1,035 matches
-
o vocală Vlahi, tsintsari sau machidoni, aromânii continuă, indiferent cum ar fi numiți, să simtă și să gândească la fel ca noi Internetul abundă de site-uri sau forumuri unde întâlnești opinii asemănătoare cu aceasta, apărută sub semnătura „Un aromân“: „Aromânii și dacoromânii sunt un singur neam. A pretinde că românii din Oltenia sau Moldova, Timoc, Macedonia, Basarabia sau orice alt pământ unde se vorbește românește sunt «altceva» decât români, nu este altceva decât obscurantism și politicianism... „Fie să trăiască vremuri
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
Una culturală, una de limbă. Avem dincolo de Dunăre rude, poate ușor îndepărtate, un fel de verișori de-al doilea să zicem, care, în ciuda prefixelor a-, istro- sau megleno-, nu se consideră mai puțin români. Estimări numerice Prima menționare istorică a aromânilor în Balcani are loc după Theopanes și Theophylact Simocatta în anul 579, „vlahii“ acompaniind o armată bizantină care mărșăluia împotriva avarilor pe teritoriul actualei Bulgarii. A doua mențiune sigură urmează în anul 976, când, de la cronicarul bizantin Kedrenos, aflăm despre
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
slave le spun vlahi sau vlassi, grecii le spun cuțovlahi, albanezii le spun tschoban, sârbii le spun tsintsari, iar noi românii, impropriu de fapt, le spunem machidoni. O facem de multe ori fără să gândim, în virtutea unei ușurințe de condamnat. Aromânii sunt români, vorbesc un grai al limbii române și, mai ales, simt românește. Vorbind despre aromâni, cineva spunea că singura diferență dintre ei și români este un „a“ protetic. Cei mai numeroși dintre ei - farseroții - își spun însă, simplu, rămâni
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
spun tsintsari, iar noi românii, impropriu de fapt, le spunem machidoni. O facem de multe ori fără să gândim, în virtutea unei ușurințe de condamnat. Aromânii sunt români, vorbesc un grai al limbii române și, mai ales, simt românește. Vorbind despre aromâni, cineva spunea că singura diferență dintre ei și români este un „a“ protetic. Cei mai numeroși dintre ei - farseroții - își spun însă, simplu, rămâni, ceea ce denotă existența unei conștiințe populare privitoare la apartenența lor la românitate. Lingvistul german Gustav Weigand
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
și români este un „a“ protetic. Cei mai numeroși dintre ei - farseroții - își spun însă, simplu, rămâni, ceea ce denotă existența unei conștiințe populare privitoare la apartenența lor la românitate. Lingvistul german Gustav Weigand a fost primul care i-a numit aromâni și, de atunci, acest termen s-a încetățenit. În prezent se mai poate vorbi sigur de 500-700 de mii de vorbitori ai dialectelor aromânești la sud de Dunăre, împărțite în trei subgrupe distincte: macedo-român (cel mai mare de altfel), meglenoromân
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
informații. Cea mai mare grupare dialectală aromânească, cea macedoromână, include graiurile sale în diviziuni reciproc inteligibile: farserot, gramoștean, moscopolean, pindean, muzachear, gopeștean-muloviștean, olimpian etc. O dovadă că cifrele menționate sunt discutabile o reprezintă și o altă accepțiune a numărului de aromâni din Balcani. Potrivit acesteia, în Grecia s-ar găsi în jur de 700 000, în Albania, îndeosebi în sud, circa 400 000, iar în Macedonia între 200 000 și 250 000 de aromâni. Așadar, în întreg spațiul sud-dunărean am putea
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
și o altă accepțiune a numărului de aromâni din Balcani. Potrivit acesteia, în Grecia s-ar găsi în jur de 700 000, în Albania, îndeosebi în sud, circa 400 000, iar în Macedonia între 200 000 și 250 000 de aromâni. Așadar, în întreg spațiul sud-dunărean am putea vorbi de nu mai puțin de un million și jumătate de aromâni. Probabil că, potrivit obiceiului, adevărul este undeva la mijloc. Ce-i drept, poetul pașoptist Dimitrie Bolintineanu amintea într-o lucrare scrisă
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
de 700 000, în Albania, îndeosebi în sud, circa 400 000, iar în Macedonia între 200 000 și 250 000 de aromâni. Așadar, în întreg spațiul sud-dunărean am putea vorbi de nu mai puțin de un million și jumătate de aromâni. Probabil că, potrivit obiceiului, adevărul este undeva la mijloc. Ce-i drept, poetul pașoptist Dimitrie Bolintineanu amintea într-o lucrare scrisă în 1856, după o călătorie în locurile natale ale tatălui său, că, la începutul sec. al XIX-lea, conform
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
obiceiului, adevărul este undeva la mijloc. Ce-i drept, poetul pașoptist Dimitrie Bolintineanu amintea într-o lucrare scrisă în 1856, după o călătorie în locurile natale ale tatălui său, că, la începutul sec. al XIX-lea, conform unor statistici turcești, aromânii erau cam 1 250 000. În conformitate cu alte date, șocante pentru ce se știe în general astăzi, la 1760 orașul românesc Moscopole din sudul Epirului avea circa 60 000 de locuitori, în Săruna (denumirea aromână a Salonicului) românii formau aproape toată
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
și în România? (Dar cum? Sunt români și în România?) În simplitatea lui, mai ales că pe vremea aceea erau ținuți de Enver Hodja într-o ignoranță totală, nu știa că mai vorbesc și alții limba română. Intelectualii sau acei aromâni mai umblați prin lume n-au mai avut astfel de dileme. E clasic cazul lui Averchie, călugărul de la Muntele Athos, care, venind în țară cu treburi și aflându-se pe Câmpul Cotrocenilor, unde tocmai se desfășura o paradă militară în
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
-se pe Câmpul Cotrocenilor, unde tocmai se desfășura o paradă militară în prezența lui Cuza Vodă, auzind comenzile comandanților, a sărit în sus și a exclamat: Și eu escu armân! Această întâmplare nu trebuie să ne mire - continuă Candroveanu -, pentru că aromânii au același fond principal de cuvinte ca și românii, ceea ce spune de la sine că sunt chiar români. Paini, apa, frate, sora, feața, ficior, folosite zi de zi, arată cel mai bine lucrul acesta“. De altfel, nu numai similitudinile lingvistice îi
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
fond principal de cuvinte ca și românii, ceea ce spune de la sine că sunt chiar români. Paini, apa, frate, sora, feața, ficior, folosite zi de zi, arată cel mai bine lucrul acesta“. De altfel, nu numai similitudinile lingvistice îi apropie pe aromâni de români și îi deosebesc de popoarele în mijlocul cărora actualmente trăiesc, în aceeași categorie intrând obiceiurile și tradițiile. Obiceiurile de Crăciun, obiceiurile de Paști, cele de la nunți, de la botezuri sunt asemănătoare până la identitate. O atestă și vocabularul de cult: termenii
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
O atestă și vocabularul de cult: termenii bisearica, cruți (cruce), preftu (preot) sunt aceiași, deși cei care le folosesc se găsesc la o depărtare de sute de kilometri de populația românească de peste Dunăre. Previziuni îngrijorătoare Care este situația actuală a aromânilor în Balcani? Cum sunt considerați ei în secolul XXI? „Catastrofală - ne previne același Hristu Candroveanu. Probabil că nu vor trece multe decenii, 20-30 de ani, și în Balcani nu se va mai vorbi aromânește. Am informații că, de exemplu, în
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
sunt considerați ei în secolul XXI? „Catastrofală - ne previne același Hristu Candroveanu. Probabil că nu vor trece multe decenii, 20-30 de ani, și în Balcani nu se va mai vorbi aromânește. Am informații că, de exemplu, în Pind, în satele aromânilor, nu mai auzi vorbindu-se acest dialect decât la oamenii în vârstă. Chiar și așa, ceea ce se vorbește este foarte împestrițat, mai ales cu grecisme. Asta se întâmplă și în Albania, și în Macedonia, la Skopje, unde, de asemenea, am
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
vorbindu-se acest dialect decât la oamenii în vârstă. Chiar și așa, ceea ce se vorbește este foarte împestrițat, mai ales cu grecisme. Asta se întâmplă și în Albania, și în Macedonia, la Skopje, unde, de asemenea, am fost“. În ceea ce privește declararea aromânilor din România, de către ei înșiși, drept minoritate națională - lucru luat în discuție la un moment dat -, cu avantajele materiale ce decurg din această postură (fondurile alocate de la guvern), răspunsul lui Candroveanu este fără echivoc: „Lucrul acesta mi s-ar părea
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
luat foc, cum se vede, pe aia n-o mai avem, așa că, uite, am venit aicea». Păi, s-ar întoarce tatăl meu în mormânt, dacă eu, Candroveanu, om care a învățat carte românească aici, și scriitor, aș accepta ideea că aromânii sunt o minoritate. În ruptul capului, nu. Și toți cărturarii aromâni adevărați sunt de acord cu mine că suntem români și că nu trebuie să acceptăm în nici un caz să fim considerați o minoritate. Aromânii nu au un statut clar
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
scriitor, aș accepta ideea că aromânii sunt o minoritate. În ruptul capului, nu. Și toți cărturarii aromâni adevărați sunt de acord cu mine că suntem români și că nu trebuie să acceptăm în nici un caz să fim considerați o minoritate. Aromânii nu au un statut clar definit în Balcani, în ciuda unor încercări întreprinse de către statul român în decursul ultimilor zeci de ani. Cei mai mulți aromâni în Grecia de azi sunt bilingvi. Multe persoane în vârstă, trecute de 50 de ani, vorbesc limba
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
că suntem români și că nu trebuie să acceptăm în nici un caz să fim considerați o minoritate. Aromânii nu au un statut clar definit în Balcani, în ciuda unor încercări întreprinse de către statul român în decursul ultimilor zeci de ani. Cei mai mulți aromâni în Grecia de azi sunt bilingvi. Multe persoane în vârstă, trecute de 50 de ani, vorbesc limba maternă curent, dar majoritatea celor între 25 și 50 de ani este însă doar vorbitor pasiv, cu vocabular limitat și cu cunoștințe de
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
persoane în vârstă, trecute de 50 de ani, vorbesc limba maternă curent, dar majoritatea celor între 25 și 50 de ani este însă doar vorbitor pasiv, cu vocabular limitat și cu cunoștințe de gramatică sumare. Singura universitate în Grecia unde aromânii pot vorbi limba strămoșească - și acolo însă într-un cadru cu caracter limitat - se află la Salo-nic. În Albania și Macedonia, limba română nu este limbă de predare în școli nici măcar în varianta dialectală, în ciuda unui număr de vorbitori apreciat
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
trecut lucrurile nu stăteau cu mult mai bine. Sub stăpânirea otomană, populațiile aromânești nu primesc recunoașterea ca națiune decât foarte târziu (în anul 1905), recunoscându-se astfel în final dreptul la școli românești și la propria biserică. Destinul tragic al aromânilor în această trecută mie de ani îl explică azi nu numai împrăștierea regională, ci și asimilarea și deznaționalizarea prin mediile de informare moderne, precum și dezavantajele sociale ca minoritate nedorită, lipsită de școală, biserică sau publicații (este suficient să amintim că
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
pot lipsi nici actorii Toma Caragiu și Ion Caramitru, multe dintre personalitățile culturale românești avându-și originea la sud de Dunăre, prefixul „Cara“ și terminația „hagi“ atestând originea lor geografică în Balcani. Cultura nu este însă singurul domeniu în care aromânii s-au făcut remarcați, lucru binecunoscut de microbiști, cărora nume ca Gheorghe Hagi, Ianis Zicu, Ioan, Victor și Gigi Becali le sunt mai mult decât familiare. Numărul vorbitorilor nativi aromâni din România este estimat a fi în momentul de față
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
4 martie 1977. Născut tot la 21 august, dar în 1928, JEAN CONSTANTIN și-a pus amprenta asupra scenei românești. TOMA CARAGIU s-a născut la data de 21 august 1925, la Argos Orestiko, în Grecia, într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu). Familia Caragiu s-a stabilit la Ploiești, unde viitorul actor a urmat cursurile Liceului "Sfinții Petru și Pavel". TOMA CARAGIU a fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista
TOMA CARAGIU și JEAN CONSTANTIN și-ar fi sărbătorit, pe 21 august, zilele de naștere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22148_a_23473]
-
preliminare asupra denumirilor populației și ale dialectului în discuție. Așa cum arăta Max Demeter Peyfuss în 1971, în Chestiunea aromânească (citez după traducerea românească, apărută la București, Editura Enciclopedică, 1994, p. 11): "deși literatura științifică generală, istorică, etnografică și lingvistică despre aromâni este foarte bogată, nu s-a ajuns pînă astăzi la un consens asupra numelui acestui neam". în limbajul științific și în cel oficial lucrurile sînt destul de clare: e preferat termenul aromân, care are, împreună cu derivații săi, avantajul lipsei de ambiguitate
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
compusul macedo-român, cu oarecare tradiție, dar e în genere respins macedonean, care poate trimite la realități etnice, geografice sau lingvistice diferite (chiar cu implicațiile politice nedorite). O prezentare detaliată a problemei se găsește chiar la începutul studiului "O minoritate uitată: aromânii (macedoromânii)", cuprins în volumul prof. Gheorghe Caragiani, Studii aromâne (București, Editura Fundației Culturale Române, 1999), unde sînt urmărite atît denumirile date aromânilor de către alții - vlahi, țințari, cuțovlahi -, cît și termenii de autodefinire: cel mai frecvent e armân, dar adesea vorbitorii
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
cu implicațiile politice nedorite). O prezentare detaliată a problemei se găsește chiar la începutul studiului "O minoritate uitată: aromânii (macedoromânii)", cuprins în volumul prof. Gheorghe Caragiani, Studii aromâne (București, Editura Fundației Culturale Române, 1999), unde sînt urmărite atît denumirile date aromânilor de către alții - vlahi, țințari, cuțovlahi -, cît și termenii de autodefinire: cel mai frecvent e armân, dar adesea vorbitorii se identifică prin denumiri formate de la zona sau localitatea de origine. în funcție de tradiția cercetării, în diferite limbi s-au impus reflexe ale
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]