1,870 matches
-
democrație în România au tresăriri de ambiț și se visează din nou călare pe caii mari. Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât - speranța - continuă să fie măcinate de bolile vedetismului, aroganței, ciocoismului și, vai, securismului. Puținii oameni credibili din România au preferat să-și vadă de propriile treburi, lăsând loc liber veleitarilor și corupților de toate nuanțele. Mai trist e fenomenul dezertării, al "tranzacționismului" ce a cuprins pătura intelectuală. Oameni fini
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
consola invocând "nenorocul românesc" și alte bazaconii care-au făcut faima lui Cioran și Noica, dar total lipsite de substanță. Zecile de organizații non-guvernamentale care storc bani frumoși de la donatori occidentali ar trebui să renunțe la tot mai pronunțata lor aroganță și să se dedice scopurilor pentru care au fost create și în numele cărora sunt finanțate. în loc să risipească sume colosale în seminarii ce gravitează în jurul buricului cutărui "expert" de la Consiliul Europei, ar fi în avantajul general să-și folosească infrastructura considerabilă
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
bântuie deja subconștientul multora dintre români. Ei văd în anihilarea dihaniei agresive o victorie simbolică asupra forțelor răului. Dar, ca în atâtea alte cazuri, uită că nu câinele e principalul culpabil. Marii vinovați sunt stăpânii, fiarele odioase care plimbă cu aroganță pe străzile orașelor rudele bestiale ale lui Colț-Alb. Vă asigur că, analizându-i, nu observi o mare diferență între privirile ucigașe ale animalului și acelea, egal de înspăimântătoare, ale stăpânului. Victime ale pedagogiilor mincinoase - de la "codul eticii și echității socialiste
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
al fiecărui actor din distribuția Nonei Ciobanu, aleasă cu inspirațiune. Este și punctul forte al spectacolului pentru că se joacă cu chef. În cupluri, în grupuri, soliști, actorii acestei trupe trec cu bine confruntarea cu un text, repet, deloc simplu. Inocența, aroganța, șmecheria, prețiozitatea discursului și a atitudinii, derizoriul continuu în care se trăiește, goliciunea din minte, din jurul nostru s-au desprins, s-au decupat din realitate și au pășit, împreună cu personajele lui Zografi, pe scena Teatrului Mic într-o manieră post-modernă
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
adus în fața justiției. Dar am auzit de învârtelile care i-au conferit lui Brădișteanu porecla „doctorul-valvă”. Ce cădere morală mai are un individ de teapa lui Beuran să ordone anchete, să descopere matrapazlâcuri și să-i pedepsească pe eventualii vinovați? Aroganța lui de sorginte năstăsiotă e cel mai bun semnal că prăduirea poate să continue, că hoțiile pot deveni regulă, că cinismul și nesimțirea pot triumfa. Într-adevăr, mare laș trebuie să fii ca să continui imperturbabil să joci rolul ministrului, când
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
despre Brădișteanu. Omul e un hoț dovedit, așa că scoaterea sa din guvern și anularea titlului universitar ar trebui să se producă imediat. Un editorialist isteț încerca recent să bagatelizeze ideea selecției profesorilor universitari pe baza lucrărilor publicate. El argumenta cu aroganță că nici un român nu are nimic de spus în medicină pentru că la noi nu se alocă pentru cercetare sumele din Occident. Și că, prin urmare, toți profesorii au fost promovați prin fraudă. Se prea poate, dar nu asta e problema
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia prin cîte un măreț insemn statuar. În cele mai multe cazuri amatorismul și aroganța merg mînă în mînă cu gradul de autoritate , cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, și cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și ca sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
geografia cu promisiunea reanimării istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine, peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic, o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil.
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
noi. Ba, mai mult: în țările civilizate responsabilii învățământului se preocupă să adapteze și să corecteze programele în funcție de deficiențele pe care le constată în activitatea absolvenților, fie ei ai învățământului preuniversitar, fie ei ai celui universitar. Nicăieri birocrații nu au aroganța și puterea pe care o au în România, deprinderi dobândite în aproape jumătate de secol de comunism. Experții ministerelor învățământului din străinătate se află într-un permanent dialog cu specialiștii diferitelor domenii pentru îmbunătățirea programelor și adaptarea lor la cerințele
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
iar tipul de sensibilitate în care ar putea fi ușor integrat este unul care mizează exclusiv pe valorile diecrete și pe gesturile rafinate, cum ar fi, de pildă, acelea din viziunea impusă în ultimii ani de Stela Lie. Lipsit de aroganța creatorilor de universuri în expansiune și de autoritarimul celor care-și fac din expresia artistică instrumente infailibile pentru acreditarea unor noi teologii, el se mulțumește să reamintească un lucru simplu, dar fundamental: anume acela că arta, în speță pictura, e
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
despre literatura română? FS. Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite prin veacul al 19-lea: rondurile și intersecțiile unde copiii se joacă și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui - fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile - totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
provocator, ce poate deveni repede antinațonal, într-un moment în care România n-ar avea decât de câștigat din urmarea, punct cu punct și cu maximă rigurozitate, a cerințelor Occidentului? Întrebări naive, desigur. Dacă n-ar avea acest tip de aroganță, dacă n-ar reacțona ca un arc la orice încercare de a smulge rădăcinile răului, dacă n-ar dovedi o fermitate de oțel ori de câte ori sunt amenințatre privilegiile grupului în slujba căruia se află, dl. Timofte n-ar fi ajuns niciodată
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
Telefil Îmi povestește prietenul meu Haralampy: - Mă, o vreme am crezut cu aroganță de bou, scuză-mi epitetul, că am simțul divertismentului și că cenușiul este roz, ca în Sonata Medicamente compensate, opus 22.123.777, în si bemol major pentru țambal, batistă și trișcă de Daniela Bartoș, interpretată la țiteră și două
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în contemporaneitate, peste noțiunea de operă deschisă interpretărilor promovată de un Umberto Eco sau Roland Barthes. Am folosit cuvântul aroganță pentru că atitudinea de superioritate critică pe care autorul o afișează este evident una falsă, rezultat al distanțării în timp și, prin aceasta, al avantajului de a beneficia de mult mai multe resurse decât predecesorii săi. Recomandarea mea: pentru o perspectivă
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
de tip medieval, sunt mânuite cu tot mai multă dexteritate de indivizi pe care destinul i-a transformat din conțopiști oarecare în mare vedete ale vieții publice. În aceeași logică, nu mă pot împiedica să admir amestecul de surzenie și aroganță cu care puterea tratează chestiunile neconvenabile. Degeaba ne sfătuiește dl Michael Guest, ambasadorul american, să luăm de coarne taurul corupției și să renunțăm să facem pe proștii când vine vorba de controlul structurilor securiste asupra economiei. Câțiva isteți vor sări
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Mircea Mihăieș Cu masochismul caracteristic neamului, aștept de mult căderea măștii lui Adrian Năstase. Și n-am de ce să fiu nemulțumit. Nu trece săptămână fără ca premierul-minune să n-o facă de oaie ca să întrebuințez limbajul tradițional românesc. Încăpățânarea, aroganța, agresivitatea și violența îmi par a fi dominante ale caracterului său, pe care doar împrejurările au împiedicat să le scoată mai devreme la iveală. Atotștiutor și autoritar ca un vătaf în curtea cu orătănii, Adrian Năstase e o pacoste atât
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
groase, aprobatoare, exibițiile lingvistice l-au încurajat pe premier să persevereze: în fine, găsise canalul de comunicare perfect cu partidul. Că e vorba de-un canal de dejecție, nu-i decât un amănunt, pe care virilul Năstase îl ignoră cu aroganță, așa cum ignoră gemetele bolnavilor din spitale, dârdâielile de frig ale celor din cartierele ghetoizate și chiorăiturile tot mai puternice ale mațelor populației deșelate de mizerie și animalizate de suferință. Puseurile de vulgaritate ale premierului pesedist sunt penultima armă din panoplia
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
a corupților, prin el vorbea și un model politic. Nu Iliescu, ci Vadim. Amândoi colecționari de obiecte rare, amândoi meșteri la mânuitul limbii ( nici o conotație), amândoi avizi de putere. Amândoi sinistre produse ale unei epoci în care minciuna, nerușinarea și aroganța constituiau singurele valori cu adevărat nepieritoare.
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
pentru programele pe care le fac. Nu e cam mult? Sau cum scrie editorialistul de la Național: "La ora asta nu există nici o explicație logică pentru introducerea acestei plăți obligatorii, nici o explicație care să justifice legalitatea. Singura explicație ar fi doar aroganța celor care au luat o asemenea decizie." Sau impresia lor că românii înghit fără să crîcnească toate prostiile prin care Puterea își justifică impozitele de tot felul din ultima vreme, adaugă Cronicarul.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Textul lui Daniil Harms îi vine mănușă lui Tocilescu. Iar spiritul lui ludic înflorește în noi și noi imagini, mesaje, formulînd pe scenă, ca și Harms în scris, un alt tip de manifest, valabil oriunde și oricît atîta vreme cît aroganța mediocrității, prostiei de-a dreptul, a nonvalorii este încoronată cu drepturi depline. Nu există încrîncenare în spectacol, nici în text. Există doar o fantastică și usturătoare manifestare a inteligenței, a talentului, a ironiei, și a unui cinism de o eleganță
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
probabil că s-ar fi spus că-l apăsa vina inconștientă a răului comis în vremea comunismului și că, prin mărturisirea păcatului, încerca să-și ispășească vina. Nu cred că astfel de argumente pot fi invocate în legătură cu Dan Voiculescu. Agresivitatea, aroganța și felul jignitor în care a cerut să fie cercetate noile dosare scoase din ghearele Securității sugerează două lucruri: ori că personajul mergea la cacialmaua absolută, ori că avea asigurări că probele referitoare la activitatea sa de turnător au dispărut
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
față de povestea împărtășită de-a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici accente de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care, uneori, s-a manifestat doar atunci cînd artistul s-a simțit atacat. În carte nu se poartă lupte, nu se plătesc polițe. Andrei Șerban pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
sunt deja șase ani. Oho, ar fi ceva. Ce ar mai fi fost în plus la Paris față de alte orașe ale lumii pe unde Kiki deja apucase să treacă cu aerul ei destins, și nonșalanța cu care sfida prostia și aroganța celor din jur? La nici 25 de ani bătuse lumea suficient de mult și bine ca să poată vorbi în cunoștință de cauză și să iubească Parisul ca pe propria-i mamă. Mama. O relație specială și nu o putea rupe
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]