155 matches
-
dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru tortură, sechestru și asasinat, dormeau fără griji. Gata cu leneveala! spuse. Începe dansul. — Bine, dar totul e pregătit de acum două zile... - protestă fratele cel mare. — Pentru mine, nu - mormăi armeanul. Pentru mine „niciodată nu este totul pregătit“, pentru că știu din experiență că întotdeauna poți avea o surpriză... — Și ce surpriză aștepți din partea unor beduini împuțiți care n-au decât două puști vechi. — Dacă aș ști, n-aș mai avea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a comunica că-și ocupase postul. Bruno Serafian așteptă câteva minute și, în cele din urmă, chemă la rândul său: — Șapte! - șopti. Șapte, răspunde! Unde ești? Dar numărul șapte părea să se afle în momentul acela pe altă lume, așa încât armeanul ordonă scurt: — Șase și opt, căutați-l pe șapte. Ceilalți studiați terenul fără să înaintați deocamdată. Trecu aproape jumătate de oră până când o voce anunță sec: — Aici șase! Șapte a ieșit din luptă. — Recuperabil?... Nu știu ce să spun... - răspunse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dracu’ știe, n-am nici o idee. Dar adevărul e că l-a nimerit. — Bine! Stați liniștiți cu toții. De îndată ce se va lumina o să vin spre voi. Prima rază de lumină se lăsa așteptată. Când, în sfârșit, apăru soarele la orizont și armeanul se convinse că nu se zărea nici urmă de om cât vedeai cu ochii, porni la drum făcând un ocol până la locul unde-l aștepta numărul unu, și amândoi se apropiară de grupul format de cadavrul rigid al numărului doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apropiat încă de zona cu adevărat periculoasă, și deja am pierdut doi oameni. În ritmul ăsta, până mâine după-amiază o să ne termine pe toți. — Ai vreo idee mai bună? Celălalt negă cu un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească pe ăla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci gloanțe, armeanul încercă din răsputeri să se controleze, ca să nu le transmită cumva oamenilor săi panica ce se înstăpânise dintr-o dată pe sufletul său. Doar în câteva minute, datorită unei îndrăznețe lovituri cu adevărat neprevăzute, ajunseseră de la o poziție dominantă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că ăsta nu ajunge pentru toți. — E de necrezut! protestă unul dintre ei. Un singur tip a fost în stare să ne-o tragă. Pur și simplu de necrezut! — Sunt de acord că, în parte, este vina mea... - recunoscu cinstit armeanul. Aș fi putut să prevăd orice stratagemă, dar nu faptul că se va hotărî să lupte în câmp deschis. — Tuaregii au faima de luptători magnifici în câmp deschis - sublinie unul dintre cei prezenți. Ar fi trebuit să prevezi asta. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcând un gest negativ cu mâna: — Mie nu-mi intră-n cap că cineva s-ar apuca să omoare patru persoane în patru locuri diferite și destul de departe unul de altul. Asta chiar că n-o înghit! — Nici eu... - recunoscu armeanul. Dar nu găsesc nici o altă explicație. Și, în fond, ce contează acum deasupra cui zboară vulturii? Dacă nu ne mișcăm, în curând vor zbura deasupra capetelor noastre. — Când trebuie să vină avionul? — Peste trei zile. — Trei zile? spuse îngrozit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceva? — Ce dracu’ vrei să văd? Pariez pe un coi că jigodiile astea n-or să apară nici morți. Încercăm sau așteptăm să se întunece? — Noaptea s-ar putea să fie și mai rău, și nu e vreme de pierdut. Armeanul șovăi câteva clipe, dar apoi ridică brațul și, în timp ce bolborosea ceva, făcu un semn hotărât, indicându-le să avanseze: — Ce-o vrea Dumnezeu! Apoi strigă din răsputeri: — Desfășurați-vă! Repetă ordinul prin radio, pentru ca al doilea grup, care aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Complicele lui n-a vrut să ne atace până n-a fost sigur că am ajuns la locul exact, că am trecut de el și că eram deja cu spatele. Trebuie să fi plănuit totul foarte bine. — Lepădăturile dracului - exclamă armeanul. Și partea proastă nu e că ne-au lăsat un mort și un rănit. Partea proastă e că ne-au luat un binoclu de noapte, ceea ce înseamnă că știu să-l folosească. — Probabil că asta căutau. — Tu crezi? — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Bruno Serafian deschise radioul, așteptă ca Julio Mendoza să răspundă și-i dădu un ordin cu glas răgușit: — Înainte până-n vârf cu orice preț! — Pornim acum. Și trageți în tot ce se mișcă! — Am înțeles! — Și încă ceva...! - îl preveni armeanul. Ia-ți adio de la binoclurile de noapte! Jigodiile astea au și ei. Folosește rachetele de semnalizare. Zece minute mai târziu, cerul de deasupra celui mai dezolat loc de pe glob se lumină ca și cum în acel îndepărtat colț din deșert ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Întotdeauna când îmi dau seama din timp de vreo primejdie pe care alții se încăpățânează să n-o vadă și când încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce ar trebui să facem? vru să știe armeanul. Să ne dăm pantalonii jos și să-i lăsăm să ne-o tragă pe la spate o dată pentru totdeauna? Sam Muller negă cu un gest. — Să încercăm să negociem de la egal la egal, înainte să fie prea târziu. Una e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care le poate comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se tocmească. — Ăștia nu sunt arabi. Sunt tuaregi. Încă n-am învățat să-i deosebesc, deși cred că nu-i mare diferență. - Schimbându-și tonul, încercă să fie convingător: Ascultă-mă! - îi ceru. Lasă-l pe Sam să meargă! Armeanul privi pe rând chipurile celor prezenți și ceea ce văzu în ochii lor îl convinse că cea mai mare parte dintre ei erau de acord cu propunerea, așa că hotărî să ridice din umeri pentru a doua oară într-un interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe Bounty și noi nu suntem marinarii flotei engleze. Nu suntem decât o șleahtă de nătărăi, pe care tu i-ai băgat într-o încurcătură în care nu vor să-și lase pielea. — O să te omor pentru asta! - îl amenință armeanul, scos din fire. — Fără „asta“ mâine o să fim cu toții morți. Și ai idee ce înseamnă să mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aziza, în Libia, salinele din nordul Ciadului, câteva locuri pierdute din Valea Morții, din Arizona, și, bineînțeles, Tenere se bucurau de onoarea îndoielnică de a oferi călătorului un asemenea spectacol, dar nici sud-africanul Sam Muller și cu atât mai puțin armeanul Bruno Serafian nu erau în situația de a se opri să-l admire. Căutară o umbră care să-i protejeze, dar nu găsiră nici una, fiindcă era știut că în Sahara, la prânz, până și umbrele se topeau sub arșița care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și de mult mă bătea gândul să plec. Sora mea ar avea nevoie de un soț. Și tu de o soție... - remarcă Bruno Serafian. Celălalt se întoarse și-l privi - și, dacă n-ar fi avut fața ascunsă de văl, armeanul ar fi văzut că zâmbea cu tristețe. — Asta-i mai greu - îi răspunse. Întotdeauna am fost sărac, dar și puținul pe care l-am avut l-am pierdut. Nici eu, nici fratele meu n-avem ce oferi unei femei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant, deocamdată - răspunse beduinul. Roagă-te să continue așa, că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se potolească sau să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-o facă? — Pilotul elicopterului. — Nené Dupré...? întrebă Bruno Serafian; și în fața gestului de aprobare adăugă : Nu știu de ce, dar întotdeauna am avut impresia că e de partea ta. — Nu cred că e de partea cuiva. Vrea doar să ajute. Armeanul ridică din umeri și spuse: — Și la urma urmei asta nu mai contează. Important e să vină repede. Nené Dupré își făcu apariția după două zile, zbură un timp deasupra zonei, așteptă ca Gacel să-l salute cu gesturi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Patriarh Tarasie Ce-i fu naș în Preoție cu multă evlavie ! I-a fost sprijin lui Nichifor, iar după ce s-a săvârșit, Frații adunați în DUHUL, ca Egumen l-au numit ! Dar când și Împărăteasa, Irina-n Ceruri a pășit, Leon Armeanul spre icoane ca un turbat s-a năpustit... Și alegând ca Patriarh pe Teodosie din lume Stricând toate cele Sfinte, reguli, norme și cutume, Pe Nichita, ca dușman, în temniță l-a închis, Torturat...și în surghiun, 6 ani a
CUV.NICHITA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367550_a_368879]
-
cu chiverniseală, până în ceasul morții, s-a încurcat cu un instalator, țigan șmecher, mai tânăr decât ea cu vreo două decenii, dar cu nevastă și un trib de copii, de dragul căruia, în doi ani, a făcut praf tot ce agonisise armeanul. Femeia aceea, atât de răsfățată o viață întreagă, cochetă, năzuroasă și răutăcioasă, a murit singură, pe salteaua împuțită a azilului în care o internase, din milă, fără a-i anunța familia, amantul care o nenorocise. Toate se plătesc ... MARIANA CRISTESCU
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654(11), iar alții precum generalul Ciorbă și coloneii Mândra, Ghinea și Brânca vor intra în servicul Rusiei(12). Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii(13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei”(14) împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
Atunci a fost catehizat și a fost botezat în sfanțul riu Iordan. Și a rămas în manstire mulțumind lui Dumnezeu. CAPITOLUL 139 PREZICEREA LUI AVVA SERGHIE DESPRE GRIGORE, STAREȚUL MĂNĂSTIRII FARAN Tot despre avva Serghie anahoretul ne povestea avva Serghie armeanul, ucenicul lui, că mult îl ruga avva Serghie, starețul lavrei Faran, să-l ducă la un călugăr bătrân. Într-o zi l-am dus la un schimnic bătrân, care trăia în părțile Mării Moarte. Bătrânul când l-a văzut l-
LIVADA DUHOVNICEASCĂ (45) de ION UNTARU în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344554_a_345883]
-
Breban etc. Poate fi cerul turcic tengher, precedat de s, cf. și engl. lone, lonely, alone „singur, stingher“ ~ luna. Sunt și numerale mai greu de explicat. - sl. edin e legat de magh. egy < ég sau de chin. tien, ambele „cer“? - armeanul mi, în schimb, se apropie de un nume al soarelui (moș, mus, Mitra), căci știm că de aici vine și alb. mi „șoarece“, ca și etruscul mi „eu“, ebr. mi „cine“. În concluzie, în cele mai multe limbi numeralul „1“ provine din
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]