1,328 matches
-
recunoașterea meritelor adevărate" ale unui act literar ("uneori, poate, neabilă, fără tact, dar totdeauna onestă și bine intenționată"). "A avea tăria de a urma întreaga noastră rațiune" - citatul din La Rochefoucault, îl "aproba, integral" (id., p. 15). Într-o asemenea armură ideologică și-a construit Adrian Marino opera. De la cele două volume de istorie și critică literară despre Alexandru Macedonski ("viața" și "opera" 1965, 1967 - modelul G. Călinescu despre Mihai Eminescu) alături de Introducerea în critica literară (1979), pînă la marile sale
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
am onorat, în timpul vieții, discreta, mîndra, totala, înalta sa singularitate? A unuia dintre ultimii mari cărturari ai României noastre de astăzi. P.S. În ziarul "Ziua" din 19 martie 2005, articolul în care Adrian Marino este denumit un "don Quijote în armură de pașoptist", considerîndu-l a fi avut "obnubilări ideologice tîrzii" și "un pașoptism tîrziu și ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
a corpurilor îi reunește, ci perspectiva reciprocei reprezentări simbolice. Ea se cristalizează aici grație “voalului de mireasă” ce traversează întreg spectacolul ca un leitmotiv. Mai întîi voalurile care domină platoul și care evocă voalul miresei ce apoi apare pe o armură în biroul lui Iago sau - soluție splendidă - decorează, în ultimul act, trupul Desdemonei fecioare ce speră astfel să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
a unei melancolii congenitale ce-i acordă farmec pentru a se alinia frecvent echipei „dinamice“, „ofensive“. „Echilibrul“ ce-l agasează n-ar putea fi decît un efect al lucidității, iar luciditatea implică, atunci cînd e cazul, defensiva și ofensiva în armura polemicii. Paradoxal, obiectivitatea poate favoriza atitudini neconcesive, tranșante. Să punem acum punctul pe i: G. Dimisianu e, nu o dată, un polemist ce se ignoră, aidoma faimosului erou molieresc ce făcea proză fără să știe. Spicuim doar două exemple din interviul
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Andreas Baader, căpetenia unui grup terorist. Prin actul de curtoazie și de provocare, tolerat de justiția germană, el a crezut că dă un certificat de credibilitate unor conspiratori dezorientați. Există semne că spre final Sartre s-a îmblânzit, a lepădat armura de cavaler al răzbunării și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
doamnă”, a împărătesei Sissi (Elisabeta a Austriei, pe care și Cioran o idolatriza, în felul lui). “Machismul” teuton este de cu totul altă natură decît cel meridional și poate de aceea și armele la care Sombart recurge pentru a străpunge armura acestuia provin din arsenalul “curtoaziei” al “savoir vivre”-ului de sorginte romantică, în care femeia protejată de brutalitățile lumii creează o ambianță reconfortantă impunînd celor din jur regulamentul de funcționare al saloanelor - un adevărat spațiu “matricial” a cărui teorie este
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
1894-1974) marchează orientarea către adâncirea unui filon emoțional românesc și spre obținerea unei facturi instrumentale profund înnoite. Elemente ale cântecului și jocului popular, străine de orice înfloritură, mai mult doar sugerate într-o manieră nonromantică și neoclasică, sunt înveșmântate în armură cu miresme proaspete. Prin 1930, Mihail Andricu realizase o mutație de ordinul concepției compoziționale. Cvartetul în la major, op.14 acreditează nu numai un stil cameral distinct și cameral, ci și o modalitate inedită de tratare a unor forme tradiționale
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
cu exteriorul, În ultimele. Nu știm dacă se dorește o sporire a autenticității prin această exteriorizare, știm Însă că deliciul intelectual nu scade prin renunțarea la acel tip de raționament instruit de instinctul germinativ, dat fiind că Încifrarea rămâne rezerva, armura.Limbajul este, cu desăvârșire, o dexteritate. Alăturările Înseamnă ele Însele stări, impact. Neașteptatul În exprimare frapează, apropie de substanța textului: “O, trupul tău lucrat febril cu forja/ lemn muieratic aclamat de vulg” (Joc de noroc). Muzicalitatea survine, parcă hipnotizată, aceleiași
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-are dreptate * mirosul de sate arzând nu e poezie fumul pe cerul gol al toamnei scrie ceva nici asta nu e poezie * mă doare capul n-am fost rănit nu de la luptă voi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
nasc, eu am plătit Pentru o altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism! Ofetă limitată." Din volumul La Alex, P.F., în curs de apariție la editura " Aula"
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
cine eu sunt punctual - oceanic om om om îmbrățișând fapte și amețit de cuvinte așa că până la urmă asta pot să-ți spun măi poeme în această înghesuială de îngeri te rog frumos lasă-mă să fiu om ia de pe mine armura mesajului și curcubeul nevoii de exprimare ia barcarola de pe barcă păstorul de pe pastorală
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
Monica Pillat Inițiere Cum mă uitam la măștile de aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
Au fost și ei cândva superbi în preț... Cinstiți-i, de se poate, pe măsură Mai învățați și voi ce e un vis Lângă tristețile ce le îndură Când ochiul lor spre sfere e deschis... Ei vin cu pieptul fără de armură Trecând grăbiți pe sensul interzis.
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
și un pardesiu bej care părea din păr de cămilă, dar nu era. Nu avea neglijența aceea lejeră a intelectualului, ci corectitudinea ceva mai formală a cuiva care nu iese niciodată din găoacea proprie, pentru care corectitudinea vestimentară este o armură zilnic arborată. Genul de om care are acasă mai multe pălării. Am fost tentat o clipă să fac același lucru, să mă opresc și eu. Ar fi fost însă o intruziune și un plagiat. Se oprise din timpul lui, părea
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
fără ezitări împotriva curentului de opinie care, după 1990, a părut că tinde să desăvîrșească, deși în numele anticomunismului, ceea ce comunismul nu reușise: discreditarea literaturii și a scriitorilor, anihilarea lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se în singurătatea ei
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram Lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
vulnerabilitate, care putea să-i fie fatală eului poetic. În această privință, comportamentul Lupului trimite la animismul dacic, la întâmplarea din Povestea cu lupi, dar, mai ales, la întreaga poetică a avatarurilor, rezumată în Reminiscență: Oștenii tulburi, strânși în grea armură. Oștenii tulburi, care stau deoparte, Privindu-ne, din tulburea lor moarte, Din viața lor hieratică și dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viața netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunții le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă) Poezia a devenit o armură trainică împotriva vicisitudinilor vieții: În traistă: un fluer, o pița și vin.../ Eu deapăn fuiorul din raze de lună/ Și trec neatinsă de nicio furtună,/ Că prea mulți sunt norii ce varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
pură.// Unde-i râul?/ Om fi-ajuns/ în infern, în paradis./ Printre labele pădurii./ (Nu mai bate! E închis.)/ Timpul fuge îndărăt,/ îndărăt și într-ascuns.// Lașități. Caricatură./ Păsări Liniște Omăt// Când mă-ntorc am să-ți arăt/ semnul serii de pe armură/ ca doi pinteni mici de orz.// Era umed. Era bură./ (Nici un fel de noimă Rut)/A fost soare, - a fost plăcut,/ însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră pământul,/ mă povestesc legendele, iar vântul/ mă-mprăștie-ntre stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele vremilor cu glastre./ Crescură bubele pe sufletele noastre/ ori mătrăguna vremilor mă doare?" (la treptele de spirit). Astfel avem a face cu un idealism sonor pliat cu sadism pe deriziune.
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
te resping, inima, Prietena până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]