38 matches
-
un dăunător al cartofului și dădu un ordin scurt. O fată superbă, într-un halat mai mult mimat, dar care avea dragoni de aur brodați pe mătasea roșie, îi aduse, pe un platou argintiu, un pahar cu o băutură care aromea ispititor și misterios ca însuși orientul despre care citim în cărți stupide. Adormi aproape instantaneu, iar doi bărbați cu ochi oblici îl scoaseră pe ușa din spate și îl așezară cu grijă lângă un copac, pe trotuarul vecin. Profesorul visa
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
visa pe cel ursit fiecăreia. Nu știa cum s-a întâmplat, dar s-a rătăcit de restul fetelor și a ajuns într-o poiană ce strălucea sub razele lunii. Atunci a văzut florile galben-aurii, cu inflorescențe mărunte, pline de polen aromind puternic a câmp și a miere. Era o poiană numai cu flori de sânziene, o poiană plină de magie... La cea mai mică adiere, din flori se scutura o ploaie fină de aur, făcând-o să strănute de se auzea
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
urmă toate închieturile mă durea; vrui să trag covorul ca să mă acopăr și n-avui putere. O altă slugă îmi aduse cafea, ciubuc și dulceață; pe urmă mă lăsă să mă îmbăt de miroase și de fumul tutunului. Petrecui astfel, aromind, o jumătate de ceas între somn și privighere, pierdut în niște rătăcite meditații ale unei beții dezmierdoase, cercând un simțământ de o fericire oarecare necunoscută, într-o adevărată nepăsare despre lucrurile lumei. În sfârșit iar intrară și făcui semn că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e de mirare, un rol pe care U. îl interpretează cu talent fiind acela de... maestru bucătar. E, cum singur se prezintă, un „Pierrot cu bonetă”, duhliu, cordial și rafinat (Gastronomice... à la Păstorel, 1998). În „gastronomicele” lui sfârâie conotațiile, aromesc aluziile culte presărate cu „goange”, își împrăștie izul pișcător calamburul, iar comparațiile nu sunt doar de ornament, ci au feculența lor parșivă. Un recital la fel de plăcut de urmărit este Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară (2000), unde un „periplu” prin
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
hrănesc cu gruhă și cu pur. Le place și borșul de știr. încolo, ce capătă și ce ciordesc. îs nevolnici la trup, dar iuți la mânie. - Și crezi că dânșii au făptuit omorul ? - Numaidecât. Dar asta o s-o costatați dumilorvoastre. Aromind, Zalomir se trezi deslușit în vorba lui Iordache. ... Nici eu de-acasă n-am avut cine știe ce stare. Dumnezeu să-l odihnească pe bătrân că n- a făcut avere și a murit fără veste cu o casă de copii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
umăr și o chemă. îi surise. Nu ar fi putut spune de unde se întoarce, dar se odihnise în spațiul blând al 84 85 unei vieți intermediare. Cu toate că trecuse singură acel ceas al amurgului, nu-i simțise singurătatea ci privegherea. O aromise prielnic și acum putea nădăjdui ziua de mâine, ale cărei ceasuri concentrice o vor duce iar în miezul viu al traiului, o vor urca la meridian ca și soarele, iar seara va fi iarăși un prag ... de mână. Gândul lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug pe când ultima creanga de-alun a lăsat urma pe unde să fug sau să curg sau să mișun cu ora pe la porți înecate cu var sau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
desupra căreia Stere atârnase un clopoțel. Acesta suna de câte ori intra cineva. Zgomotul vocilor amestecate, mai puternice sau mai scăzute, îi dădea o amețeală plăcută. Parcă toată casa era plină. Adunătura pestriță se însuflețea pe măsură ce le împărțea mai multă băutură. Mitilicul aromea. Aburii de rachiu miroseau adânc, a prună, ca un parfum vechi, amestecîndu-se cu fumul de tutun, tare și iute. Lumina se încenușa și rafturile abia se mai vedeau. Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Iași, 2002, p.119 publicăm rondelul de mai jos: Rondelul bătrânului din deal Un sfeșnic de argint am așezat Lâng-un ceaslov de la străbuni Discret am tras și draperia de brocart în vatră tăinuiesc stol roșu de cărbuni Gutui de aur aromesc neîncetat Ne-om spovedi iubirile de anii-buni Un sfeșnic de argint am așezat Lâng-un ceaslov de la străbuni. Vom cugeta adânc, în miezul nopții, Mă vei privi cu ochi de chihilimbar, Povețe îmi vei da, de mersul sorții, Bătrâne nobil, uitat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de moartea eroului la apus, după cum întâlnim în balada III (196) Miorița: „Și mi s-au vorbit,/ Și mi s-au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]