208 matches
-
limbă aromână care sunt oficial înregistrate în codurile internaționale. La înșiși vorbitorii ei, denumirea limbii aromâne nu este unitară: în funcție de graiuri, aromânii vorbesc "limba armănească", "armâneșce", "armâneaști", "rămănește" (fărșeroții) sau "vlăheaște" (cei din Olimp). Despre numărul total de vorbitori ai aromânei există numai estimări. Un document al Consiliului Europei dă numărul de circa 250.000 de vorbitori din aproximativ 500.000 de etnici aromâni. Singura dată exactă se găsește printre cele ale recensământului populației din 2011 din Albania, unde 3.848
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
aromâni. Singura dată exactă se găsește printre cele ale recensământului populației din 2011 din Albania, unde 3.848 de persoane se declară de limbă maternă aromână, din 8.266 care se declară de etnie aromână. În urma emigrărilor din regiunile natale, aromâna se mai vorbește și în Europa Occidentală (Franța, Germania), S.U.A., Canada, America Latină și Australia. Istoria externă a aromânei cuprinde trei perioade. Prima perioadă, cea preliterară, de la formarea idiomului până la începutul secolului al XVIII-lea, este practic necunoscută, cu numeroase aspecte
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
de persoane se declară de limbă maternă aromână, din 8.266 care se declară de etnie aromână. În urma emigrărilor din regiunile natale, aromâna se mai vorbește și în Europa Occidentală (Franța, Germania), S.U.A., Canada, America Latină și Australia. Istoria externă a aromânei cuprinde trei perioade. Prima perioadă, cea preliterară, de la formarea idiomului până la începutul secolului al XVIII-lea, este practic necunoscută, cu numeroase aspecte controversate. În general se admite că aromâna s-a format la sud de Dunăre, fiind prima care s-
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Occidentală (Franța, Germania), S.U.A., Canada, America Latină și Australia. Istoria externă a aromânei cuprinde trei perioade. Prima perioadă, cea preliterară, de la formarea idiomului până la începutul secolului al XVIII-lea, este practic necunoscută, cu numeroase aspecte controversate. În general se admite că aromâna s-a format la sud de Dunăre, fiind prima care s-a desprins din protoromână cel mai târziu în secolul al X-lea, însă teritoriul de formare este controversat. Majoritatea lingviștilor (Gustav Weigand, Ovid Densușianu, Sextil Pușcariu, Alexandru Rosetti) consideră
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas Chiates la 1156 și interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al XV-lea, cronicarul Laonikos Chalkokondilas remarcă înrudirea aromânei cu româna. A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
la 1156 și interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al XV-lea, cronicarul Laonikos Chalkokondilas remarcă înrudirea aromânei cu româna. A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se trece la alfabetul latin și apar lucrări filologice influențate de limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
la alfabetul latin și apar lucrări filologice influențate de limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o literatură artistică în aromână. Începând cu 1864 apar și lucrări didactice și publicistice, originale și traduse. Autorii mai importanți sunt Mihail Nicolescu, Tașcu Iliescu, Constantin Belimace, Nuși Tulliu, Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, George Murnu. Au fost publicate și culegeri de folclor, cele mai
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Pericle Papahagi. În perioada 1864-1945 au existat forme de învățământ pentru aromâni, dar mai ales în română, în special în Grecia. În decursul istoriei, limba liturgică a fost în general greaca, cu perioade în care s-a folosit parțial și aromâna. În toate țările în care trăiesc aromânii, tendințele de asimilare și, prin urmare, de pierdere a limbii și culturii au fost puternice. Cu toate acestea, limba aromână a continuat să existe, ba chiar, începând cu anii 1990, situația ei s-
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și mediile de informare. Deși recomandarea nu este urmată întrutotul, se constată unele progrese în promovarea limbii aromâne. Aromânii sunt recunoscuți ca minoritate națională în Republica Macedonia, unde în anul 2001 limba aromână a devenit oficială în localitatea Kruševo (în aromână Crushuva). În Albania au statut de minoritate lingvistică. Lingvistul american Victor A. Friedman scria în anul 2001 despre predarea limbii aromâne în școli din localitățile Skopje, Štip, Bitolia, Kruševo, Kumanovo, Struga și Ohrid din Macedonia, iar Dorin Lozovanu, în 2012
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
statut de minoritate lingvistică. Lingvistul american Victor A. Friedman scria în anul 2001 despre predarea limbii aromâne în școli din localitățile Skopje, Štip, Bitolia, Kruševo, Kumanovo, Struga și Ohrid din Macedonia, iar Dorin Lozovanu, în 2012, menționa cursuri facultative de aromână în Albania, la școli din Korçë, Divjaka, Selenica și Vlorë, precum și folosirea ei ca limbă de cult preponderentă în două biserici din Albania, la Korçë și la Divjaka. Există publicație de carte, de pildă la Editura Cartea Aromănă sau prin
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și Vlorë, precum și folosirea ei ca limbă de cult preponderentă în două biserici din Albania, la Korçë și la Divjaka. Există publicație de carte, de pildă la Editura Cartea Aromănă sau prin proiectul „Avdhela” al Asociației „Predania”. Publicații periodice în aromână apar în Albania și în Macedonia, existând aici și emisiuni de televiziune și de radio în această limbă. Limba este cultivată și de diverse societăți culturale aromânești, precum Societatea Culturală Aromână din România, Societatea „Fărșărotul” din S.U.A., Asociația „Trâ Armânami
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
limba aromână, aceasta nu este standardizată. Autorii din trecut au scris în propriul lor grai, iar cei actuali în general continuă să o facă. În această situație, lucrări ca un dicționar al lui Tiberius Cunia (2010) sau un manual de aromână al lui Iancu Ballamaci (2010) caută să se adreseze tuturor vorbitorilor de aromână dând de multe ori variante în diferite graiuri. Un dicționar al Matildei Caragiu Marioțeanu (1997) se dorește a fi normativ, recomandând pronunțări și tipuri flexionare după mai
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
lor grai, iar cei actuali în general continuă să o facă. În această situație, lucrări ca un dicționar al lui Tiberius Cunia (2010) sau un manual de aromână al lui Iancu Ballamaci (2010) caută să se adreseze tuturor vorbitorilor de aromână dând de multe ori variante în diferite graiuri. Un dicționar al Matildei Caragiu Marioțeanu (1997) se dorește a fi normativ, recomandând pronunțări și tipuri flexionare după mai multe criterii. Unul este cel al ariei majore, conform căruia alege trăsături generale
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
de multe ori variante în diferite graiuri. Un dicționar al Matildei Caragiu Marioțeanu (1997) se dorește a fi normativ, recomandând pronunțări și tipuri flexionare după mai multe criterii. Unul este cel al ariei majore, conform căruia alege trăsături generale în aromână și nu limitate la unele regiuni. După criteriul etimologic, recomandă forme cât mai apropiate de etimoni, nu deformate, cum există un unele graiuri. Aplică și un criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe cele care se
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cel al ariei majore, conform căruia alege trăsături generale în aromână și nu limitate la unele regiuni. După criteriul etimologic, recomandă forme cât mai apropiate de etimoni, nu deformate, cum există un unele graiuri. Aplică și un criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe cele care se află și în celelalte idiomuri romanice de est. În privința adaptării împrumuturilor, este pentru folosirea lor cu terminații specifice aromânei, dar fără deformarea corpului lor conform legilor fonetice vechi ale limbii
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cum există un unele graiuri. Aplică și un criteriu al specificității aromânei, recomandând variantele proprii acesteia și nu pe cele care se află și în celelalte idiomuri romanice de est. În privința adaptării împrumuturilor, este pentru folosirea lor cu terminații specifice aromânei, dar fără deformarea corpului lor conform legilor fonetice vechi ale limbii. În domeniul grafiei, Caragiu Marioțeanu a optat pentru alfabetul folosit în româna standard, în afară de o singură literă. În același timp, Cunia a propus un alt sistem de scriere la
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un alt sistem de scriere la Simpozionul pentru standardizarea sistemului de scriere aromânesc de la Bitolia (1997) (vezi mai jos). Activitățile de planificare lingvistică și de standardizare începute în anii 1990 nu sunt finalizate din cauza divergențelor dintre cei care le întreprind. Aromâna este unitară în esență, având variante regionale reciproc inteligibile, dar configurația lor este complexă și controversată, din cauza întrepătrunderii lor. O clasificare a lui Gustav Weigand, adoptată de lingviștii actuali Matilda Caragiu Marioțeanu și de Nicolae Saramandu, bazată numai pe particularități
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
și pe particularități gramaticale și lexicale. Aceasta distinge un grup de nord, cu cele numite mai sus de nord-vest, plus graiul grămostean, și un grup de sud, cu celelalte două din cele numite mai sus de sud-est. Sistemul fonologic al aromânei este în mare măsură asemănător cu cel al românei, mai ales dacă se iau în considare și particularități ale unor graiuri ale celei din urmă. Vocalele aromânei nu diferă în general de cele ale românei. Doar vocalele [ə] și [ɨ
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cu celelalte două din cele numite mai sus de sud-est. Sistemul fonologic al aromânei este în mare măsură asemănător cu cel al românei, mai ales dacă se iau în considare și particularități ale unor graiuri ale celei din urmă. Vocalele aromânei nu diferă în general de cele ale românei. Doar vocalele [ə] și [ɨ] (scrise ă, respectiv î/â în română) prezintă deosebiri, ambele realizându-se când ca [ə], când ca [ɨ], când ca o vocală situată între ele, în funcție de graiuri
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
în general de cele ale românei. Doar vocalele [ə] și [ɨ] (scrise ă, respectiv î/â în română) prezintă deosebiri, ambele realizându-se când ca [ə], când ca [ɨ], când ca o vocală situată între ele, în funcție de graiuri. Semivocalele din aromână sunt aceleași ca în română, formând diftongii [e̯a], [o̯a], [j] + vocală, vocală + [j], [w] + vocală, vocală + [w] și triftongi. Există și două vocale asilabice (sau scurte), la sfârșit de cuvânt, după vocală + consoană: [ʲ] (i asilabic
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
u asilabic) în aceeași poziție. Acesta nu este prezent în toate graiurile. Îl prezintă Caragiu Marioțeanu 1997, apare și la Cunia 2010 ca terminație alternativă, dar nu și la Ballamaci 2010, care se bazează pe graiul fărșerot. Majoritatea consoanelor din aromână există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
există și în română. Trei consoane aromânești sunt prezente în română numai în unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei sisteme de scriere. Două dintre ele sunt tradiționale, aproape identice, folosite bunăoară de Caragiu Marioțeanu și Ballamaci. Al treilea este sistemul propus
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
unele graiuri, de exemplu cel maramureșean: Alte trei consoane nu se găsesc în română. Două dintre ele nu există nici în toate graiurile aromânești: Scrierea și ortografia aromânei nu sunt unitare, nefiind standardizate. De exemplu fiecare articol din Wikipedia în aromână se poate consulta în trei sisteme de scriere. Două dintre ele sunt tradiționale, aproape identice, folosite bunăoară de Caragiu Marioțeanu și Ballamaci. Al treilea este sistemul propus de Cunia. În toate sistemele, majoritatea literelor și grupurilor de litere au valorile
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]