162 matches
-
trecut Prutul și au format localitatea Havârna, dar pe harta Basarabiei nu se află o astfel de localitate. Din această vatră de sat, devenită apoi proprietatea Institutului Sofian, locuitorii s-au mutat odată cu stăpânii, boierii români Bobu și Babic și armeanul Goilav la actuala vatră, tot din cauza unei molime. La vatra veche au mai rămas totuși bisericuța din lemn și cimitirul ce poartă încă pietre funerare. Vechea vatră avea și două păduri, la sud și nord, cunoscute astăzi sub numele de
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
născut în Amorion, Frigia, într-o familie de soldați de origine iudeo-creștină, dintr-o sectă din Cappadocia. Mihail și-a început cariera ca simplu soldat, dar cu timpul a devenit general. În 803, Mihail s-a revoltat, împreună cu Leon V Armeanul, împotriva lui Nicefor I. În 813, când Leon Armeanul a devenit împărat, Mihail a crescut și mai mult în ochii curții. Însă în 820, de ajunul Crăciunului, Leon V îl acuză de conspirație și îl arestează, dar Mihail scapă și
Mihail al II-lea Amorianul () [Corola-website/Science/307042_a_308371]
-
de origine iudeo-creștină, dintr-o sectă din Cappadocia. Mihail și-a început cariera ca simplu soldat, dar cu timpul a devenit general. În 803, Mihail s-a revoltat, împreună cu Leon V Armeanul, împotriva lui Nicefor I. În 813, când Leon Armeanul a devenit împărat, Mihail a crescut și mai mult în ochii curții. Însă în 820, de ajunul Crăciunului, Leon V îl acuză de conspirație și îl arestează, dar Mihail scapă și în noaptea Crăciunului, în Hagia Sofia, Mihail II îl
Mihail al II-lea Amorianul () [Corola-website/Science/307042_a_308371]
-
Leon V Armeanul () a fost un împărat bizantin între 813 și 820. Leon V era fiul patricianului armean Bardas. În 803, Leon a fost sub comanda generalului rebel Bardanes Tourkos. În 811, a devenit guvernator al provinciei Anatolia și a condus războiul împotriva
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
în Constantinopol izbucnește puternica Răscoală Nika, ce amenință însăși tronul lui Iustinian, moment în care Belisarius ocupa cel mai înalt grad dintre ofițerii militari din capitala Imperiului Bizantin. Acesta, împreună cu Mundus, magister militum al Iliriei și generalii Narses și Ioan Armeanul au înăbușit în forță rebeliunea, în Hipodrom (cunoscut ca fiind locul de întâlnire al rebelilor), ucigând aproape 30.000 de răsculați. Încântat de personalitatea generalului său, Iustinian îi acordă acestuia comanda expeditiei militare întreprinse între anii 533-534, pe mare și
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
emerit al artei", organizându-se Expoziția retrospectivă „Theodor Pallady“. Curând după aceea, la 16 august 1956, a trecut în lumea celor drepți. Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu, găzduiește azi Muzeul "Theodor Pallady", în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady. Clădirea este astăzi cea mai
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
deosebite ca stil și ca forma de abordarea analistică din cronica lui Teofan. Prima lucrare, formată din patru cărți, constă într-o serie de biografii ale împăraților bizantini care au domnit de la 813 to 867 (de la Leon al V-lea Armeanul la Mihail al III-lea). Fiind scrise la comanda împăratului Constantin al VII-lea (913-959), cărțile reflectă punctul de vedere al reprezentanților dinastiei macedonene. Necunoscutul autor a utilizat probabil aceleași surse ca și Iosif Genesios. Cea de a doua lucrare
Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul () [Corola-website/Science/324689_a_326018]
-
a organelor de justiție." "7.Educația generală și superioară, gratuită, publică și obligată." Chiar în timpul ședinței ajunge informația despre căderea guvernului lui A.Kerenski și lovitura de stat a bolșevicilor de la Petrograd. La 2 noiembrie 1917, bolșevicii în fruntea cu armeanul S.Șaumian, reușesc să declare Sovietul din Baku, puterea supremă din oraș, însă zona de influența a noului guvern se limita la periferiile capitalei Azerbaidjanului. Restul Caucazului de Sud era condus de Comisariatul Transcaucazian, înființat la 11 noiembrie la Tiflis
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca. Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino. Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus Zamosius. La
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
armenilor"; epitropii și starostele vegheau asupra disciplinei din breaslă și făceau dreptate în cazul unor conflicte între armeni. În 1821, față de 187 breslași români în Capitală, se înregistrau 37 armeni. Era vestit, de pildă, în epocă, starostele brutarilor din București, armeanul Babic, care cocea jimbla în coltuce, de unde se încetățenise zicala “coltuc de la Babic”. În ședința din 25 octombrie 1857 a Adunării ad-hoc, Mihail Kogălniceanu afirma: "În Țara Românească nu numai că libertatea culturilor este mai mare, dar chiar și driturile
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
atestată documentar în București, datând din 1781 și fiind atestată în anul 1812. se află pe Strada Covaci nr. 16, în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
care a rămas în istorie prin trădarea domnului Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574). Nemulțumit de supunerea față de polonezi a domnului Bogdan Lăpușneanu (1568-1572) și temându-se de introducerea catolicismului, boierul a părăsit Principatul Moldovei și s-a alăturat lui Ioan Armeanul, pretendent la tron și pretins fiu al lui Ștefăniță Vodă (1517-1527). Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu, autorul unei lucrări istorice intitulate "Ioan Vodă cel Cumplit" (1865), îl considera „un amic devotat și nedespărțit” al viitorului domnitor. Odată cu urcarea pe tron a
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitul anului I a obținut calificativul "eminent". Ca și la Gimnaziul din Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov, a apărut povestea "Armeanul neguțător și fiul său Gherghel", folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o colecție pentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul militar al școlii, a fost retrogradat din funcția de chestor. La sfârșitul celui de-al doilea an de școală
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
revista "Cosânzeana" deschide șirul colaborărilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retipăriri deghizate). Pentru început, "Proștii" (la un an după tipărirea în "Convorbiri critice"), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: "Idilă de la țară" (1912), schiță neglijată la alcătuirea volumelor, și "Armeanul, Armeanca și clubul" (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare volumașul "Mărturisire" (Nuvele și schițe). În sumar: "Mărturisire" [inedită]; "Răfuială"; "Vrăjmașii"; "Lacrima [Glasul inimii]"; "Armeanul (Idilă de la țară)"; "Talerii [inedită]"; "[[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii"; "Cearta" [inedită]. În [[27 august]] 1916, reia "Zestrea". Pe data de [[5 noiembrie]] termină nuvela "Catastrofa". Pe data de [[27 septembrie]], la București, apare cotidianul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
de împărăție, Irina a devenit împărăteasă (797-802). Atunci a fost chemat Teodor din surghiun. Însă când s-a făcut împărat Nichifor I (802-811), care se numea și Stavrachie, iarăși a fost izgonit sfântul la Tesalonic. Iar când a împărățit Leon Armeanul și căuta să înlăture sfintele icoane, mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pe împăratul pentru această faptă, a fost izgonit de către dânsul la Metop, lângă lacul Apoloniada, în Frigia, și de acolo iarăși a fost trimis spre partea răsăritenilor, unde a
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
populate de armeni, care să funcționeze ca un „stat în stat”. „Congresul al II-lea al opoziției otomane” care a avut loc la Paris în 1907 i-a adus la un loc politicieni precum Ahmed Riza (liberal), Sabahheddin Bey sau armeanul Khachatur Maloumian. În timpul acestei întâlniri a fost proclamată o alianță dintre cele două mișcări politice. FRA a decis să coopereze cu Comitetul Unității și Progresului sperând că, odată ajunși la putere, Junii Turci vor acorda autonomia armenilor. Sultanul Abdul Hamid
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
ale fiului său, Papp Kálmán, proprietari ai conacului înălțat de familia Tolnai. În spatele conacului se află zona Țecheș, unde slugile moșierului și-au construit cândva căsuțe sărăcăcioase. Papp Kálmán, ultimul mare proprietar de pământ din Șmig, era numit de localnici armeanul, pentru că provenea din comunitatea armenilor din Dumbrăveni. Armeanul a transformat fostul conac al lui Tolnai într-un cămin confortabil, cu canalizare și electricitate furnizată de moară. Sub el, o pivniță generoasă oferea adăpost nenumăratelor recolte obținute pe întinsa sa moșie
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
înălțat de familia Tolnai. În spatele conacului se află zona Țecheș, unde slugile moșierului și-au construit cândva căsuțe sărăcăcioase. Papp Kálmán, ultimul mare proprietar de pământ din Șmig, era numit de localnici armeanul, pentru că provenea din comunitatea armenilor din Dumbrăveni. Armeanul a transformat fostul conac al lui Tolnai într-un cămin confortabil, cu canalizare și electricitate furnizată de moară. Sub el, o pivniță generoasă oferea adăpost nenumăratelor recolte obținute pe întinsa sa moșie. Pe lângă moara cumpărată de la Horváth Márton, ajunsă ulterior
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
bizantină, iar Krum s-a îndreptat spre Constantinopol, care a fost supus unui asediu. Discreditat, Mihai a fost silit să abdice și să se călugărească - al treilea împărat bizantin schimbat din cauza acțiunilor lui Krum. Noul împărat, Leon al V-lea Armeanul, s-a arătat deschis negocierilor și a aranjat o întâlnire cu Krum. Când a ajuns, hanul Krum a fost atacat prin surprindere de arcașii bizantini și a fost rănit în timp ce încerca să scape. Furios, Krum a devastat împrejurimile Constantinopolului, a
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
cultură armeană sunt în același loc pentru că biserica, pentru noi, nu este numai loc de rugăciune. Pentru poporul armean, Biserica Armeană este patria spirituală. Nici un popor nu are secretul-bogăția asta. Dacă un francez nu merge la biserică rămâne francez. Dar armeanul care nu intră în biserică e pierdut"", se confesa el în cartea "O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog cu Vartan Arachelian"". Ca o recunoaștere a activității sale, Dirayr Mardichian a fost distins cu numeroase ordine și
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
de 98 kg din cadrul Campionatului Mondial găzduit de orașul Las Vegas. Astfel a fost primul luptător român care s-a calificat la Jocurile Olimpice din 2016. La Rio de Janeiro a ajuns în sferturile de finală, unde a fost învins de armeanul Artur Aleksanian, scorul fiind 0-8. Totuși, acesta s-a calificat ulterior în finală, ceea ce i-a dat lui Alexuc acces la recalificări. A trecut de italianul Daigoro Timoncini, dar a pierdut în meciul pentru bronz cu turcul Cenk İldem, care
Alin Alexuc-Ciurariu () [Corola-website/Science/336672_a_338001]
-
orașului (Zamca) și cealaltă la o depărtare de două mile (Hagigadar)"". Biserica "Sf. Simion" din Suceava face parte din complexul de monumente armenești din Suceava. Ea a fost construită în anul 1513 de către înfloritoarea comunitate armeană a locului, ctitor fiind armeanul Donig (sau Donik), suferind de-a lungul timpului o serie de transformări. La această biserică se păstrează o piatră de mormânt, datată 1573, având o inscripție gravată care spune că ""acesta este mormântul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
are închidere cu cornișa semiarcuită. Între cele patru coloane în stil ionic este plasată o pictură reprezentănd Sfânta Treime. Textul de deasupra picturii este: "„Uni et trino sumit. Tomae Galaci de Remete 1776. Szekula Jakab adományából három oltár javítatott 1899”". (). Armeanul Jakab Szekula a donat în 1899 1300 de florini (forinți) pentru renovarea altarelor și întreținerea crucii. Cele două statui aflate între stâlpi îi reprezintă în partea stângă pe Sfântul Petru cu cheile în mână, iar în partea dreaptă pe Sfântul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
-și caracterul rural. Înainte de anul 1700 satul este vândut familiei Halacy de către principele Mihai Apafi al II-lea, trecând mai apoi în posesia armeanului Papp Ioachim (după anul 1848). Până la sfârșitul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei a fost armeanul Tamași Peter, iar din anul 1904 până în anul 1940 proprietar a fost evreul Lazăr Mendel. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 110), localitatea apare sub numele de „Keresztes”. Între 1918-1924 s-a numit "Cristiș". Primul document de existență
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]