255 matches
-
epigramistului, demonstrând ceva nedemonstrabil și anume că lipsa de pregătire literară a autorului ar reprezenta un avantaj: „...conformația sa de inginer, obișnuit prin afilierea meseriei sale cu esteticul cotidian și cu arta prelucrării nobile a lemnului, îmbină spiritul exact cu arpegiile actului de creație literară.“ Încâlcită gândire! Citind rebarbativa prefață, începe să ne fie dor de anostele, dar atât de pașnicele epigrame. Reclama mincinoasa Iată ce scrie pe ultima copertă a volumului de versuri Pasărea din tâmple de Bogdan Nicolae Groza
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a lui Radu Țuculescu: „Prefera preludii lungi, cu execuții rafinate. Degetele sale înlănțuiau arpegii pe pielea înfiorată, insinuându-se peste tot cu delicatețe, dezvoltând variațiuni fanteziste”, „Săruturile ei urcându-i-se spre ceafă cu lentoarea unor crabi... Apoi transformându-se în nisip ce se scurgea încet, ca dintr-o clepsidră, pe șira spinării...” ș.a.
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
pune în centrul atenției textul, cu organicitatea lui specifică, în litera și, mai ales, în spiritul lui. Nu se poate ignora, de asemenea, generozitatea criticului, dimensiune temperamentală constitutivă, astfel încât, chiar atunci când atitudinile sale sunt mai rezervate, ele sunt atenuate de arpegiile voluptuos-rafinate ale frazării („Ceea ce miră la un intelectual de profunzime și tonică seriozitate, așa cum îl cunoaștem pe Dan C. Mihăilescu, este încântarea obtuză, tenacitatea atașamentului său față de o capitală ce poartă în ea toate, dar absolut toate, păcatele distilate în
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
care tot ea o să fie, o moșiereasă de 80 de ani, dezmierdînd bijuuri de familie (nici o legătură cu Sofia Cozianu...). Dar uite că m-apuc să povestesc o biografie care numai de-asta n-are nevoie. Jerry C. e un arpegiu (nu vă gîndiți neapărat la Fuchs, deși ar fi o idee) din Amurgul zeilor (romanului). Și, vorba versurilor dintr-un ,minor" apreciat în anii cînd începe Florin Toma să scrie, ,de ce-ți sînt ochii verzi - / coloarea wagnerienelor motive", se
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DRUMEȚULE ( I II III IV V ) Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DRUMEȚULE... I. Drumețule, mai lasă-mi primăvara s-aud arpegii de greieri seara, dragostea în suflet să se nască, odată cu livada să rodească. Drumețule, mai lasă-mi clipa vie vreau s-o consum în armonie să gust din mierea de salcâm, pe-al dragostei dulce tărâm . Drumețule, mai lasă-mi
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
tot repeta “ Spatele drept și fundul pe marginea scaunului!”. Doamne! Și ce m-am bucurat când am învățat primele cântece la pian. Deși le cântam doar cu o mână, păreau scoase din rai. Apoi am început să învăț game și arpegii pe care trebuia să le cânt înainte de interpretarea unei melodii, pentru încâlzire și creșterea performanței. Mai întâi cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă, apoi, în același ritm, cu ambele. Fiecare an și treaptă însemna o melodie mai frumoasă și
ANDANTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382596_a_383925]
-
mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc în haită, călare, Din sec și arpegiu - gol așternut - Pentru disprețuri, pentru scalare! Ah, liniștire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopți, Scoate-mi din mare învolburare, Și stele, și lună, dacă mai poți! Ah, Univers, așază-mă sus! Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag, Pe galaxia care
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzică nouă, de împrumut!Lupii se-ntorc în haită, călare,Din sec și arpegiu - gol așternut -Pentru disprețuri, pentru scalare! Ah, liniștire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopți,Scoate-mi din mare învolburare, Și stele, și lună, dacă mai poți!Ah, Univers, așază-mă sus!Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag,Pe galaxia care
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Mireasă din zori primenită-n vesminte păgâne petița de-o ceață de îngeri din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
domina teama Simbioză” - are în centru figura luminoasă a mamei: “Ne jefuiește cel care ne măsoară / ne întoarce rumoarea / poemului temerar care-am fost / și tu te oprești / la marginea mlaștinei / etern fără apărare aluneci / infinit gătită”; “cobori ca un arpegiu / ce se adâncește, / cercuri ce se dizolvă / și fără statură / eu înspre tine pe punctul /de a muri / o piele doar dedesubt / abia scăpând din copilărie / abia susținând asaltul / acolo unde alții se aruncă-n prăpastie”. Emoția crește pe măsură ce înaintezi
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
se înrola în Diviziile roșii, ale mișeliei, rușinii și trădării naționale, timp de aproape un deceniu (1942-1951). După cei 9 ani de prizonierat sovietic, Radu Mărculescu mai face un „curs de pregătire” în țară la Bragadiru, de supraveghere politică. Pe arpegiile eliberării din 17 Iulie 1951, cad fulgerele relei vestiri: soția sa divorțase și se recăsătorise. Trauma sufletească îl însoțește pe Radu timp de 8 ani pe un șantier de construcții, până când o cunoaște Ligia Mociulschi (Manolescu) cu care se va
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
stâlpul porții, Când stele plâng speranțe peste casă, Visări se-aprind în candelabrul nopții. Mușcate ard în flăcări la fereastră, Un cântec de sirenă a-nceput, Chemări dezbracă rochia de mireasă Iubirii ce se-ascunde-n așternut. Cu mine cântă flautul plăceri, Arpegiile fac noaptea să-ntârzie, Când ne-ntâlnim să ascultăm tăceri Și gânduri ce vorbesc în poezie. Deschisă e portița către stradă, Vioara vieții cântă rapsodii, Cu mine bucuria stă la sfadă Cu mine... numai tu n-ai vrut să fii
REPROȘ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349581_a_350910]
-
au dimensiunea mângâierilor sub care au crescut brațele tale Emoția mea este freamătul sub care înălțimile cugetului îl răcorești cu valul de trăiri Degetele mele au farmecul atingerii sărutului minții tale asupra buzelor sub împodobitului grai, Cântecul meu? Îl scrie arpegiul echilibrului ființei tale sub emoția zilei. Referință Bibliografică: Forme / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1264, Anul IV, 17 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FORME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349770_a_351099]
-
tăceri mă recompun, // Ca din tipsii de aur, luna” // Idealul creatorului de artă este superior: „Semănăm printre ierburi câte-un vis sau două // ca măcar o dată să sorbim din ciuturi // Apa cristalină care nu se plouă” (Panegiric) Poeziile Din taine, Arpegii și Salut pun în lumină ipotetica și nedorita efemeritate a creatorului, dar și dorința secretă de asigurare a perenității creației sale. Îndoielile, reținerile, temerile privitoare la glorie se concentrează într-un puseu de modestie, poetul considerându-se doar „râu șoptit
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
Cartea se perindă nuanțând monoton și mantramic, lecuitor și catarsic, acele „ oratio- vechio” originare în spațiul vechi european, sau mai clar, dainele și doinele românilor, transpuse pe griful chitarei și cu flautul vocii, în versiune franceză, una impecabilă, nuanțată, sintonică arpegiului tematic mistic, cu fervoare și vocație ecleziastică. Cartea este sensibil salutată de criticul Al. Nemoianu, ( din S.U.A.), de Lucian Hetco din Germania, și de Artur Silvestri, care a și edita-o cât trăia. Mereu cu acea stare a empatiei înduioșate
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
Din mâna ce-odată-a condus Pe-o mică tăbliță de scris, Omagiul, din suflet adus! Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, Veniți în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
de ceasornic se închide cu tablourile pictoriței Mihaela Savu care ne propune un interesand experiment,în cele 10 lucrări ale sale.Pentru artistă Edenul este o amintire.O dureroasă reflecție ne propune pe fond de negru și al unui nelimitat arpegiu al griului,combinat cu nuanțe deschisePentru artistă pasărea Minervei trebuie să-și ia zborul în amurg.Negru și cenușiu sunt”personaje” situate antinomic și complementar față de mesajul transmis.Omologiile sunt luminate prin trăsături schematice,-vezi soldații în armură-dar și între
CULORILE TOAMNELOR, MESAJUL NUANŢAT AL DOAMNELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361891_a_363220]
-
FEMEIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 476 din 20 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Să-mi cânți cum știi doar tu, femeie, S-alergi nebună prin octave, Să-mi legeni dorul pe agave, Pe-un portativ de odisee! Arpegii dulci de primăvară, Pe buze-mi pun parfum de sân. De-oi adormi pe-un braț de fân, Să-mi cânți piano la vioară! Din somn să nu mă scoli, femeie! Prea multe am, încă, motive, Să-mi cânți în
SĂ-MI CÂNŢI FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362058_a_363387]
-
unde-apoi, seară de seară, te-aș asculta cum cânți, doar eu, pe-un portativ de primăvară. ... și trupul tău, dulce povară, l-aș înălța de subsuori să vezi din ceruri cum coboară parfum de îngeri și de flori în dulci arpegii de vioară. pe trupul tău, ca de vioară, mă întind ca o liană și brațul meu te înfășoară, î ntr-o gamă melomană, într-un preludiu, sfânt, de vară. ... și nu mă mir cum se îndură tot calendarul plin cu sfinți
PE TRUPUL TĂU CA DE VIOARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365820_a_367149]
-
Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet în ritm copleșitor. Nu mai găsim putere să întregim finalul, Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii, De sunete bolnave, a ostenit pianul... Și-au poposit tăceri pe clapele trăirii. Duc dorul tinereții sau poate al nebuniei, Când doar noi doi formam orchestra de viori Și-n ritmul nesfârșit doar oda bucuriei Cântam
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. TRANSHUMANȚE Voi ieși în ploaie cu mîinile goale, să-mi umplu pumnii cu lichidele mărgăritare. Hipnotizată de vârtejul arămiu o să mă rotesc dansând pe udele trotuare, în ritmul arpegiilor vesel rezonând sub tocurile grăbitelor mele picioare, precum în joacă o fac cu zgomot căzând, neastâmpăratele castane. Cu mîinile goale voi ieși în ploaie, lăsând-o să-mi curgă pe față-n șiroaie ca pe-o apa vie, neîncepută, ca
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
2014. popas în doi Să stăm așa, iubito, sub lumina cuvintelor noastre ca efluviile ce din noi izvorăsc să străbată sferele lumii și să fim două universuri într-unul singur iar mâinile noastre pline de cuvinte și doruri să scrie arpegii fremătând de minuni. Să stăm așa sub vraja cuvintelor ce încă nu le-am rostit, ... Citește mai mult popas în doiSă stăm așa, iubito,sub lumina cuvintelor noastreca efluviilece din noi izvorăscsă străbată sferele lumiiși să fim două universuriîntr-unul singuriar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
vraja cuvintelor ce încă nu le-am rostit, ... Citește mai mult popas în doiSă stăm așa, iubito,sub lumina cuvintelor noastreca efluviilece din noi izvorăscsă străbată sferele lumiiși să fim două universuriîntr-unul singuriar mâinile noastrepline de cuvinte și dorurisă scrie arpegii fremătând de minuni.Să stăm așasub vraja cuvintelorce încă nu le-am rostit,... XXIII. IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014. Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014. căutând Peste vis de lună plină, prinsă-n cumpăna de stele, blând respiră din lumină Toate cântecele mele Și doinesc în flori de rouă cu sclipire unduioasă dorul ce prin gânduri plouă cu arpegii de mătasă. Eu pornesc cu luna-n minte printre stele să colind, cu buchet de lăcrimioare printre gânduri licurind, ... Citește mai mult căutândPeste vis de lună plină,prinsă-n cumpăna de stele,blând respiră din luminăToate cântecele meleși doinesc în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]