului” (Asociația Juggling Cluj) 21:00 - Jam Session (Music host: Levy & co.) Ne-am deschis larg ochii și am visat o lume de arlechini. Am întâlnit actori și regizori. Ne-am pus ochelarii la ochi și am privit atent la ei. Atunci am zis “să fie teatru!”. Am pornit mai departe. Și tot mergând noi așa, am ajuns într-o piață mare, unde niște
IN ori [Corola-blog/BlogPost/98854_a_100146]
-
suntem din lut de Tărtăria... XX. POATE NU ȘTIȚI CĂ DISEARĂ..., de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. poate nu știți că diseară vor veni la cină oamenii de ceară cu trăsuri de apă și arlechini de lemn coborând în suflete solemn să te întrebe ce mai faci dacă ai învățat să taci să vadă ce mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
și ea a vrut să-ți facă felul dacă n-o-ntâlnea pe doamna cu cățelul; haina este coaja, principal e miezul ... Citește mai mult poate nu știți că disearăvor veni la cină oamenii de cearăcu trăsuri de apă și arlechini de lemncoborând în suflete solemnsă te întrebe ce mai facidacă ai învățat să tacisă vadă ce mai zicidespre cele mari, despre cel micidespre bani, despre guvernelumea doarme așa cum își așterne;să nu le zici nimic, nu le sta împotrivăcă dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt repetiții obosite, zațuri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie să se spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc obosite în jurul soarelui/ foarte departe/ foarte departe, adică acolo
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]