76 matches
-
răsfăț în minunata Deltă de la vărsare în mare, formând un colț de Rai de negrăit. În cofetarii îți poți permite să te răsfeți cu prăjituri cărora li s-a dus vestea în lume sau să sorbi în tihnă o cafea aromitoare și când ți-e foame să dai fuga la un restaurant pentru șnițelul vienez, servit ca la el acasă. Prețurile îți permit. Pe străzi, oamenii își păstrează seninătatea feței și mersul omului mulțumit de viața sa. Și ca o punte
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
cum ceafa ei îi arată limba. “Ia să vedem: de ce duminica este frumoasă?” Profesoara își îndreaptă din nou privirile spre el. Dar el simțea că nu poate răspunde. Profesoara se apropie. Fusta ei mirosea a proaspăt călcat și a ceva aromitor ca-n bucătăria de vară a bunicilor. Ar fi voit să-și lipească obrazul de această fustă și să-i explice apoi profesoarei că nu poate să răspundă. Dar știa că la școală nu se poate purta ca acasă. La
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în capoate matlasate așteptînd buteliile. “E-hei, zeamă de ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei. Mirosul acela aromitor, care venea dinspre ea, nu mai emana ... Însă el nu putea răspunde. Se gîndea la limba vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la mirosul de tocăniță, de gunoi
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
îmi oferea priveliști încântătoare. Dimineața, ascultam uguitul turturelelor ce-și aveau cuibul în ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foșnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în brațele florilor încărcate de miresme și dulceață aromitoare. Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute , picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se așeza lin peste flori... Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalți cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ELIXIR Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Elixir Roxanei, Să umplem încă sfintele potire - Aromitoare, limpede licoare Din razele de Lună visătoare - Buchet și elixir de amintire. Florale policromele covoare, În armonii - viole și clavire, Întâmpin toamna - vesela sosire - Nu număr anii - doar e sărbătoare! În calmul limpezimilor de topamnă Înălțător îmi este astăzi gândul
ELIXIR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361753_a_363082]
-
ales Sînt vagabondul vieții mele, cântată de regretatul Gheorghe Dinică, dar și cele două melodii țigănești de pe cel mai recent album al Monicăi Anghel”. Lumea scenei, cel dintâi cer pe care se nasc stelele, într-un timp în care miroase aromitor a nori la care se ridică vilele demnitarilor, ar trebui să se consterneze și să nu lase culcată la pământ memoria compozitorului, după chinuirea până la obidire, aruncarea în stradă și moartea ca o ultimă umilință, nu în umbra casei sale
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
cu pene mov Zace apatică-n alcov Și, totuși, ea își are locul Ades bătut și de norocul De-a nu fi unduioasă-gri În nopțile deja tîrzii Și-i cu atît mai împlinită În ceasul reavăn de ispita Zglobie și aromitoare Din creștet pînă la picioare Frescă mondializata 15 X 2010 PENTRU GABRIELA Nevrînd să-i dea ideii consonanta, Belepheron, tot pedalînd în gol, Cîntă ades la un acordeon, Care avea hymerică substanță - De care absorbiți vom fi cu toți În
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
la fereastra Și-i gureșa și este dulce N-o las, timidă, să se culce Mai bine o învăț să cînte Cu triluri vesele mă-ncînte I ntreaga zi și înc-o noapte Cu trupul tău muiat în lapte Cu sînii ei aromitori Să-i asculți trilul și să mori Mai fericit că niciodată I n trupul tău de ciocolată Pudicei mele Diana O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsînd la o parte toate acele
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
prăbușește în neant. Vinul cu aroma și gustul iubirii bate numai la poarta inimii prietenoase în care cântă dragostea și viața-i pasăre zburând. Dintre toate vinurile noastre, cele ce-s topite din metale nobile și-s curse din struguri aromitori, culeși din podgorii regale, sunt vinurile Principesei. „Când savurăm vinurile de la DomeniulCoroaneiSegarcea, trebuie să ne gândim la minunatele licori care au adunat în picături bogăția acestui pământ vechi, soarele verii arzătoare, îmbogățite de cântecele oltenești, freamătul toamnelor românești și nobilitatea
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
tonuri "sauvage", fericirea, cu abundente intensități baroce, e de aflat printre sinesteziile unor asemenea versuri: Scrie:/ una moară de măcinat diamante/ două sute cântare pentru puii de colibri/ trei mii de limbi de cameleon/ intrate în sosuri briliant savante/ după un aromitor greier afon/ patru milioane de uși/ pentru închis labirintele vii// și la casă plătind/ să ceri negreșit/ pentru regina cafelelor tale/ câteva pliculețe cu zahăr din rai/ iar ca rest să n-accepți/ decât benzi de lipit/ zilele rare când
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
ține isonul. Devin sufletul dintr-o casă a poveștilor, așezată pe un vârf de munte alb și care se pierde în imensitatea cerului, devenind totuna. Tot trupul meu, totalitatea mea, a fost hrănită cu iubire celestă iar acum cu cea aromitoare, pământeană, într-o armonie deplină. Sufletul meu a primit tămăduirea Iubirii. Miracolul devenirii ... „La mulți ani!”, pot să șoptesc și aud reverberația răs-punzându-mi : „La mulți ani!”. Și încep să scriu... Danaela* București 1 martie 2012 --------------------------------------- DANAELA, pseudonim folosit de scriitoarea
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
trăi, dobitoace proaste ce sînteți, le explica ea, iar sexul își are și el implicațiile lui în deformarea plastică a cotidianului. Atîta știință de carte le impresionase pe fete, pentru că au început toate deodată să bea din borcanele alea cafeaua aromitoare, pe care o îndoiau cu o țuică sănătoasă, le luase valul, mușcau din pîine și zîmbeau fericite, se apropia clipa, dar micuța ștorfi Evrika voia să le povestească ultimele ei aventuri cu niște tipi care sigur că nu se puteau
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Articolele Autorului Albul drumului Am nostalgia drumului de țară Cu albul lui care duce neunde, Șerpuitor ca o speranță rară Ce în mărăcinișul des se-ascunde. Lumina prin frunzișul des filtrată, Un peisaj transfigurat, acvatic, Mireasmă amăruie îmbibată În aerul aromitor și static. Mă-nchipui prin pădurea tropicală Când cale îmi croiesc cu anevoie, Ca nava ce zorește spre escală, Ca luptătorii din bătrâna Troie. Îmi place albumul drumului de țară Când în hățiș de porumbari pătrunde Ambiguu, prin iarba tot
ALBUL DRUMULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360554_a_361883]
-
elementele esențiale ale franciscanismului aproape subliminal, așa încât, cititorul are de-a face cu o lectură agreabilă, accesibilă, neîncărcată de date și informații care acum, după 800 de ani, nu mai sunt de interes, ci, dimpotrivă, căutând acel miez gustos și aromitor al chintesenței franciscane: trăirea creștină după exemplul Sfântului Francisc, în perfectă armonie cu toate din jur, cu Dumnezeu și cu tine însuți. Chiar dacă acest lucru pare imposibil de îndeplinit în orice epocă și o astfel de întreprindere pare temerară și
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
ei să îți înalți cetate... Și-o alta-n care ierburile-nvie Cu maci nuntiți pe ruguri de candoare Cu râuri limpezi, revărsând sub ie Nesăgetate lacrime de floare. Simt răsuflarea fulgilor, ninsoare, Logodnă-n solilocviile-andante Cu unduiri de gând aromitoare Când ninge între noi cu diamante. SĂ CREZI? Să crezi în învieri de vise oarbe Neumbra primenindu-ți-o-n zorele Când răni de fum se sting timid în narbe - Reci stalactite-n lujerii de stele? Să crezi în născociri lovind fereastra Cu
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
mălaiului pus deasupra, gata să-ngroașe fiertura. Și parcă o și văzu pe mamă-sa pe-un scăunel sprijinind ceaunul între tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb despuiați de boabe. Aievea o zări făcăluind fiertura aromitoare! Și-n scurtă vreme, mămăliga, după ce mai dădu-n clocot de câteva ori, se găsi răsturnată pe măsuța rotundă unde adăstau o strachină cu brânză sfărâmată, iar în alta, ardei perpeliți în cenușă, acoperiți acum cu oțet din vin îndoit
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
pe data de 31 august a fiecărui an înseamnă pentru mine înfăptuirea cerută de întreaga mea ființă”. Elena Buică frământă cuvintele ca pe aluatul de pâine înainte de a fi așezat în forme și aluatul crește sub mâinile ei, pufos și aromitor. Ce ar fi lumea românească fără „Bucuriile sărbătorilor de iarnă?” Autoarea reînvie tradiția oltenească, cu regretul că datinile s-au cam pierdut: „Nu mai sunt sărbătorile așa cum le le-am trăit noi, cei mai vârstnici, în copilăria noastră. Ne-am
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
la spirit, contemplativ de frumos! Umbra aripilor unui serafim din văzduhul ei sufletesc i-au albăstrit ochii, iar umbra macului câmpiei folclorului românesc i-a îmbujorat obrajii, pe când umbrele gândului i-au subțiat conștiința în trandafir cu o inflorescență multicoloră, aromitoare, împrospătată de soare, frăgezită de rouă, al cântecelor oltenești, mirabil de lirice, calde, melodioase ca o catifea ce înfașă sufletul, ca un sân ce atrage inimă lângă inimă, ca o gură ce sărută o carte de rugă! Cum, însă, e
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Și adevăr rostise buna de ea: nimic nu mai aveam, nici eu, nici ea, doar mălaiul cu roșie tărâță Îngroșat. Și-acela de-mprumut. Bălăuroiul țăndări Îmi făcuse electricul reșou - prieten drag și meșter la cafele - și adormitul vas cu-aromitoare murătură, ce-n ceasuri grele și dureri de cap Îmi picura ambrozie În gură. Vasul era de lut - nu din sticlă chioară cum se fac acuma, de-și pierd gustul toate câte se pun Înăuntru: gogonele, prune, castraveți, gogoșari, gutui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare - și iar veneau școlarii, cu patruvocile lor, cu gurile-covrig ațintite la mâna tatei bătând măsura Învățătorește și dând intrările ne-pricepute de părinți, apoi Începeau să adie femeile, povestind ca un lan de grâu, copt și plin, vălurind dulce, aromitor, de sub broboade de lână, cum e cu mireasa-ceea când Își ia ziua-bună de la frați și de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori și iar veneau copiii, cu clopoțìii și după ei veneau flăcăii satului, spunând cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așezat-o pe umerii trupului și am tipărit-o ușor-ușurel, ca să se bătucească și să se țină, să nu cadă Înapoi chiar tot adausul. Da, bre: prinseseră să i se rotunjească umerii de la trupul ei cel ud și cald și-aromitor și licăritor. După ce am făcut-o În bună măsură pe la spate, s-a răsucit cu fața. Nu mi-a mai zis ce anume să fac, știam. Și am prins a o face și pe față: i-am rotunjit umerii din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei Regard: Psihologia românilor. Cât despre războiul oribilelor clădiri înalte ale postmo dernității cu suavele siluete de conac aromitor ale Bucureștilor lui Melik, Ghica, I.L. și Mateiu Caragiale, el e de întâlnit, cu opinii pro și contra, în nr. 3. Nu pot pentru ca să-l las nepritocit. 4 noiembrie 2010 „Împreună“. Ce utopic sună asta în românește! Nr. 3, din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cereale și crescătorii de vite. Sau dintre băutorii de bere și cei de vin față de dăruiții tăriilor alcoolice. Cât pot fi de atrași podgoreanul sau apicultorul de mirajul oceanului și cât să-și viseze marinarul sau be duinii o livadă aromitoare, plină de stupi și bortilită de cârtițe?! Dar la toate astea m-am gândit mereu, atunci când mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorință de-a ieși din țară, legându-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]